Frâna de motor

De ce s-a încetinit motorul (adică de ce am ajuns în recesiune tehnică, după două trimestre de cădere economică)? Multi analiști au concis, pe baza cifrelor, că nerealizările din sectorul investițiilor publice de stat, dar și private, au condus la scăderea economică. Premierul recunoaște nerealizările, dar are și o explicație: DNA e de vină (e ca și cum ar zice Băsescu, nu?). Dar vom recupera și vom cheltui imediat pe cât ne permite deficitul bugetar convenit,  anunță tot premierul, în ciuda fricii de DNA a funcționarilor de care s-a făcut referire.

De fapt, s-au tăiat bani din investiții (că acolo nu plânge nimeni) pentru încadrarea în deficitul electoral și s-a creat astfel un spațiu fiscal pentru măsuri electorale imediate: "electorata", amnistia fiscală, reducerea CAS și ce mai urmează. Nu pentru investiții, că nu aduce voturi imediate, doar ceva locuri de muncă, dar acelea în sectorul privat (neatractiv spațiu electoral pentru un guvern socialist).

Despre unele am mai vorbit. Am afirmat că "electorata" e o păcăleală, că reducerea CAS a fost demult anulată de celelalte măsuri de suprataxare: acciza suplimentară pe combustibil, taxa pe stâlp și creșterea salariului minim.

Și totuși "electorata" nici nu e necesară, realitatea arată o scădere drastică în 2014 a restanțelor la creditele bancare.

Prin urmare, guvernul ar trebuia mai degrabă să se "laude" că romanii o duc mai bine și nu au nevoie de mărinimia guvernului (care mai mult îi încurcă). Dar ce utilitate publică ar avea un guvern socialist dacă oamenii nu au nevoie de el, de măsurile lui sociale? Neîntâmplător, întro țară în care bunăstarea crește, electoratul înclină spre dreapta, iar cetățenii acesteia se simt tot mai puțin dependenți de stat.

Rezultă de aici oare că economia o duce mai bine și că beneficiile creșterii economice ajung și la cetățeni? Nici vorbă! Întro economie de piață, capitalistă, concurențială, un indicator important e natalitatea firmelor, adică numărul înmatriculărilor de noi companii. Ori acest număr a înregistrat o scădere de 24% în 2014 față de perioada similară din 2013.

Ca o țară de tranziție (lunga de 25 de ani!) la un capitalism funcțional, ar fi trebuit să avem o natalitate a firmelor mai mare decât a altor țări îmbătrânite de atâta amar de capitalism, dar suntem sub media Uniunii Europene la acest indicator definitoriu pentru dinamismul economic.

Economia merge cu frână de motor sau oare merge în marșarier? Indiferent de nuanțe, realitatea azi nu ne zâmbește și mai ales, viitorul apropriat pare a fi tot mai incert.

Optimismul și realitatea

Optimismul uman e o caracteristică esențială și deseori un lucru pozitiv. Optimismul îi dă omului imbolduri și energii suplimentare în viața de zi cu zi și în atingerea unor obiective specifice. Optimismul are și nu are legătură cu realitatea. Realitatea nu e accesibilă ca înțeles profund fiecăruia, căci pentru a cunoaște și a înțelege realitatea de azi trebuie să te raportezi la anumiți indicatori cât mai corecți, o raportare cât mai obiectivă cu putință. Dar oamenii de regulă sunt superficiali, iau din realitate doar stratul care le convine sau cel care le iese mai ușor în evidență. Optimismul se cultivă, are și radăcini care țin de educație, de istorie, etc. De multe ori, din păcate, realitatea e depășită de aparențe, deseori întreținute și manipulate propagandistic.

Un studiu interesant al The Nielsen Company relevă că optismul românilor a crescut în trimestrul II 2014 (vezi aici).

Un alt studiu al Fondului de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar, relevă același optimism în creștere: 30% din subiecți cred că anul viitor o vor duce mai bine. Asta, deși paradoxal, 33% declară că duc mai rău decât anul trecut și doar 18% declară că o duc mai bine. Cum raportul e aproximativ 2 la 1, asta înseamnă că, în ultimul an, pentru un român care o duce mai bine, alți doi români o duce mai rău! Să fie asta un efect al taxelor noi și/sau mărite, al reașezării pe categorii sociale al taxelor și impozitelor?

Un procent foarte mic de 8% se declară mulțumiți (vezi aici).

Deși românii o duc mai rău față de anul trecut (după cum declară în acest studiu și după cum am arătat în articolul “Plus sau minus” referitor la scăderea veniturilor gospodăriilor), totuși oamenii se declară în mare parte “oarecum mulțumiți” și chiar optimiști față de viitorul apropriat (anul 2015).

E și asta o victorie a propagandei guvernamentale de a mulțumi oamenii chiar și când le umblă în pungă (la venituri). E o victorie să le creezi (în continuare) un nivel mare de așteptări, ceea ce relevă că oamenii sunt avizi de vești bune, de promisiuni, s-au săturat de știri negative (despre economia în criză).

Dar, optimismul nu se poate substitui realității și cum am arătat în alte articole, anul viitor va fi mai rău. Câteva argumente pentru pesimismul meu:

- toate măsurile electorale din anul acesta se plătesc (ca de fiecare dată) în anul următor;

- economia a intrat deja în recesiune (fie tehnică, după unii, economică fără tăgadă pentru alții), iar cum românilor nu le-a fost mai bine după creșterea record de PIB din 2013, nu are cum sa le fie mai bine urmare a unui an 2014 mai slab economic;

- economia românească e vulnerabilă (mai ceva decât în 2008, susțin unii analiști);

- suprataxarea accentuată a firmelor frânează dezvoltarea.

Timpul, ca întotdeauna are răspuns la aproape toate întrebările. Firește, subiectivismul va rămâne un element esențial. Apreciere obiectivă 100% nu poate exista, chiar și dacă apelezi la cifre, căci cifrele, deși reci, sunt multe și pot prezenta multiple fațete ale adevărului. Și chiar și atunci, oamenii au proprii senzori de percepere a realității curente, precum și standarde diferite.

Nori negri

Recesiunea (două trimestre de scădere a PIB-ului) nu e încă un lucru grav. Nu e încetinire de viteză, e mers în marșarier, înapoi deci. Mașina economică, așa fără direcție clară, fără motoare de creștere evidente, fără piloți profesioniști, va merge înainte, cel mai probabil.

Dar semnalul e clar, urmează, cel mai probabil, stagnarea.

Și următoarea raportare de PIB pe T3 2014 va consemna o creștere față de T2 2014 dar și o scădere față de T3 2013. Politicienii vor citi aceste date desigur diferit, cu diferite dioptrii.

Demonstrația a ceea ce se va întâmpla în T3 2014 o face analistul Sorin Pâslaru în zf.ro (detalii aici).

Comparația cu 2008 e elocventă, sper totuși să nu avem aceeași continuare (o nouă ranforsare a crizei economice globale nu e exclusă, dar dincolo de context mondial/european noi trebuie să fim precauți, prudenți și să corectăm cauzele spre a îndrepta efectele).

Cum am mai scris anterior, modelul economic (și cel) al ultimilor 2 ani e greșit.

La aceeași concluzie ajunge și analistul Sorin Pâslaru în zf.ro:

"De unde creştere economică cu deficit bugetar de 0,5% din PIB, inflaţie de 0,9%, deficit de cont curent sub 1% din PIB? Adică statul nu cheltuie, investitorii străini nu finanţează economia, ci, dimpotrivă, a venit timpul plăţii datoriilor externe, expunerea băncilor străine scade brutal, preţurile la bunuri şi servicii stagnează pentru că cererea este în declin şi firmele nu au deloc impulsul de a investi. Atunci, de unde creştere? Chiar există vreo maşină să meargă fără benzină?"

Recesiunea poate fi sau nu un fenomen minor, trecător (guvernul ne asigură că suntem în grafic la creșterea economică, că nici nu e recesiune economică, doar tehnică). Dar iată ce spunea o voce reputată, consilierul BNR, dl. Adrian Vasilescu, la precedenta recesiune:

"Poate fi criză fară recesiune. De fapt, criza fără recesiune, mai repede se întâmplă. Recesiune fără criză, totuşi, mai rar, pentru că se întamplă ceva care duce ţara în două trimestre de creştere negativă. Am avut o creştere negativă în trimestrul IV din anul trecut, 0,2% şi ne aşteptăm la o creştere negativă în trimestrul I, sau cel mult creştere zero." (declarația aici)

Tot dl. Vasilescu ne spunea în aceea perioadă (2012) că:
"Primii care vor simți ieșirea din recesiune vor fi cei care fură și cei care produc" (vezi aici)

Interesante declarații de atunci, nu? Adică, oricum am da-o suntem în criză. Și din criză vor ieși primii cei care produc și plătesc taxe la buget, bani numai buni să poată alții să fure mai mult (să iasă și ei din criza lor). 

Nimic nou sub soare, istoria se repetă ciclic, uneori și mai des și părem condamnați să repetăm erorile trecute, fără să învățăm nimic din ele.

Cauză și efect

"De ce" e o întrebare bună. Înțelegerea unui fapt te ajută pentru viitor. "De ce" e o parte esențială a binomului cauză-efect. Dacă efectul îl vedem cu toții, chiar dacă îl interpretăm parțial diferit, cauza e deseori mult mai subtilă, mai greu de identificat. Nu insist prea mult pe temă, postarea mea are un alt scop (nu unul semantic, nu unul filozofic).

De ce avem recesiune? De ce avem recesiune după un an cu o creștere record (european)?

Recesiunea e efectul, prin urmare trebuie să căutăm cauza.

Scriam anterior, că mirarea mea era creșterea economică a ultimilor 2 ani, în ciuda modelului economic de guvernare, unul bazat pe creșteri de taxe și impozite și pe reduceri de investiții. Și totuși economia creștea ca și PIB, dar despre acest indicator am mai scris ca e insuficient relevant și mai mult, e înșelător, numit deloc întâmplător paradoxul lui Easterlin, adică creșterea PIB-ului nu implică în mod automat creșterea nivelului de trai. Vezi detalii aici și un posibil indicator mult mai reprezentativ: Indicele Bunăstării Nete (propus de Andrew Sharpe).

În fotbal, am avut un conducător de federație (FRF) de peste 2 decenii. Mircea Sandu a avut rezultate excepționale în prima parte (se spune că datorită Generației de Aur), după care a eșuat lamentabil. Practic, înainte de 89 era un sistem care avea o baza de masă în copii și juniori (Luceafărul, campionat de tineret, etc.), sistem care nu a mai fost păstrat și prin urmare baza de selecție a scăzut, iar când filonul fotbalistic s-a epuizat au venit și contraperformanțele. Guvernarea domnului MS a avut un lucru bun: a fost suficient de lungă ca să-și dea măsura adevărată a incompetenței sale. 

Din păcate (analitic privind), în politică guvernările sunt scurte și efectele acestora nu sunt de multe ori ușor de cuantificat și alăturat. Adică, e posibil ca efectele (bune sau rele) cauzate de o mai bună sau proastă guvernare să fie decontate de alți actori politici, lucru care mărește confuzia și lasă spațiu maxim demagogiei și manipulării.

Din ce a crescut PIB-ul anul trecut? De ce nu au simțit românii creșterea economică?

În principal, din următoarele motive:

Domeniul economic ce a provocat creșterea	Observații	Impact asupra nivelui de trai
Industria și exporturile	În general e vorba de multinaționale;	Taxe puține, iar valoarea adăugată ajunge la firmele mamă; impactul fiind astfel redus
Agricultură	Depinde de contextul meteo	Chiar și-n an bun, având producție mare, avem prețuri mici care anihilează necesarele efecte pozitive
Consumul intern	Bazat pe creșteri salariale, efect economic temporar	Efect pozitiv inițial, mai apoi subțiat de inflație

O analiză detaliată a corelației dintre cauză și efect o face Cristian Hostiuc în zf.ro (detalii aici) 

Recesiunea are ca principale cauze:

- reducerea investițiilor;

- gradul redus de absorbție a fondurilor europene;

- suprataxarea;

- lipsa unor motoare adevărate de creștere economică sustenabilă;

- lipsa unei viziuni și a unei direcții clare de dezvoltare durabilă.

De fapt, e cam dificil ca România să aibă creșteri economice serioase (un ritm anual de minim 5% ar fi necesar pentru a mai reduce din decalajele cu UE).
Dar, după cum ne spune aici profesorul Mircea Coșea:

"România e condamnată să fie blocată la un ritm de creștere mic, din cauza structurii economiei. Deocamdată, țara noastră are o structură economică care produce valoare adăugată sub media europeana și - lucrul cel mai grav - nu o capitalizează în interior, ci în exterior."

Principalul vinovat identificat de același analist este ministrul Șova (sau o fi mai degrabă Teodorovici?). Articolul aici.

Un fapt (recesiune) poate fi citit ca: "o realitate tristă" sau "o reducere de viteză" de către același politician, în funcție de poziționarea sa:  în opoziția sau la putere. Articolul aici; și nu e singurul (vezi aici).

Alte două instituții financiare (BT și BCR) apreciază ca și cauză principală scăderea investițiilor publice și private: dacă în cele publice a fost vorba de o decizie politică pentru a avea deficit redus și spațiu fiscal pentru măsuri populiste, în cazul firmelor private, planurile de investiții au fost date peste cap de taxele speciale (acciza suplimentară de 7 eurocenți și taxa pe stâlp). Până la urmă faptul că statul nu investește e un semnal negativ pentru investitorii privați. Detalii aici.

Taxele noi și mărite (acciza pe carburanți și taxa pe stâlp) au lovit puternic sectorul construcțiilor generând un minus de 10% în trimestrul II 2014 (vezi analiza aici).

Întrebarea e: am înțeles cauzele? Suntem capabili să învățăm și să ne corectăm economic? Din păcate, avem an electoral, anul viitor se va plăti nota de plată (o notă piperată) și apoi iar vine an electoral și România rămâne tot în bătaia vânturilor, navigând haotic în derivă. Limanul e departe și nu va fi atins dacă nu înțelegem, în primul rând, că tot efectul are o cauză.

P.S. Și totuși, unele statistici spun că nivelul de trai a crescut în România în perioada 2008-2013!

Mai jos avem un tabel cu nivelul de trai măsurat ca raport între PIB/locuitor ajustat la paritatea puterilor de cumpărare standard:

De menționat că analiza de aici arată că evoluția se datorează nu PIB-ului (evident afectat de criza economică) cât scăderii prețurilor relative.

P.S.2. Se tot analizează mereu valoarea ISD (investiții străine directe), valoarea transferurilor cetățenilor români stabiliți în alte țări, dar nu se prea vorbește de valoarea sumelor transferate din țară în afară. 

Din analiza de aici a crescut transferul către exterior a unor părți tot mai însemnate din profiturile obținute în România (sold negativ de aproape un miliard de euro pe primele 6 luni din 2014!), ceea ce este un element îngrijorător și ca semnal și ca posibile efecte după cum arăta analistul Florin Câtu (România o țară mai vulnerabilă azi decât în anul 2008).

Recesiune

Recesiunea (tehnică) se întoarce în România. Iar. Din punctul meu de vedere era de așteptat. De fapt, mirarea de până acum era că acest guvern reușește de 2 ani de zile să aibă creștere economică (sau de PIB) în ciuda acțiunilor care sabotează performanța economică: tăieri de investiții, taxe noi sau mărite aplicate în special mediului privat (acciza pe carburanți, taxa pe stâlp, salariul minim, etc.), în ciuda faptului că nivelul cheltuielilor publice rămâne ridicat (bunuri, servicii, etc). Analiza Băncii Transilvania publicată de Hotnews susține afirmațiile mele (aici).

Datele:

Până acum, poate că guvernanții au primit ajutor divin (în agricultură), ajutor de la firmele private care se încăpățânează să facă export, ajutor de la banii europeni (cică atrași de guvernarea anterioară) sau pur și simplu au operat cu diverse artificii tehnice spre a raporta un PIB mai mare.

Uitați aici cum arată recesiunea:

Tot în acel articol, se explică că succesul anterior nu a fost unul sustenabil, a fost unul volatil bazat pe mulți factori conjuncturali.

Grav e faptul că aceste date ale recesiunii tehnice au fost ascunse de INS și ne-a iluminat EUROSTAT-ul!  Uitați cum arată datele aici.

Dincolo de disputa politică, semnalele sunt chiar îngrijorătoare. Le putem neglija, le putem amplifica sau putem face haz de ele (sau de actorii comediei politice precum aici).

Până la urmă disputa pe cifrele PIB-ului devine ridicolă, mai ales că PIB mai mare nu este egal venituri mai mari pentru cetățeni (așa cum am arătat întrun articol anterior).

Semne tulburi pentru viitorul apropiat: ne împrumutăm masiv pe piaţa internă (foame mare de lei), contextul economic european e dificil. Mai mult, analistul Florin Câtu consideră economia României (la datele din toamna lui 2013!) mult mai vulnerabilă decât în anul 2008, iar explicaţia e simplă, plauzibilă şi corectă: marea majoritate a investiţiilor străine în România sunt de portofoliu, deci sunt fluide şi la primul şoc pot şi vor pleca spre alte zări.

 

Semne mondiale nefaste vede şi unul dintre cei care a profeţit criza din anul 2008.

Întro economie vulnerabilă, fără fundamente solide, fără o direcţie clară, ieri erai tigrul Europei, azi eşti lanterna roşie.

Nivelul de trai și criza economică

A crescut nivelul de trai în România față de media europeană în ultimii 5 ani, deci pe timp de criză! Vi s-a părut cumva că nu o duceți mai bine? Poftiți de serviți cifre! Priviți: aici

Poftă bună!

P.S. Studiind aceste cifre, vă dați seama că dacă nouă ne-a fost atât de "bine", grecilor le-a fost cu adevărat rău.

Cifrele de multe ori sunt bune, adică nu a fost atât de rău precum ne-am văitat sau au căutat unele televiziuni să propage ideea. Dar în plus, asta ne spune ce înșelător indicator este PIB-ul (aviz celor ce folosesc acest indicator spre ași proclama buna lor guvernare!). Spre exemplu, americanii trăiesc mai prost azi decât acum 30 de ani, deși în acest timp PIB-ul lor s-a dublat! Vezi aici