Convergență economică

Dacă vrem să evadăm din coada Europei, trebuie sa ne stabilim priorități și să găsim resurse de dezvoltare accelerată sustenabilă. "Străpungerea", despre care vorbește istoricul Bogdan Murgescu, ar putea fi posibilă, dar nu va veni de la sine, mai ales că-n ultimii 25 de ani fundația valorilor e strâmbă, iar miracolele economice au nevoie de un aer propice. Ținând cont de involuția în domenii esențiale și de fenomenul demografic, viitorul poate fi lesne mai greu decât prezentul.

Radu Crăciun, economistul-șef al BCR, face o analiză economică cu recurs la istorie și observă că România a avut rate înalte de creștere în anumite conjuncturi economice:

”a) resurse financiare din belșug, reprezentate mai ales de intrările de capital străin fie sub forma investițiilor străine directe fie sub forma creditelor denominate în valută și

b) piețe de export europene cu creșteri suficient de mari pentru a propaga o dinamică pozitivă și în economia românească. Intrările de capital au venit însă întro Românie “virgină” care oferea oportunități interesante de investiții chiar dacă acestea erau mai degrabă “naturale” decât consecința unei strategii de dezvoltare.”

Contextul european de stagnare economică, scăderea fluxurilor de capital, precum și reducerea resurselor naturale, sunt provocări majore pentru viitorul economic. Un ritm de creștere economică de 2-3% PIB nu ne va ajuta să reducem vreodată decalajul economic istoric față de Europa.

Pilonii identificați de Radu Crăciun pentru o creștere economică susținută sunt:

a) Un consens politic, pe termen mediu și lung, legat de principalele  probleme structurale nominalizate mai jos, probleme care necesită strategii.

b) Un sistem educational reformat astfel încât să producă atât din punct de vedere calitativ cât și cantitativ absolvenți cu grade variate de calificare care să răspundă cerințelor mediului de afaceri.

”Convergența nivelului de trai al populației cu cel din UE este imposibilă fără convergența valorii adăugate, a productivității medie produse de angajatul roman care în final să asigure și o creștere a puterii de cumpărare și a nivelului de trai.”

Avantajul de cândva al forței de muncă ieftine e azi expirat.

c) O infrastructură de transport, fără de care dezvoltarea ar rămâne neuniformă și limitată, prioritar fiind dezvoltarea axelor de transport vest-est.

d) Depășirea problemei demografice sau veritabilul șoc care va fi ieșirea din câmpul muncii și pensionarea  peste 20 de ani, pe parcursul a doar trei ani, a generațiilor de “decreței”, cu implicații extreme pe sistemul de pensii și cel de sănătate, ambele aflate deja întro situație critică. Încă mai avem timp să corectăm anumite lucruri azi, dar mâine ne va fi imposibil și situația va fi dramatică.

e) Identificarea și utilizarea cu eficiența maximă a tuturor resurselor financiare disponibile pentru dezvoltare. 

f)  Clarificarea strategiei de aderare a României la zona euro.

Concluzia lui Radu Crăciun este următoarea: ”Presupunerea că România va putea să crească accelerat după modelul aplicat în ultimele decenii este falsă și de aceea foarte riscantă. O rupere cu trecutul și nu o extrapolare este necesară în acest moment printro planificare strategică a dezvoltării României, având în vedere că niciunul din proiectele de mai sus nu poate fi realizat pe termen scurt. Ele necesită planificare și apoi consecvență.”

Iar avertismentul final este: ”Romania încă are posibilitatea să aleagă grupul căruia vrea să îi aparțină. Dar timpul nu așteaptă.”

Analizând istoria economică europeană a anilor 1500-2010, istoricul Bogdan Murgescu afirmă că ”străpungerea pe calea dezvoltării, adică ”ajungerea din urmă” sau chiar ”depășirea” țărilor dezvoltate este posibilă, dar nu frecventă în istorie. Exemplele reușitei sunt Danemarca în anii 1885-1914 și Irlanda în anii 1987-2007. Străpungerea a durat circa o generație, iar pregătirea străpungerii cel puțin încă o generație sau mai multe.

În cazul României, o anumită convergență a fost în perioada 2008-2008 de pre-aderare și aderare la NATO și UE. Dar, crede istoricul Murgescu, ”pentru o veritabilă ”ajungere din urmă” va fi nevoie de o upgradare a mixului de activități economice, de îmbunătățirea semnificativă a funcționării instituțiilor, de acumulări la nivelul capitalului uman și de politici sociale mai inclusive”.

Daniel Dăianu a afirmat încă din 2002 setul de priorități necesar ”străpungerii”: ”Experiența mondială arată că ”ajungerea din urmă” (convergența-beta) reclamă rate înalte de economisire și investiții, îmbunătățirea continuă a standardelor educaționale și a forței de muncă (capitalul uman), ameliorarea neîncetată a competitivității, un nivel tolerabil de încordare socială (o coeziune socială apreciabilă); și, cel mai important, cere o creștere constantă rapidă a productivității totale a factorilor de producție - care, la rândul ei, depinde de creșterea înaltă a productivității muncii”.

Iar dacă privim execuția bugetară ce observăm? Procente uriașe alocate asistenței sociale, procent uriaș de 6,3% PIB alocat serviciilor de securitate (de parcă am fi stat polițienesc) pe când media europeană este de doar 3,7% PIB, procente mai mici an de an pentru investiții publice în infrastructură (drumuri, școli, spitale), procente mici alocate capitalului uman și sănătății (educație, cercetare, sănătate). Iar ultimii 25 de ani nu au adus evoluție ci mai degrabă o involuție periculoasă a capitalului uman, atât cantitativ (hemoragia de emigranți) cât și calitativ, iar modelele sociale imitate cvasi-general sunt nocive.
Indicatorul de care depinde potențialul de creștere al României este la cel mai redus nivel din ultimii 10 ani (formarea brută de capital fix - FBCF).

”Dacă alocăm mai mult pentru consum, investim mai puțin și viceversa, proporția considerată corectă în epoca socialistă ca justă pentru dezvoltare rapidă fiind de mai puțin de 70% pentru consum și peste 30% pentru formarea brută de capital.” spune redactorul economic Marin Pană.
Azi statul nu mai este proprietar al economiei, dar are pârghii suficiente pentru a promova o dezvoltare rapidă. Numai că, orice guvern trăiește electoral, prezentul îi este mai ”aproape de cămașă” (cum se spune) decât viitorul.

http://cursdeguvernare.ro/radu-craciun-paradigma-subdezvoltarii-si-absolut-necesara-discontinuitate.html

Bogdan Murgescu: România și Europa. Acumularea decalajelor istorice (1500-2010)
http://cursdeguvernare.ro/potentialul-de-crestere-pe-viitor-al-romaniei-la-cel-mai-mic-nivel-din-ultimii-zece-ani.html