Statistică goală

Se întâmplă ca-n ultimii ani, guvernul să raporteze creșteri economice, unele dintre ele prilej de mândrie la nivel de UE. Iar fiecare dintre noi are impresia că e ceva fals, că buzunarele îi sunt mai goale. Se spune, ca un fel de scuză, creșterea economică nu a ajuns și la oameni. Posibil, parțial adevărat, deoarece pe de-o parte există o structură neomogenă și variabilă a sectoarelor ce produc creștere economică, iar pe de altă parte există eternii vameși ai clientelei politice care subțiază și denaturează orice posibil efect social-economic.

Dar, sunt suficiente voci, intuitive în special, dar mai nou și argumentive, care spun și arată că fenomenul creșterii economice suferă de boala ceaușismului de final de epocă de aur: este sublim, dar lipsește cu desăvârșire fiind o construcție bazată pe pix, pe ceea ce suportă hârtia, pe o rupere de realitate.

Anterior, am mai arătat, că deși am avut creștere economică, venitul mediu al gospodăriilor a scăzut, ambele date contradictorii fiind furnizate de INS (scăpare, necorelare sau altceva?).

Am mai oferit exemple, în care între creșterea PIB și veniturile populației nu există o similitudine, ba chiar există și paradoxuri ca de ex.: creștere PIB-scădere de venituri pentru media populației active.

Analistul economic, profesor Bogdan Glăvan identifică semne de întrebare asupra elementelor ce au condus la creșterea economică statistică. Astfel, după ultima revizuire pentru 2013, se observă că industria cade de la o contribuție de +5,6% la +0,9% (deci nici vorbă să duduie economia!), iar creșterea provine de la sectoare cu cifre mai puțin realiste sau verificabile. Iar creșterea clamată și dorită a consumului nu a fost de +0,4% ci a fost o cifră de +0,9%, deci scădere a consumului!

Detalii aici și aici.

Avem un guvern nou (pardon, același, dar revizuit pe alocuri). Avem nevoie de o bună guvernare, de creștere economică serioasă, sustenabilă. Teoretic, avem 18 luni respiro până la o nouă campanie electorală, dar e doar teorie, căci în practică la noi campania e permanentă: campanie de imagine, de vorbe și cifre fără acoperire. Se manifestă tot mai acut o lipsă de soluții, de viziune și chiar de oameni care să ducă România înainte.

Hocus-pocus

Negocierile cu troica au fost dure (sau au părut a fi a așa, real sau manipulare, nu vom ști curând). Guvernu a obținut pentru 2015 un deficit mai mult decât rezonabil de 1,83% (fără a include cheltuielile suplimentare pe apărare - în jur de 0,3%). Dar, deficitul este calculat pe cash, iar în modalitatea asta stă șmecheria. Dacă era calculat pe ESA, toate facturile și cheltuielile intrau la deficit; în sistem cash, numai cele care se bagă la plată, restul devin arierate de plătit din alte bugete. Deci de la 1,83% + 0,3% apărare, se poate ajunge la un deficit real de 2,8%, tocmai cât ar fi numai bun de acoperit toate promisiunile electorale antamate deja. Deficitul calculat pe cash lasă loc guvernului de a cosmetiza deficitul real; iar guvernul nostru nu poate rata o asemenea oportunitate! N-ar fi prima oară când ar recurge la asemenea artificii contabile.

Și totuși, anunțul complet al premierului mai are o bizarerie: deficitul ESA e mai mic decât deficitul cash, iar asta schimbă radical datele problemei și conduce la ideea că implicit guvernul face plăți anul viitor în contul bugetului din 2016! Iar deficitul ar fi chiar cel de 1,8% + 0,3% apărare (care va negociat ulterior la Consiliul European). Prin urmare, guvernul se angajează să stea foarte bine financiar în 2015, surprinzător față de calcule anterioare care indicau un deficit necesar de aproximativ 2,8%. Deci deficitul bugetului 2015 e unul mic: 1,2% (1,5% cu suma ce va fi obținută pentru apărare). 

Adică, în final s-a obținut un deficit mic, drept pentru care guvernul a cerut și a primit drept să facă cheltuieli anticipate pentru 2016! Chiar așa sa fie oare? Ne vom lămuri curând.

Detalii în articolele de mai jos:

aici, aici, aici, aici și aici

UPDATE!

Misterul se lămurește! Nu e prestidigitație, nu e iluzionist, nici vreun Iozefini sau Houdini la guvern, pur și simplu se renunță la buffer sau la o parte din el (buffer constituit pe vremea crizei de către guvernul Boc pentru a putea face față nevoilor de finanțare a deficitului bugetar și de refinanțare a datoriei publice guvernamentale. Deci, în traducere liberă: măsurile sociale electorale ale guvernului Ponta vor fi acoperite din economiile hulitului auster guvern Boc.

Detalii: Buffer din vremea lui Boc utilizat pentru acoperirea bugetului 2015

Analiști politici (Ion Cristoiu) sau economici (Moise Guran), pun evoluția și mai ales finalul acordului pe baza unui ok extern (Washington DC, mai exact), dar fără a intra în astfel de speculații se poate concluziona:

1. Deficitul ESA e foarte mic - 1,2%;

2. Bufferele se subțiază și merg la buget pentru a acoperi măsurile  sociale (electorale) luate de guvern;

3. Guvernul prin deficitul cash de 1,83% primește voie să facă plăți anticipate în contul anului 2016.

Foarte probabil, folosirea buffer-ului pentru a acoperi necesarul de plăți pentru 2015 și chiar devansarea unora pentru 2016, nu se putea fără acordul Troicii, căci tot ei au impus constituirea unui buffer, rezervă strategică. Criza economică a fost depășită (în accepțiunea FMI și UE) sau creditorii și partenerii externi au înțeles că un deficit atât de mic, fără portița buffer-ului, ar fi dus la mișcări sociale ample și posibil la căderea guvernului (care posibil s-a negociat cu această ieșire fără valuri)? Ca întotdeauna, rămâne viitorului sarcina de a oferi răspuns la aceste întrebări.

UPDATE2

Bugetul are elemente sub-evaluate pe capitolul cheltuieli și elemente supra-evaluate pe capitolul venituri. Astfel, există tăieri importante de cheltuieli, bugetele fiind completate din atragerea de fonduri europene. După opinia experților, unele cheltuieli ale ministerelor sunt sub-evaluate (sau se taie sume importante de bunuri și servicii!), iar sumele atrase prin fonduri europene cresc spectaculos (practic se dublează!). Pare greu de crezut ca un guvern să taie atât de mult din cheltuieli - 0,6% după specialiști (căci se știe că prin capitolul de achiziție bunuri și servicii se scurg mulți bani către clientela politică). De asemenea, pare greu de crezut că absorbția de fonduri europene se va dubla ajungând aproape de procentul de 100%. 

Pe scurt, este un buget supra-optimist, complet nerealist. Iar faptul că el este girat de creditorii internaționali ne spune că există alte substraturi  politice și nu economice, pe care azi abia le putem bănui.

Detalii: aici, aici și aici

Buget - punte

Bugetul anului 2015 se apropie de dezbatere (deși el trebuia prezentat deja, dar imixtiunea campaniei electorale l-a amânat).

Cum spuneam, deja există un mare gol între cheltuielile deja antamate și angajate și nivelul veniturilor. Tot aici, exprimam ideea că în variantă românească, acest gol nu poate fi umplut decât cu noi taxe sau cu taxe mărite.

Teoretic există și soluții tehnice de a fenta organismele internaționale, așa cum sugerează analistul economic Moise Guran: supraevaluarea veniturilor (o creștere de PIB peste estimări) sau supraevaluarea colectărilor ANAF-ului din evaziune.

Detalii: aici.

Dar mai există și varianta negocierii unui deficit mai mare decât cel convenit anterior, ca avem scuze: investiții; cofinanțare proiecte europene; bani pentru apărare, etc. Iar dacă nu iese, oprobriul public spre va canaliza spre organismele internaționale care nu înțeleg guvernul român.

Detalii aici.

Oricum, după ce din pix am mărit creșterea economică (și fără folos electoral!), va fi problematic să avem creștere mare și în 2015. Dar se rezolva asta la următoarea revizuire a INS.

Presiunile pe noul buget sunt uriașe și determină încă o rectificare de buget în 2014 (nelegală sau cu derogare de lege). Guvernanții afișează optimist debordant, dar ceasul ticăie tot mai tare.
Bugetul totuși în stil balcanic nu e un angajament sincer, căci rectificările ulterioare sau suma imensă alocată fondului de rezervă fac ca una să voteze parlamentul (deci aleșii cetățenilor) și alta să pună în practică guvernul.
Bugetul e o punte între dorințe și putințe, între așteptări și realizări. Dar bugetul e și o punte a suspinelor, mai ales în criză și întotdeauna în cazul guvernărilor risipitoare.