Pages

Meniu

marți, 26 iulie 2016

Liniștea aparentă




La suprafața economiei se vede o liniște aparentă. Dar ce vârtejuri pândesc în adâncuri?!
Creditele în economie scad, mai ales cele imobiliare, efect al legii dării în plată dar și a semnalelor economice îngrijorătoare.
”Din cauza faptului că a apărut posibilitatea pentru un debitor să dea în plată casa, există o reticenţă justificată din partea băncilor în a da credite noi. În primul rând a avut loc o creştere a avansului din partea multor bănci şi atunci creditul este mai puţin accesibil clienţilor. Deci există o restrângere a cererii din acest motiv. Iar pe de altă parte, pentru că nu ştim ce altă variantă a acestei legi va apărea în viitor“, a declarat Mihai Bogza (presedintele consiliului de administratie la Bancpost) la emisiunea de business ZF Live.
Tot domnul Bogza adaugă: „Am început să fim mai prudenţi la acor­darea creditelor. Am avut în timpul crizei o ex­pe­rienţă pe care nu o avusesem înainte: insolvenţele masive din economie. Economia are nişte indicatori care arată bine, dar are şi nişte indi­catori care semnalează pericol. Băncile reac­ţionează la lucrul acesta. După experienţa negativă din 2008, băncile au început să fie mai atente la astfel de semnale.“
http://www.zf.ro/banci-si-asigurari/video-zf-live-bogza-presedintele-bancpost-am-inceput-sa-fim-mai-prudenti-la-acordarea-creditelor-avem-legea-darii-in-plata-dar-si-semnale-ingrijoratoare-care-vin-din-economie-15539634

Premierul exprimă prudență economică în actualul context geo-politic și economic:
”Aceste evenimente (Brexit şi atentatele din UE – n.red.) au un impact imediat pentru că creează incertitudine şi ştiţi că pe pieţele financiare cel mai periculos lucru este incertitudinea, ceea ce creează volatilitate pe pieţe şi asta poate să aibă un impact asupra predictibilităţii în economie. Aceste lucruri pot să aibă un impact şi asupra economiei României prin gradul de incertitudine pe care îl creează şi acest grad de incertitudine depinde şi de viteza, de rapiditatea cu care liderii politici sunt în măsură să ia decizii după astfel de evenimente”
http://www.zf.ro/eveniment/premierul-ciolos-sa-nu-adaugam-la-brexit-si-atentate-incertitudini-interne-care-ne-pot-lovi-economia-15539674

Veniturile bugetului nu mai arată la fel de bine precum anul trecut, dar încă sunt peste nivelul prognozat. La fel și deficitul bugetar este sub control (0,5% pe semestrul I față de 1,9% programat). Deficitul bugetar e încă mic deoarece se manifestă același ritm slab al investițiilor, precum și al atragerii de fonduri europene. Investițiile sunt peste nivelul anului trecut cu 15%, dar încă foarte jos, fie datorită unei incapacități administrative, fie ca o măsură de a ține control pe deficit și unde e mai simplu să faci economie decât la investiții, nu? Pe de altă parte, nivelul scăzut al atragerii de fonduri europene arată iar că noul ciclu bugetar al UE ne-a prins iar cu lecțiile nefăcute.
Executia bugetara
http://www.capital.ro/deficitul-bugetului-consolidat-pe-primul-semestru-a-urcat-la-aproape-4-miliarde-de-lei.html
http://www.zf.ro/eveniment/cvasiintreruperea-fluxului-de-fonduri-de-la-ue-da-peste-cap-veniturile-bugetului-la-sase-luni-din-2016-15539662
https://logec.ro/executia-bugetara-la-jumatatea-anului/

Conform redactorului Marin Pană, execuția bugetară la 6 luni confirmă nesustenabilitatea diminuării semnificative a fiscalității, simultan cu stimularea consumului prin majorări salariale.

http://cursdeguvernare.ro/executia-pe-s1-cheltuielile-anului-electoral-si-scaderea-taxelor-nu-au-avut-acoperire-rezultat-cu-8-miliarde-mai-slab-decat-in-2015.html

România alocă puțini bani pentru educație și sănătate (ca procente din PIB), iar asta îi afectează inclusiv viitorul. În ultimii 26 de ani, prioritățile nu au depășit stadiul declarațiilor de intenții frumoase dar goale de substanță.
Ultimul loc în UE la educație..

antepenultimii la sănătate..

Pe ce cheltuim mult?
- comunitățile locale
- protecția mediului
- ordine publică și securitate
- economie și cultură/religie

Suntem pe locul 2 în UE la investiții, dar eficiența lor e redusă.

mai redusă chiar și decât la colegele din zonă.

România alocă sume mari pe investiții dar și nevoia de infrastructură este infinit mai mare. Țările occidentale și-au rezolvat de mult această problemă, deci nu-i putem lua reper de alocare bugetară.
În plus, toate aceste procente PIB sunt din venituri bugetare mult mai mici față de media europeană, venituri care vor scădea încă și mai mult în 2017 (efect al relaxării fiscale).
Colectăm foarte puțin, cheltuim fie anapoda, fie îi risipim ineficient.
Dacă am colecta la nivel mediu european, dacă am stabili cu adevărat prioritățile spre educație, sănătate, investiții în infrastructură, dacă am cheltui eficient, atunci România ar avea un alt viitor.

Iar numărul bugetarilor/raportat la numărul salariaților continuă să crească până la 30% situându-ne în grupul țărilor nordice (modelul suedez de economie socială de piață).
http://cursdeguvernare.ro/cheltuielile-publice-ale-romaniei-si-eficienta-lor-in-ultimii-10-ani-structura-si-domeniile-deficitare.html

După un studiu FMI migrația forței de muncă a prejudiciat țările din estul european cu 0,6-0,9% PIB anual, un total de cca 7% PIB în perioada 1990-2012, România fiind una din țările cu cea mai mare migrație.

http://cursdeguvernare.ro/experti-fmi-migratia-fortei-de-munca-a-prejudiciat-statele-din-europa-centrala-si-de-est-de-circa-7-puncte-procentuale-din-cresterea-pib.html

Sistemul bancar european are mari probleme (Italia, Spania, Franța și chiar Germania!); precedentul Cipru e admis ca legal de către Curtea Europeană de Justiție, deci confiscarea de până la 90% a depozitelor bancare e un fapt acceptabil juridic (se consideră că deponenții devin acționari și participă la pierderile băncii). Deci, cei cu bani mulți trebuie să aibă grija mare unde țin banii (în mai multe locuri și în mai multe instrumente de economisire multiplă), mai ales ca o altă criză economică poate reapare oricând, iar România ultimilor ani a făcut tot posibilul să o dubleze cu una internă. Există filiale ale unor bănci străine care nu participă la Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare, dar participă la scheme similare de garantare în țările de origine.

http://www.dcnews.ro/urgia-vine-din-banci_511621.html
http://www.capital.ro/zeci-de-mii-de-romani-au-depozite-negarantate-risca-sa-piarda-banii-daca-banca-da-faliment.html

România a recuperat la nivelul de trai în comparație cu UE; după datele Eurostat, România a crescut cu 50% în ultimii 10 ani!! Creșterea nu s-a oprit în anii de criză economică, cei mai buni ani din 2008 încoace fiind cei din perioada 2010-2012, anii maximi ai austerității economice, nu?!

http://cursdeguvernare.ro/nivelul-de-trai-din-romania-la-57-din-media-ue-cheia-cresterii-in-romania-si-in-celelalte-state-din-est.html

Dar cine produce deficit comercial României? Cu piața liberă și aderarea la UE, naționaliștii ar arată cu degetul spre Vest, dar deficit avem cu Germania (cam fiecare țară are deficit comercial cu motorul economic al Europei), în schimb avem excedente cu alte țări grele ale Occidentului: Marea Britanie, Franța și SUA (prin urmare teoria unora nu se confirmă în practică). În plus, două țări cu care avem deficite importante sunt Ungaria și Polonia, ceea ce infirmă încă o dată teoria ”transformării în piață de desfacere” a României spre beneficiul capitaliștilor din Vest. Iar deficitul cu Ungaria e spectaculos deoarece îl depășește pe cel cu Germania și provine de la o țară totuși mică, chiar raportat la România!

http://cursdeguvernare.ro/cine-ne-produce-deficitul-comercial.html

PIB-ul se umflă artificial (din creșterea consumului și a salariilor), deficitul bugetar crește periculos, iar corecția dureroasă la realitate e inevitabilă crede redactorul Marin Pană (și nu departe zic eu!):
”Partea cea mai îngrijorătoare din această spirală consumistă care se va sfârși inevitabil prin ajustări dureroase (în raport cu așteptările populației) și restabilirea echilibrelor macroeconomice pe un alt palier este că nimeni nu reacționează (tehnocrat) la aceste semnale de supraîncălzire a economiei, care tocmai trece în ritm susținut de la deficit de cerere la excedent. Adică de la o extremă la alta.”
Ce se poate face? Ținând cont de contextul preelectoral, mai nimic. Și cine ar putea-o face? Cam nimeni, reiese din opinia aceluiași analist.
Cu ochii la alegerile din toamnă, unii nu înțeleg iar alții se prefac că nu pricep sau nu contează. Desigur, ar fi o luptă asimetrică, în care zgomotul abordărilor simpliste și populiste ar copleși sobrietatea avertismentelor de punere în acord a întinderii consumului cu plapuma producției. Soluția de asumare a educației financiare și a măsurilor solide pe termen lung se prefigurează dăunătoare pentru cine se încumetă, dar trebuie făcut ceva. România îndreaptă cu precizie matematică oiștea spre gard”.

http://cursdeguvernare.ro/termenii-unei-ecuatii-periculoase-comertul-la-18-cresterea-la-4-productivitatea-la-17.html


miercuri, 6 iulie 2016

Proiect de țară





Proiect de țară: obligatoriu și necesar. Dar mai înainte de toate trebuie să înțelegem cine suntem. Mai apoi să identificăm mijloacele/căile. Citind următoarele interviuri/documente ale profesorului Dumitru Borțun înțelegem de ce România nu face saltul spre modernitate/progres și chiar aflăm cum România poate face saltul dorit (pe calea naturala - prin globalizare, dar e un fenomen lent sau prin politici publice - căile educaționale + căile comunicaționale).

http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/interviu-dumitru-bortun-traim-intr-un-ev-mediu-intarziat-4021403/ 
http://www.universuljuridic.ro/schimbarea-nu-asteapta-pe-nimeni-si-nu-pe-pile/ https://www.academia.edu/24787145/REPERE_METODOLOGICE_PENTRU_ELABORAREA_UNUI_PROIECT_DE_%C5%A2AR%C4%82

Cine suntem noi? Ce tare ne apasă din trecut?
"Acesta a fost printre ultimele spații europene în care a fost desființată iobăgia. Or, esența acestui tip de relație socială este munca forțată și neplătită; de aici, și principalele sale consecințe: lenea și hoția. Asta o spun istoricii, dar mie mi se pare și logic: dacă munca nu-i atrage, oamenii fug de ea ca de ciumă, iar dacă nu muncesc, din ce să trăiască? Fură! Nu trebuie să ne imaginăm niște hoarde de țărani nevoiași furând noaptea de pe moșiile boierilor sau, mai târziu, de pe terenurile cooperativelor agricole de producție înființate de comuniști. Furtul s-a perfecționat, se face ziua în amiaza mare și cu acte în regulă, nu este doar o ocupație a oamenilor săraci și, ceea ce e mai rău, a căpătat forme foarte diversificate, uneori atât de subtile, că sunt de-a dreptul perverse: de la mita electorală până la plagiatul din mediul universitar."
Rezumarea problemei noastre:
"Cred că problema noastră nu e comunismul, ci românismul. Dacă vom da vina doar pe comunism și vom explica toate relele de azi prin comunism, vom rata încă o dată ocazia de a afla cu adevărat cine suntem, de a înțelege societatea românească în evoluția ei, ca tip de civilizație și de cultură."
Ce fel de oameni are poporul român? 
"De-a lungul anilor am constatat, și empiric, și prin intermediul cercetării sociale, că locuitorii acestei țări se împart în trei categorii, dintre care două foarte mari și una foarte mică: 
1) oameni care își caută un stăpân pe care să-l slujească în schimbul ocrotirii lui și a familiei lui; 
2) oameni care își caută slugi, care să facă în locul lor activitățile care le repugnă și pe care să-i protejeze, la nevoie să-i ajute în ascensiunea socială; 
3) oameni care vor să fie cetățeni, altfel spus, membri maturi ai societății, liberi și responsabili, cu drepturi și libertăți garantate de Constituție, dar și cu obligații față de societate (de pildă, obligații fiscale sau electorale). 
Pentru dezvoltarea democrației în România, primele două categorii nu sunt utilizabile; cea de-a treia ­ da, este chiar necesară, dar, din păcate, este prea puțin numeroasă, încă nu formează „masa critică”, nu ea dă tonul, cel puțin, deocamdată."
E România pregătită pentru depășirea decalajului istoric, pentru ”străpungerea” economică spre un etaj superior de dezvoltare? Răspunsul tranșant e negativ, din păcate. "În actuala paradigmă, șansele (de ieșire de pe drumul mediocrității) sunt foarte puține, aproape nule. Degeaba facem arestări peste arestări, dacă nu atacăm organizarea economică și socială care produce corupție. În momentul actual, cred că România nu are resurse interne pentru o schimbare veritabilă." 
Ce-ar trebui făcut, de unde sa începem?
"Este evident că nu ne ajută nici reprezentările acumulate în imaginarul nostru colectiv, nici stereotipurile din mentalul colectiv; ele țin de așa-numitul „trecut inutilizabil”. Pentru a forma un un om modern, școala ar trebui să schimbe reprezentările copiilor despre alții și despre ei înșiși. Realizarea acestei sarcini o văd fezabilă pe trei căi:
1) calea naturală: globalizarea, ca proces obiectiv, va conduce la o de-centrare cognitivă, iar în plan psihologic, la depășirea etno-centrismului; tot mai mulți oameni vor putea înțelege lumea și de pe alte poziții decât cea a grupului de apartenență;
2) calea educațională: cu condiția ca educația să nu se mai rezume la transmiterea de cunoștințe, ci să înceapă, de la cea mai fragedă vârstă, cu formarea gândirii critice. Ca profesor, lucrez cu tinerii de peste 40 de ani. În cele patru decenii am văzut cum capacitatea de învățare a românilor este diminuată drastic de absența gândirii critice, adică acel mod de gândire care ne permite să înțelegem corect: (a) ce judecăți putem să acceptăm; (b) ce judecăți trebuie să respingem; (c) ce judecăți e cazul să suspendăm, până la obținerea datelor necesare pentru acceptarea sau respingerea lor. Fiind critică, această gândire este și… autocritică! Capacitatea ei de a se auto-supraveghea și de a se auto-rectifica face din gândirea critică o armă redutabilă în lupta pentru înțelegerea lumii și a sinelui, pentru alegeri raționale și decizii optimale, pentru umanizarea lumii și raționalizarea vieții personale.
3) calea comunicațională: realizarea, de către guvern, a unor campanii de advocacy pentru promovarea valorilor modernității: 
  • meritismul vs oportunism și/sau clientelism; 
  • morala contractualistă vs morală tranzacțională; 
  • comunitarismul vs individualism; 
  • interesul pentru binele general vs egoism; 
  • respectul față de norme (inclusiv legi) vs voluntarism; 
  • orientarea spre viitor vs legitimarea prin trecut (trecutul istoric sau cel personal); 
  • cultura dialogului vs monolog (comportamentul celui care se comunică, dar nu comunică); profesionalismul vs superficialitate și impostură profesională; 
  • activismul vs lene contemplativă (asociată adesea cu o critică deșănțată a realității); 
  • gândirea strategică și proiectivă vs improvizație pe termen scurt; 
  • raportarea la obiective vs raportarea la persoane (personalizarea relațiilor de muncă); 
  • realismul vs viziune ideologizată și/sau moralizatoare; 
  • multiculturalismul vs etnocentrism (sursă de xenofobie, șovinism, antisemitism); 
  • cetățenia vs identitatea exclusiv etnică și/sau religioasă; 
  • activismul vs. fatalism etc.
Istoria recentă arată că se poate, asemenea căi și mijloace au fost instrumentele prin care Coreea de Sud a devenit un tigru economic.