Încotro?

Dacă tot am vorbit de model economic de dezvoltare, consider că suntem întro cotitură și trebuie să răspundem întrebării: Încotro?

Recapitulez încă o dată impactul bugetar: relaxare fiscală - 2,3% PIB, creșterea salariilor - 1,3% PIB, minim 1% PIB pentru apărare (pact național asumat de toate partidele) - 4,6%. Și investițiile publice sunt în scădere față de 2008 și chiar față de 2010 (anul critic al crizei). O revenire procentuală la nivelul anului 2010 ar mai necesita alți 1,4% PIB (sau 2,4% PIB față de 2008). Prin urmare e nevoie de minim 6 sau 7% PIB pentru a face ca toate promisiunile și angajamentele să fie posibile.

Evident că nu pot fi făcute toate deodată, trebuie eșalonate și mai ales stabilite prioritățile. Ce să facem mai întâi? Să reducem TVA, stimulând consumul? Să reducem alte taxe care împovărează economia precum acciza suplimentara, taxa pe infrastructură, impozitul pe dividende? Să mărim salariile bugetarilor, în special din sănătate și învățământ? Să mărim bugetul apărării căci totuși pacea costă și avem război în proximitate? Să creștem investițiile publice și chiar să le efectuăm căci nevoia de infrastructură (rutieră, cale ferată, spitale, școli, etc) este mare și generează indirect dezvoltare economică și atrag alte investiții private? Ce facem mai întâi: tăiem plăcinta la mărimea de azi sau ne preocupăm să o mărim mai mult? Mărim deficitul bugetar și implicit datoria publică la cote periculoase de suportat pe viitor?

În final, întrebarea e: în ce măsură poate rezista clasa politică (putere și opoziție), dar și sindicate, societate civilă, patronate în fața fetei Morgana eliberate deliberat și totodată periculos din cutia Pandorei?

PIB-ul e 150 miliarde de euro. Adunăm la buget 32-33% din PIB, adică 50 miliarde de euro. Dacă am aduna la buget 40% din PIB cum e media europeană atunci am avea un plus de 7-8% PIB. Din acest buget, din sumele alocate achizițiilor publice se sifonează 40%, adică vreo 4% din PIB. Evaziunea fiscală este estimată la 23 miliarde euro, adică 15% PIB. Prin urmare, există un spațiu uriaș prin care se pierde bogăția țării, minim 25% din PIB (aproape încă un buget!). Voință politică și profesionalism nu prea există în schimb, iar prin populism deșănțat nu vom recupera niciodată decalajul istoric față de Europa.

Guvernanții greci sunt mici copii față de ai noștri!

http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-20368538-economia-steroizilor-fiscali-politica-salariilor-publice-zimbabwe.htm

UPDATE

Acordul stabileste 2% deficit tinta dezirabilă (dupa etapizarea reducerii TVA și prorograrea supraacizei pe carburanti), dar nu se ține cont de impactul cresterilor salariale, de 1% convenit la apărare, de un necesar 1% suplimentar la investiții publice. Un progres mic, impactul codului fiscal și a celorlalte cheltuieli rămâne nesustenabil.

http://cursdeguvernare.ro/final-de-negocieri-pe-codul-fiscal-un-joc-cu-suma-nula.html

Ionuț Dumitru de la Consiliul Fiscal vede în continuare o problemă, deficitul va scădea de la 5% la 4% PIB. Eu zic că se uită de 1% PIB pentru apărare, de prăbușirea investițiilor publice (-1,4% PIB mai puțin față de 2010).

http://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-20369716-presedintele-consiliului-fiscal-declara-ingrijorat-deficitul-bugetar-are-mari-sanse-sara-4-din-pib-2016-prin-codul-fiscal-majorarea-salariilor-bugetarilor.htm

Redactorul Iulian Anghel se întreabă cum de a ajuns sa fie criticată stimularea consumului, după ce ani buni s-a sperat că relansarea consumului ne va scoate din criză. Dar de fapt nu se critică atât metoda, cât contextul (consumul crește oricum viguros) și deficitul bugetar imens creat (care contravine acordurilor internaționale, care e imprudent) și faptului că efectele stimulării consumului se vor topi rapid. În plus există și aberante propuneri de creștere de salarii (aberante în raport cu posibilitățile, fără o reformă profundă și adresate tuturor categoriilor profesionale).

http://www.zf.ro/opinii/consum-vs-investitii-cum-a-ajuns-sa-fie-detestat-consumul-de-la-care-de-la-criza-incoace-aproape-toti-economistii-asteptau-revigorarea-economica-14682951

Noua lege a salarizării unitare (sau creșterile salariale explozive de care se vorbește) nu se poate aplica! Și iată de ce: în primele 6 luni din 2015 guvernul a cheltuit 3,6% din PIB pentru salarii, deci pe tot anul va depăși lejer 7,2% (fără să ținem cont de majorările salariale deja în vigoare), iar prin legea nr. 182/2014 este stabilită o limită de 6,8% PIB pentru 2015 și 6,6% PIB pentru 2016. Dar ce lege sau rațiune are valoare în fața populismului? În plus, procentul alocat cheltuielilor sociale trebuie redus la 6,8% PIB în 2015 față de 7,5% PIB în 2014, adică o contracție importantă, una în antiteză cu explozia anunțată a cheltuielilor.
Prin urmare există un risc imens să o luăm razna, iar ajustarea, necesară la un moment dat, să fie dureroasă. Iar pentru anii următori avem asumate deficite încă și mai mici.

Sigur, pentru a ne încadra în limitele asumate pentru cheltuielile de personal (salarii și pensii), se pot face și concedieri, căci există zone bugetare cu surplus de personal, dar pentru așa creșteri explozive de salarii, ar trebuie reduceri de personal uriașe.
http://cursdeguvernare.ro/apel-inutil-la-ratiune-eventual-la-respectarea-legii-si-angajamentelor.html
http://www.capital.ro/luni-dezvoltarea-subminata-de-lupta-pentru-voturi.html