Vine un an electoral. Și guvernanții au nevoie de bani pentru a face "binefaceri" electorale. Cum aceștia nu au venit în mod natural e nevoie de taxe mărite sau noi introduse.
Cum puteau veni acești bani în mod natural? Din încasări mai mari, din creștere economică sau din economii ale cheltuielilor. Dar asta nu s-a întâmplat. De ce? Din cauze multiple: încasările previzionate au fost prea optimiste; taxele colectate nu au ținut ritmul cheltuielilor.
Cum guvernanții trebuie să se prezinte în alegeri cu chestiuni concrete și nu cu cifre, e nevoie de măsuri. Și care sunt măsurile care au impact la categoriile sociale defavorizate? Mereu aceleași: creșterea pensiilor (prin indexarea cu inflația), creșterea salariului minim. În plus o promisiune pentru semestrul II, dacă sunt condiții (!), scăderea CAS cu 5%.
Creșterea pensiilor e o aplicare a legii. Și cum se știe, deși discutabil, practica curentă, inclusiv europeană, este că pensiile sunt un bun câștigat și ele nu pot scădea deși poate exista scădere economică.
Creșterea salariului minim e o măsură tot populistă. Salariul minim e o măsură socialistă, una care creează somaj sau muncă la negru în domeniul privat. Eliminarea salariului minim ar creea sau aduce la lumină multe locuri de muncă și ar ajuta cu adevărat mediul economic. Exemple sunt multe în Europa.
CAS este o măsură bună, dar pusă sub semnul condiționalității.
Să revenim la taxe.
Deja guvernul a tot introdus taxe de când s-a instalat. Și altele urmează să intre în vigoare de la 1 ianuarie (forfetarul; 3% pe cifra de afaceri la micro-intreprinderi, etc.).
Vreți infrastructura rutieră? Plătiți! De parcă n-am fi plătit în ultimii 23 de ani. De parcă n-ar există o ro-vignetă, taxa specială pentru așa ceva. Cum acciza ar fi trebuit să scadă la combustibil, deoarece cursul e mai jos decât anul trecut, guvernul anunță o inovație cu indexarea cu inflația. O tehnică care se pare încalcă o directivă europeană. Și mai completează cu o suprataxă care poate fi vulnerabilă constituțional (adică se plătește același lucru de mai multe ori).
Taxe pe stâlpi și alte construcții speciale, care se vor răsfrânge împreună cu carburanții în prețul gazelor sau curentului electric (care oricum aveau un calendar propriu de liberalizare, deci de creștere!).
Mai puteți duce? Hai la taxe! Mai multe, mai mari!
Un cost aproximativ al acestor majorări de taxe este echivalentul creșterii TVA de la 24 la 25% (vezi aici).
Și despre iluzia că vom avea autostrăzi, un calcul simplu arată că banii proveniți din supra-taxarea carburanților sunt exact cam ce-a prevăzut guvernul să arunce electoral în anul ce vine.
De s-ar fura mai puțin, măcar pe jumătate, guvernul ar sta pe un munte de bani. Și-ar permite să reducă taxele, ar scădea mult evaziunea fiscală și multe s-ar putea face cu adevărat! Dar sunt vise deșarte!
