Statistică goală

Se întâmplă ca-n ultimii ani, guvernul să raporteze creșteri economice, unele dintre ele prilej de mândrie la nivel de UE. Iar fiecare dintre noi are impresia că e ceva fals, că buzunarele îi sunt mai goale. Se spune, ca un fel de scuză, creșterea economică nu a ajuns și la oameni. Posibil, parțial adevărat, deoarece pe de-o parte există o structură neomogenă și variabilă a sectoarelor ce produc creștere economică, iar pe de altă parte există eternii vameși ai clientelei politice care subțiază și denaturează orice posibil efect social-economic.

Dar, sunt suficiente voci, intuitive în special, dar mai nou și argumentive, care spun și arată că fenomenul creșterii economice suferă de boala ceaușismului de final de epocă de aur: este sublim, dar lipsește cu desăvârșire fiind o construcție bazată pe pix, pe ceea ce suportă hârtia, pe o rupere de realitate.

Anterior, am mai arătat, că deși am avut creștere economică, venitul mediu al gospodăriilor a scăzut, ambele date contradictorii fiind furnizate de INS (scăpare, necorelare sau altceva?).

Am mai oferit exemple, în care între creșterea PIB și veniturile populației nu există o similitudine, ba chiar există și paradoxuri ca de ex.: creștere PIB-scădere de venituri pentru media populației active.

Analistul economic, profesor Bogdan Glăvan identifică semne de întrebare asupra elementelor ce au condus la creșterea economică statistică. Astfel, după ultima revizuire pentru 2013, se observă că industria cade de la o contribuție de +5,6% la +0,9% (deci nici vorbă să duduie economia!), iar creșterea provine de la sectoare cu cifre mai puțin realiste sau verificabile. Iar creșterea clamată și dorită a consumului nu a fost de +0,4% ci a fost o cifră de +0,9%, deci scădere a consumului!

Detalii aici și aici.

Avem un guvern nou (pardon, același, dar revizuit pe alocuri). Avem nevoie de o bună guvernare, de creștere economică serioasă, sustenabilă. Teoretic, avem 18 luni respiro până la o nouă campanie electorală, dar e doar teorie, căci în practică la noi campania e permanentă: campanie de imagine, de vorbe și cifre fără acoperire. Se manifestă tot mai acut o lipsă de soluții, de viziune și chiar de oameni care să ducă România înainte.

Hocus-pocus

Negocierile cu troica au fost dure (sau au părut a fi a așa, real sau manipulare, nu vom ști curând). Guvernu a obținut pentru 2015 un deficit mai mult decât rezonabil de 1,83% (fără a include cheltuielile suplimentare pe apărare - în jur de 0,3%). Dar, deficitul este calculat pe cash, iar în modalitatea asta stă șmecheria. Dacă era calculat pe ESA, toate facturile și cheltuielile intrau la deficit; în sistem cash, numai cele care se bagă la plată, restul devin arierate de plătit din alte bugete. Deci de la 1,83% + 0,3% apărare, se poate ajunge la un deficit real de 2,8%, tocmai cât ar fi numai bun de acoperit toate promisiunile electorale antamate deja. Deficitul calculat pe cash lasă loc guvernului de a cosmetiza deficitul real; iar guvernul nostru nu poate rata o asemenea oportunitate! N-ar fi prima oară când ar recurge la asemenea artificii contabile.

Și totuși, anunțul complet al premierului mai are o bizarerie: deficitul ESA e mai mic decât deficitul cash, iar asta schimbă radical datele problemei și conduce la ideea că implicit guvernul face plăți anul viitor în contul bugetului din 2016! Iar deficitul ar fi chiar cel de 1,8% + 0,3% apărare (care va negociat ulterior la Consiliul European). Prin urmare, guvernul se angajează să stea foarte bine financiar în 2015, surprinzător față de calcule anterioare care indicau un deficit necesar de aproximativ 2,8%. Deci deficitul bugetului 2015 e unul mic: 1,2% (1,5% cu suma ce va fi obținută pentru apărare). 

Adică, în final s-a obținut un deficit mic, drept pentru care guvernul a cerut și a primit drept să facă cheltuieli anticipate pentru 2016! Chiar așa sa fie oare? Ne vom lămuri curând.

Detalii în articolele de mai jos:

aici, aici, aici, aici și aici

UPDATE!

Misterul se lămurește! Nu e prestidigitație, nu e iluzionist, nici vreun Iozefini sau Houdini la guvern, pur și simplu se renunță la buffer sau la o parte din el (buffer constituit pe vremea crizei de către guvernul Boc pentru a putea face față nevoilor de finanțare a deficitului bugetar și de refinanțare a datoriei publice guvernamentale. Deci, în traducere liberă: măsurile sociale electorale ale guvernului Ponta vor fi acoperite din economiile hulitului auster guvern Boc.

Detalii: Buffer din vremea lui Boc utilizat pentru acoperirea bugetului 2015

Analiști politici (Ion Cristoiu) sau economici (Moise Guran), pun evoluția și mai ales finalul acordului pe baza unui ok extern (Washington DC, mai exact), dar fără a intra în astfel de speculații se poate concluziona:

1. Deficitul ESA e foarte mic - 1,2%;

2. Bufferele se subțiază și merg la buget pentru a acoperi măsurile  sociale (electorale) luate de guvern;

3. Guvernul prin deficitul cash de 1,83% primește voie să facă plăți anticipate în contul anului 2016.

Foarte probabil, folosirea buffer-ului pentru a acoperi necesarul de plăți pentru 2015 și chiar devansarea unora pentru 2016, nu se putea fără acordul Troicii, căci tot ei au impus constituirea unui buffer, rezervă strategică. Criza economică a fost depășită (în accepțiunea FMI și UE) sau creditorii și partenerii externi au înțeles că un deficit atât de mic, fără portița buffer-ului, ar fi dus la mișcări sociale ample și posibil la căderea guvernului (care posibil s-a negociat cu această ieșire fără valuri)? Ca întotdeauna, rămâne viitorului sarcina de a oferi răspuns la aceste întrebări.

UPDATE2

Bugetul are elemente sub-evaluate pe capitolul cheltuieli și elemente supra-evaluate pe capitolul venituri. Astfel, există tăieri importante de cheltuieli, bugetele fiind completate din atragerea de fonduri europene. După opinia experților, unele cheltuieli ale ministerelor sunt sub-evaluate (sau se taie sume importante de bunuri și servicii!), iar sumele atrase prin fonduri europene cresc spectaculos (practic se dublează!). Pare greu de crezut ca un guvern să taie atât de mult din cheltuieli - 0,6% după specialiști (căci se știe că prin capitolul de achiziție bunuri și servicii se scurg mulți bani către clientela politică). De asemenea, pare greu de crezut că absorbția de fonduri europene se va dubla ajungând aproape de procentul de 100%. 

Pe scurt, este un buget supra-optimist, complet nerealist. Iar faptul că el este girat de creditorii internaționali ne spune că există alte substraturi  politice și nu economice, pe care azi abia le putem bănui.

Detalii: aici, aici și aici

Buget - punte

Bugetul anului 2015 se apropie de dezbatere (deși el trebuia prezentat deja, dar imixtiunea campaniei electorale l-a amânat).

Cum spuneam, deja există un mare gol între cheltuielile deja antamate și angajate și nivelul veniturilor. Tot aici, exprimam ideea că în variantă românească, acest gol nu poate fi umplut decât cu noi taxe sau cu taxe mărite.

Teoretic există și soluții tehnice de a fenta organismele internaționale, așa cum sugerează analistul economic Moise Guran: supraevaluarea veniturilor (o creștere de PIB peste estimări) sau supraevaluarea colectărilor ANAF-ului din evaziune.

Detalii: aici.

Dar mai există și varianta negocierii unui deficit mai mare decât cel convenit anterior, ca avem scuze: investiții; cofinanțare proiecte europene; bani pentru apărare, etc. Iar dacă nu iese, oprobriul public spre va canaliza spre organismele internaționale care nu înțeleg guvernul român.

Detalii aici.

Oricum, după ce din pix am mărit creșterea economică (și fără folos electoral!), va fi problematic să avem creștere mare și în 2015. Dar se rezolva asta la următoarea revizuire a INS.

Presiunile pe noul buget sunt uriașe și determină încă o rectificare de buget în 2014 (nelegală sau cu derogare de lege). Guvernanții afișează optimist debordant, dar ceasul ticăie tot mai tare.
Bugetul totuși în stil balcanic nu e un angajament sincer, căci rectificările ulterioare sau suma imensă alocată fondului de rezervă fac ca una să voteze parlamentul (deci aleșii cetățenilor) și alta să pună în practică guvernul.
Bugetul e o punte între dorințe și putințe, între așteptări și realizări. Dar bugetul e și o punte a suspinelor, mai ales în criză și întotdeauna în cazul guvernărilor risipitoare.

PIB reloaded

Au apărut datele statistice pe T3 2014. Cu surprize majore, deja previzionate electoral. Adică, T3 2014 are +1,9% și mai mult au fost revizuite în plus T1 și T2 2014 astfel încât recesiunea tehnică nici nu a existat! 

Cum a crescut PIB-ul din pix? Cum s-au reevaluat și trimestrele din urmă? Au mutat ceva din creșterea pe T3 2013 spre T1 2014 și T2 2014, dar mai ales au aplicat alta metodologie europeană (sistemul european de conturi SEC 2010) care include în PIB și prostituția și drogurile! Asta e secretul mărețelor realizări economice din pix! Ceva din economia neagră introdus în buget și gata! Toate sunt roz!

Detalii mai multe și explicații aici și aici.

Ce simplă pare statistica când ai pixul potrivit! Oricum ar fi și ce revizuiri mai aduce viitorul, datele statistice nu umple coșurile, iar PIB-ul e un indicator insuficient de elocvent pentru evoluția unei economii și mai ales pentru bunăstarea oamenilor.

Nu sunt date despre cum INS-ul a calculat PIB-ul, mai precis, cât a estimat și introdus în calcul noile elemente: prostituție, droguri, contrabandă. Una e dacă influența e de 0,2%, alta dacă această influență este de 1%.

Toată lumea se aștepta la creștere în T3 2014, dar una sub 1% (de regulă PIB-ul crește în T3 pentru că la noi agricultura are un aport important, fiind o țară încă agricolă). Dar amploarea creșterii din T3 și mai ales reevaluarea total diferită a trimestrelor anterioare i-a bulversat până și pe specialiștii independenți care așteaptă mai multe detalii pentru a înțelege ce s-a întâmplat. Vezi detalii aici.

P.S. Așa cum am mai scris, gaura imensă din bugetul secret pe 2015 va trebui acoperită cumva și ministerul de finanțe lucrează în tăcere pentru a nu bulversa alegătorii. Schițele care mai transpiră în piața publică (și care sunt negate vehement de guvernanți) arată însă taxe, taxe, taxe. Mai multe, mai mari. Și adevărul economic oricât l-ai nega sau masca el întotdeauna iese la suprafață.


UPDATE
Analistul economic Bogdan Glăvan își are propriile semne de întrebare despre datele anunțate de INS și insistă pe reducerea valorii T3 2013 și permutarea unor părți din acesta spre T1 și T2 2014 astfel încât să nu fi fost nicicând în recesiune tehnică, căci oricum creșterea anuală a PIB-ului în 2013 nu mai interesează pe nimeni.

Detalii aici.

PIB și creșterea economică, o falsă amăgire. La americani PIB-ul s-a dublat în ultimii 30 de ani, dar averea americanilor a scăzut.
Un alt indicator: veniturile medii lunare ale gospodăriilor (sursa aceeași INS). În trimestrul II 2013 erau de 2563 lei; în trimestrul II 2014 erau de 2452 lei. Deci o scădere de 4,33%. Dacă mai adaugați și inflația (1,55% pe 2013), aveți explicația rațională de ce în ciuda creșterii economice mult trâmbițate, românii simt altceva în buzunare (aproape un minus 6%). Și din 2015 vor simți găuri mult mai multe și mai mari.

Amanet

Viitorul este amanetat. Demult. Zilnic viitorul este amanetat. Viitorul mediu și chiar viitorul foarte apropiat. Despre speranța spre zero în pensie, am mai scris. Una care la mod optimist va fi pe jumătate peste 20 de ani.

Despre risipa populistă a cheltuielilor bugetare (vestitele pomeni electorale) am mai spus. Mai jos aveți și niște cifre care cuantifică impactul. E un miliard de euro impact, o bagatelă ar spune unii. Numai că acesteia i se mai adaugă un alt miliard datorat Tratatului fiscal (reducerea deficitului) și un alt miliard din necesara creștere a cheltuielilor de apărare și a cofinanțării proiectelor europene.

Inventar pomeni electorale

Ce ne așteaptă? Cheltuielile au fost deja trasate pentru 2015, deși premierul se pregătește să plece.

Bugetul se poate închide fie prin creștere de venituri, fie prin reducere de cheltuieli, fie printro combinație dintre acestea. Cum statul nu știe a reduce cheltuielile, nu-i rămâne decât prima variantă: creștere de venituri, ori asta înseamnă creștere de taxe și impozite.

Detalii aici (despre viitorul amanetat).

Cam cât echivalează cele 3 miliarde de euro gaură de acoperit în anul 2015? Veniturile din TVA pentru 2014 au fost prognozate a fi de 54,6 miliarde lei (12,4 miliarde euro socotite la un curs euro de 4,4 lei/euro). Cam cu 25% mai mari ar trebui să fie veniturile din TVA spre a acoperi cheltuielile deja obligatorii. Adică un TVA mai mare cu 6%, adică de la 24% să fie 30%! Imens!

Dar cine vrea să audă previziuni negative? Mai ales că întro campanie electorală plouă cu optimism roz! Viitorul nu sună bine și asta indiferent de cine va președinte, indiferent de cine va fi premier. Pentru că aproape toată clasa politică e cam aceeași: socialistă, coruptă, neperformantă, populistă.

UPDATE
Un calcul similar face și Bogdan Glăvan pe site-ul logec. ro
Detalii aici
Pe scurt, din declarația d-lui Ionuț Dumitru, președintele Consiliului Fiscal, anul 2015 e prognozat cu un minus de 15 miliarde lei (declarația aici), un pic mai mare decât cele 3 miliarde euro expuse de articolul meu.
Analistul economic Bogdan Glăvan face calcule și în plus pleacă de la premisa că 5 miliarde lei din totalul de 15 se vor întoarce ca urmare a beneficiilor aplicării CAS.
Prin urmare ar rămâne o gaură de 10 miliarde lei (1,5% din PIB). Măsuri alternative de acoperire prin taxe și impozite a acestei găuri uriașe sunt descrise elocvent de imaginea de mai jos:

Alternative de taxe pentru 2015

Artificii

Vine o alta rectificare bugetară. Vorbim iar de o mișcare a banilor între ministere, între capitole bugetare. Rotația asta e luată cu plus de guvernanți.

Rectificările multe și atât de importante, arată că bugetul inițial a fost prost conceput, arată neseriozitate și o mare flexibilitate în funcție de interesele electorale imediate.

O sumă mare a fost tăiată de la cofinanțarea proiectelor europene și redirecționată spre primării. Faptul că avem o ordonanță a migrației politice, e doar o coincidență în lumea noastră balcanică în care coincidențele acestea nu pot fi niciodată întâmplătoare.

Practic, renunțăm să cofinanțăm proiecte europene, care ne-ar fi adus un mare plus de bani rambursabili de la UE, ca să aibă guvernul necesara masă de manevră fiscală înainte de alegeri. Și cum primarii sunt colectatori de voturi, e nevoie să le dăm motive de implicare. De asemenea, există spațiu fiscal să continuăm pomenile electorale.

Până la urmă, după 1 ianuarie vine nota de plată; rămâne de văzut ce guvern o va plăti, că noi românii rămânem, cei mai mulți dintre noi, pe loc, în țara noastră, spre a plăti distracția anului electoral.

Analistul Iulian Anghel face o analiză serioasă a rectificării și concluzionează:

"Guvernul actual nu a procedat ca precedentele, majorând deficitul pentru a face figuri în campania electorală. A făcut însă un lucru la fel de reprobabil. A tăiat banii de investiţii, bani ce puteau fi apoi recuperaţi de la UE (nemaisocotind beneficiile pe care le aduc aceste investiţii)  – aproape un miliard de euro – şi i-a semănat într-un câmp pe care nu cresc decât spini şi pălămidă. Asta va şi culege la vremea recoltei: spini şi pălămidă de un miliard de euro.

Pe lângă astfel de fapte de mare rafinament financiar, poveştile cu uleiul, zahărul, făina sau suta de lei împărţite electoratului sunt un fleac."

Detalii aici; aici

Toate guvernele post-decembriste au fost, în esența lor, socialiste.

Toate au ochii pe sectorul bugetar, iar sectorului privat îi sunt adresate doar taxe și impozite mereu mai mari și mai multe.

Toate aceste guvernări au căutat voturile bugetarilor, pensionarilor și al beneficiarilor de ajutor social.

Banii de la buget sunt ușor de sifonat, au efect electoral imediat, pe când banii europeni sunt riguros urmăriți și nici nu aduc aceleași beneficii electorale.

Orice guvern dorește două lucruri de la bugetul pe care îl manevrează: să producă voturi și să poate fi sifonat de clientela sa politică.

Analistul Moise Guran tratează foarte dur această rectificare vorbind de o crimă de natură economică, de minus 20000 de locuri de muncă pierdute în sectorul privat.
Detalii aici

Analistul Ștefan Glăvan se întreabă:

"Așadar: asistăm oare la prima campanie electorală din istoria post-decembristă în care scăderea economică face parte din planul de finanțare? Au fost extrași bani din economie – adică de la cetățeni – pentru a fi plătită clientela politică din teritoriu?"

 Detalii aici

Din păcate pentru România, nu va fi ultimul guvern care procedează în acest fel. Nu reușim să învățăm din greșeli nici dacă le-am recunoaște; iar clasa noastră politică rar își mai recunoaște din greșeli. Nu ne rămâne decât să ne mirăm de ce nu avem creștere economică, de ce nivelul de trai nu cunoaște reale creșteri, de ce nu avem infrastructură, etc.

De fapt, nimic nu e întâmplător, corelația cauză-efect funcționează de fiecare dată. Orice artificiu economic greșit, ca acesta de față, ne va exploda curând în față. 

Semne

Rata de angajare T2 2014 față de T2 2013 arată -3,1% .

Încă o încetinire de viteză? Sau e chiar mers înapoi? Știrile economice adevărate se află de la EUROSTAT. Dacă vreți știri optimiste urmăriți INS sau ascultați guvernanții. Deci, cei mai tari din Europa, dar la negativ, la pierdere de locuri de muncă. Politica de taxe peste taxe și ioc investiții își arată efectele. Iar afluxul de pomeni electorale îl plătim,ca întotdeauna, prin taxe în anul ce vine.

Detalii: aici și aici

Trimestrul 3 2014 va consemna foarte probabil o scădere față de T3 2013, deci nu vom mai putea spune că am scăzut viteza (economiei) față de anul trecut (așa cum s-a afirmat pentru T2 2014). T3 2014 ar putea fi mai mare decât T2 2014, asta însemnând ieșirea din recesiune (tehnică, economică). Numai că semnele sunt surprinzătoare și este foarte posibil că acest guvern să reușească imposibilul: al treilea trimestru de cădere economică (cum nu se poate mai rău pentru campania electorală, deși opoziția nu știe să profite de această situație, iar electoratul este condus pe alte teme, care nu au legătură cu agenda sa).

După Andrei Rădulescu, senior economist la Banca Transilvania (cel care a descoperit primul recesiunea pe care INS a ascuns-o de știința noastră), în luna iulie (prima a trimestrului 3) economia a continuat să pice, fapt ce poate, dacă nu se întoarce evoluția, să conducă la un nou trimestru negativ. Astfel: industria a scăzut cu 5,7%, iar comerțul cu amănuntul a scăzut cu 6,3%. Același analist estimează scăderea exporturilor în 2015 și creșterea importurilor în 2015.

Detalii: aici 

Semnele negre se înmulțesc. Numai că românii, în campanie electorală mai ales, nu vor să audă decât promisiuni optimiste, eventual să primească pe loc și un mic avans din acele promisiuni. Și, după cât au primit azi ceva (generic numit pomeni electorale), cu atât mai mult vor primi noi taxe în 2015 și implicit o scădere a nivelului de trai. Zâmbiți azi, mâine va fi mai rău! Și, cum se spune: "de moarte și de taxe nu poți scăpa" (deși e o chestiune morbidă, încă de anul trecut s-a propus și o taxă pe moarte; deci moartea, cu sau fără taxă, tot reprezintă un fapt ce, dincolo de tristețe, produce o gaură în bugetul urmașilor).

UPDATE
Recesiunea va continua, economia se afundă. Dar ce contează când mai păcălim niște votanți să pună ștampila. În final, pierdem cu toții, nota de plată vine anul viitor. S-ar putea, nu e prima oară, ca alții să deconteze erorile acestui an economic (așa e istoria uneori: jucăușă).
O spune și explică clar și realizatorul tv Moise Guran. Detalii: aici 

Balanța comercială, nivelul de trai și criza

Înainte de 1989, economia centralizată, planificată, etatizată, reușea oare să exporte mai mult decât să importe? Răspunsul e NU! deși nouă ni se părea a nu fi așa (efectul de iluzie funcționa bine când nu aveai acces la informații).

România a cunoscut deficite comerciale și-n anii 60-89, cu excepția conjuncturală a unor ani după 1981, când Ceaușescu s-a încăpățânat să plătească datoria externă, indiferent de costuri sociale sau economice, reducând importurile și mărind exporturile a orice putea aduce valută țării.

Chiar dacă exporturile erau îndreptate spre țări socialiste sau din lumea a treia sau zona arabă, totuși exista o preocupare evidentă spre export. Se exporta orice: de la alimente până la tehnologie. Prăbușirea blocului comunist a schimbat regulile jocului.

În ultimii 25 de ani, economia s-a privatizat în marea ei parte, iar statul a renunțat să mai aibă un plan în politica de export. Politicienii au dat drumul pieței, fiind o afacere profitabilă pentru inițiații vechiului și noului regim să deruleze importuri. Piața internă avidă de consum după 50 de ani închidere, populația cu resurse financiare neutilizate în epoca ceaușistă finală (când banii erau în exces față de existența bunurilor și mărfurilor).

Cum am stat cu deficitul comercial după 1989? În general rău, ca să stăm maxim de rău tocmai în anii de boom economic. 

Deloc întâmplător acest boom a fost denumit imobiliar, fiind o bulă de consum. Iar românii cheltuind mereu mai mult decât produceau și în general produse de import, simțeau și o creștere a nivelului de trai întrun ritm amețitor. Părea că singura soluție viabilă a creșterii economice este  să iei credite și să faci consum. Acestă schemă piramidală Ponzi nu putea fi decât temporară și nu putea decât să conducă la criză economică (că declanșarea ei s-a suprapus uneia mondiale nu a fost decât un factor agravant, dar criza româneasca era în sine inevitabilă).

Despre cum a evoluat România pe baza acestor deficite comerciale am mai scris deja. Deficitele comerciale ante-89 au condus la industrializarea țării, la crearea de locuri de muncă; deficitele comerciale post-89 au condus la economie de consum, la dezindustrializare și șomaj.

Cum stăm azi? Datele pe primele 7 luni arată un deficit comercial în creștere, adică importurile sunt mai mari decât exporturile.

Știm că exporturile merg foarte bine pe zona UE, pe sectorul mașini și echipamente.

Dar importurile ce contribuie negativ la balanța comercială sunt cele din chimie și petrochimie.

Priviți:

Cândva, tocmai aceste sectoare erau cele ce aduceau beneficii importante economiei socialiste. Problemele acestor sectoare provin din fenomenul de privatizare, din lipsa retehnologizării acestor firme, din neadaptarea la piață concurențială a celor rămase în activitate.

Pentru perioada imediată, trebuie luate acele măsuri care să mențină exporturile în zona construcțiilor de mașini și care să reducă efectul negativ al importurilor din zona chimiei și petrochimiei.

Risipa și hoția afectează România, dintotdeauna. Dacă înainte de 89 nu se fura (cu mici și rare excepții!), se risipea în multe proiecte grandomane. După 89 a precumpănit hoția, distrugerea intreprinderilor de stat, sifonarea banului public, inflația, etc.

Ca efect, creșterea nivelului de trai a fost modestă, chiar și înainte de 1989. 

Din grafic, analistul Dan Popa a eliminat perioada 1992-2005 pentru că era distorsionată de inflație.

După 1989, în 24 de ani s-a reușit o creștere cu 28% a nivelului de trai, adică 1% pe an. Infim!

Și repartiția veniturilor între bogați și săraci a evoluat în ultimii 25 de ani. Evident în direcția creșterii polarizării sociale.

Unii vor crede că boomul economic al anilor 2000-2008 a făcut bine, a adus bunăstare, dar ce păcat că a venit criza economică.

Adevărul e tocmai altul. În perioada de boom (nesănătoasă am demonstrat), băieții deștepti (nu din energie ci din finanțe de data aceasta) au fost primii lângă robinetul tipăririi de bani, primii care au ajuns la fluxul financiar extern.

Și tot ei au putut profita primii cumpărând active, speculându-le ulterior, iar ultimii veniți au sfârșit ca în criză să-și poată plăti extravaganțele economice.

Pentru ai salva pe oamenii deștepti, politicienii și statul vor taxe mai mari de la popor, vor scheme prin care averile lor să nu dezumfle (de aici tot avem acțiuni gen: prima casă, prima mașină, etc.). Intervenția statului frânează corecția prețurilor activelor și apără interesele economice ale unui grup care a profitat de boom-ul economic. Iar o economie de piață ar trebuie să fie lăsată liberă în ași face corecțiile necesare.

Criza în fapt este o întoarcere la normalitatea economică. Statul nu trebuie să-i protejeze pe cei care au făcut investiții eronate. Anormalul boom s-a bazat pe credit, pe flux financiar în exces; e timpul ca  pe vreme de criză, factorul uman, inovația să reușească o creștere economică adevărată, sustenabilă, durabilă.

Creșterea economică, între mituri și realități

Economia merge înfrânată. Cauzele au mai fost analizate. Investițiile reduse, atât cele publice, cât și cele private. Cele publice, din rațiuni de încadrare în deficit, de creare spațiu fiscal pentru măsuri electorale și chiar și din mentalitatea socialistă; cele private ca efect al noilor taxe: acciza suplimentară pe combustibil, taxa pe stâlp.

Investiții la minim istoric

Faptul că investițiile au coborât la nivelul cel mai de jos (egal cu anul 2011) e un motiv de îngrijorare. Socoteala guvernului: nu mai investim noi statul că o va face sectorul privat, s-a dovedit complet eronată (după ce acesta a fost supra-împovărat fiscal).

Investițiile creează noi locuri de muncă, angrenează economia și dau semnale că economia e vie, că există încredere în viitor. Investițiile nu implică sau conduc obligatoriu la creștere economică (mai ales ca noi românii am fost obișnuiți să vedem investiții deseori complet neinspirate, ca să folosesc un termen blajin). Dar cu investiții reduse și cu taxe sporite, e aproape garantat eșecul economic. Creditul e bun și util dacă e folosit pentru a genera plusvaloare economică li dacă nu produce o îndatorare excesivă (am văzut în faza a doua a crizei economice ce probleme au fost cu acele țări excesiv îndatorate față de puterea lor economică).

Analistul economic Bogdan Glăvan demontează miturile creșterii economice în corelație cu relansarea creditării și cu creșterea investițiilor publice.

Credit privat în scădere

Investiții publice în scădere

Concluzia, la care subscriu:

"o economie sănătoasă nu are nevoie nici de credit ieftin, nici de cheltuieli publice. Acestea sunt, de fapt, exact virușii care o infectează, cauzele crizei economice. Pentru a crește economia are nevoie de libertate, de impozite cât mai mici, de concurență cât mai multă, de o ierarhie corectă a elitelor. Cum altfel să stimulăm creativitatea, inovarea, productivitatea, acumularea de bogăție?!"

Au încetinit sectoarele: agricultură, industrie, construcții și, surprinzător, comerț. Cu toată politica de stimulare a consumului, comerțul a scăzut cu 4,3% în trimestrul al II-lea și mai mult, indicele de preț a crescut cu 7,4%. 

Comerțul în structura de formare a PIB

Stimularea artificială, nebazată pe productivitate și creștere economică sănătoasă, nu poate decât eșua în a genera efect asupra puterii reale de cumpărare (majoritatea noilor locuri de muncă create de economie au fost în sectoare prost plătite).

Distribuția locurilor de muncă create de economie

Frâna de motor

De ce s-a încetinit motorul (adică de ce am ajuns în recesiune tehnică, după două trimestre de cădere economică)? Multi analiști au concis, pe baza cifrelor, că nerealizările din sectorul investițiilor publice de stat, dar și private, au condus la scăderea economică. Premierul recunoaște nerealizările, dar are și o explicație: DNA e de vină (e ca și cum ar zice Băsescu, nu?). Dar vom recupera și vom cheltui imediat pe cât ne permite deficitul bugetar convenit,  anunță tot premierul, în ciuda fricii de DNA a funcționarilor de care s-a făcut referire.

De fapt, s-au tăiat bani din investiții (că acolo nu plânge nimeni) pentru încadrarea în deficitul electoral și s-a creat astfel un spațiu fiscal pentru măsuri electorale imediate: "electorata", amnistia fiscală, reducerea CAS și ce mai urmează. Nu pentru investiții, că nu aduce voturi imediate, doar ceva locuri de muncă, dar acelea în sectorul privat (neatractiv spațiu electoral pentru un guvern socialist).

Despre unele am mai vorbit. Am afirmat că "electorata" e o păcăleală, că reducerea CAS a fost demult anulată de celelalte măsuri de suprataxare: acciza suplimentară pe combustibil, taxa pe stâlp și creșterea salariului minim.

Și totuși "electorata" nici nu e necesară, realitatea arată o scădere drastică în 2014 a restanțelor la creditele bancare.

Prin urmare, guvernul ar trebuia mai degrabă să se "laude" că romanii o duc mai bine și nu au nevoie de mărinimia guvernului (care mai mult îi încurcă). Dar ce utilitate publică ar avea un guvern socialist dacă oamenii nu au nevoie de el, de măsurile lui sociale? Neîntâmplător, întro țară în care bunăstarea crește, electoratul înclină spre dreapta, iar cetățenii acesteia se simt tot mai puțin dependenți de stat.

Rezultă de aici oare că economia o duce mai bine și că beneficiile creșterii economice ajung și la cetățeni? Nici vorbă! Întro economie de piață, capitalistă, concurențială, un indicator important e natalitatea firmelor, adică numărul înmatriculărilor de noi companii. Ori acest număr a înregistrat o scădere de 24% în 2014 față de perioada similară din 2013.

Ca o țară de tranziție (lunga de 25 de ani!) la un capitalism funcțional, ar fi trebuit să avem o natalitate a firmelor mai mare decât a altor țări îmbătrânite de atâta amar de capitalism, dar suntem sub media Uniunii Europene la acest indicator definitoriu pentru dinamismul economic.

Economia merge cu frână de motor sau oare merge în marșarier? Indiferent de nuanțe, realitatea azi nu ne zâmbește și mai ales, viitorul apropriat pare a fi tot mai incert.

Optimismul și realitatea

Optimismul uman e o caracteristică esențială și deseori un lucru pozitiv. Optimismul îi dă omului imbolduri și energii suplimentare în viața de zi cu zi și în atingerea unor obiective specifice. Optimismul are și nu are legătură cu realitatea. Realitatea nu e accesibilă ca înțeles profund fiecăruia, căci pentru a cunoaște și a înțelege realitatea de azi trebuie să te raportezi la anumiți indicatori cât mai corecți, o raportare cât mai obiectivă cu putință. Dar oamenii de regulă sunt superficiali, iau din realitate doar stratul care le convine sau cel care le iese mai ușor în evidență. Optimismul se cultivă, are și radăcini care țin de educație, de istorie, etc. De multe ori, din păcate, realitatea e depășită de aparențe, deseori întreținute și manipulate propagandistic.

Un studiu interesant al The Nielsen Company relevă că optismul românilor a crescut în trimestrul II 2014 (vezi aici).

Un alt studiu al Fondului de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar, relevă același optimism în creștere: 30% din subiecți cred că anul viitor o vor duce mai bine. Asta, deși paradoxal, 33% declară că duc mai rău decât anul trecut și doar 18% declară că o duc mai bine. Cum raportul e aproximativ 2 la 1, asta înseamnă că, în ultimul an, pentru un român care o duce mai bine, alți doi români o duce mai rău! Să fie asta un efect al taxelor noi și/sau mărite, al reașezării pe categorii sociale al taxelor și impozitelor?

Un procent foarte mic de 8% se declară mulțumiți (vezi aici).

Deși românii o duc mai rău față de anul trecut (după cum declară în acest studiu și după cum am arătat în articolul “Plus sau minus” referitor la scăderea veniturilor gospodăriilor), totuși oamenii se declară în mare parte “oarecum mulțumiți” și chiar optimiști față de viitorul apropriat (anul 2015).

E și asta o victorie a propagandei guvernamentale de a mulțumi oamenii chiar și când le umblă în pungă (la venituri). E o victorie să le creezi (în continuare) un nivel mare de așteptări, ceea ce relevă că oamenii sunt avizi de vești bune, de promisiuni, s-au săturat de știri negative (despre economia în criză).

Dar, optimismul nu se poate substitui realității și cum am arătat în alte articole, anul viitor va fi mai rău. Câteva argumente pentru pesimismul meu:

- toate măsurile electorale din anul acesta se plătesc (ca de fiecare dată) în anul următor;

- economia a intrat deja în recesiune (fie tehnică, după unii, economică fără tăgadă pentru alții), iar cum românilor nu le-a fost mai bine după creșterea record de PIB din 2013, nu are cum sa le fie mai bine urmare a unui an 2014 mai slab economic;

- economia românească e vulnerabilă (mai ceva decât în 2008, susțin unii analiști);

- suprataxarea accentuată a firmelor frânează dezvoltarea.

Timpul, ca întotdeauna are răspuns la aproape toate întrebările. Firește, subiectivismul va rămâne un element esențial. Apreciere obiectivă 100% nu poate exista, chiar și dacă apelezi la cifre, căci cifrele, deși reci, sunt multe și pot prezenta multiple fațete ale adevărului. Și chiar și atunci, oamenii au proprii senzori de percepere a realității curente, precum și standarde diferite.

Nori negri

Recesiunea (două trimestre de scădere a PIB-ului) nu e încă un lucru grav. Nu e încetinire de viteză, e mers în marșarier, înapoi deci. Mașina economică, așa fără direcție clară, fără motoare de creștere evidente, fără piloți profesioniști, va merge înainte, cel mai probabil.

Dar semnalul e clar, urmează, cel mai probabil, stagnarea.

Și următoarea raportare de PIB pe T3 2014 va consemna o creștere față de T2 2014 dar și o scădere față de T3 2013. Politicienii vor citi aceste date desigur diferit, cu diferite dioptrii.

Demonstrația a ceea ce se va întâmpla în T3 2014 o face analistul Sorin Pâslaru în zf.ro (detalii aici).

Comparația cu 2008 e elocventă, sper totuși să nu avem aceeași continuare (o nouă ranforsare a crizei economice globale nu e exclusă, dar dincolo de context mondial/european noi trebuie să fim precauți, prudenți și să corectăm cauzele spre a îndrepta efectele).

Cum am mai scris anterior, modelul economic (și cel) al ultimilor 2 ani e greșit.

La aceeași concluzie ajunge și analistul Sorin Pâslaru în zf.ro:

"De unde creştere economică cu deficit bugetar de 0,5% din PIB, inflaţie de 0,9%, deficit de cont curent sub 1% din PIB? Adică statul nu cheltuie, investitorii străini nu finanţează economia, ci, dimpotrivă, a venit timpul plăţii datoriilor externe, expunerea băncilor străine scade brutal, preţurile la bunuri şi servicii stagnează pentru că cererea este în declin şi firmele nu au deloc impulsul de a investi. Atunci, de unde creştere? Chiar există vreo maşină să meargă fără benzină?"

Recesiunea poate fi sau nu un fenomen minor, trecător (guvernul ne asigură că suntem în grafic la creșterea economică, că nici nu e recesiune economică, doar tehnică). Dar iată ce spunea o voce reputată, consilierul BNR, dl. Adrian Vasilescu, la precedenta recesiune:

"Poate fi criză fară recesiune. De fapt, criza fără recesiune, mai repede se întâmplă. Recesiune fără criză, totuşi, mai rar, pentru că se întamplă ceva care duce ţara în două trimestre de creştere negativă. Am avut o creştere negativă în trimestrul IV din anul trecut, 0,2% şi ne aşteptăm la o creştere negativă în trimestrul I, sau cel mult creştere zero." (declarația aici)

Tot dl. Vasilescu ne spunea în aceea perioadă (2012) că:
"Primii care vor simți ieșirea din recesiune vor fi cei care fură și cei care produc" (vezi aici)

Interesante declarații de atunci, nu? Adică, oricum am da-o suntem în criză. Și din criză vor ieși primii cei care produc și plătesc taxe la buget, bani numai buni să poată alții să fure mai mult (să iasă și ei din criza lor). 

Nimic nou sub soare, istoria se repetă ciclic, uneori și mai des și părem condamnați să repetăm erorile trecute, fără să învățăm nimic din ele.

Cauză și efect

"De ce" e o întrebare bună. Înțelegerea unui fapt te ajută pentru viitor. "De ce" e o parte esențială a binomului cauză-efect. Dacă efectul îl vedem cu toții, chiar dacă îl interpretăm parțial diferit, cauza e deseori mult mai subtilă, mai greu de identificat. Nu insist prea mult pe temă, postarea mea are un alt scop (nu unul semantic, nu unul filozofic).

De ce avem recesiune? De ce avem recesiune după un an cu o creștere record (european)?

Recesiunea e efectul, prin urmare trebuie să căutăm cauza.

Scriam anterior, că mirarea mea era creșterea economică a ultimilor 2 ani, în ciuda modelului economic de guvernare, unul bazat pe creșteri de taxe și impozite și pe reduceri de investiții. Și totuși economia creștea ca și PIB, dar despre acest indicator am mai scris ca e insuficient relevant și mai mult, e înșelător, numit deloc întâmplător paradoxul lui Easterlin, adică creșterea PIB-ului nu implică în mod automat creșterea nivelului de trai. Vezi detalii aici și un posibil indicator mult mai reprezentativ: Indicele Bunăstării Nete (propus de Andrew Sharpe).

În fotbal, am avut un conducător de federație (FRF) de peste 2 decenii. Mircea Sandu a avut rezultate excepționale în prima parte (se spune că datorită Generației de Aur), după care a eșuat lamentabil. Practic, înainte de 89 era un sistem care avea o baza de masă în copii și juniori (Luceafărul, campionat de tineret, etc.), sistem care nu a mai fost păstrat și prin urmare baza de selecție a scăzut, iar când filonul fotbalistic s-a epuizat au venit și contraperformanțele. Guvernarea domnului MS a avut un lucru bun: a fost suficient de lungă ca să-și dea măsura adevărată a incompetenței sale. 

Din păcate (analitic privind), în politică guvernările sunt scurte și efectele acestora nu sunt de multe ori ușor de cuantificat și alăturat. Adică, e posibil ca efectele (bune sau rele) cauzate de o mai bună sau proastă guvernare să fie decontate de alți actori politici, lucru care mărește confuzia și lasă spațiu maxim demagogiei și manipulării.

Din ce a crescut PIB-ul anul trecut? De ce nu au simțit românii creșterea economică?

În principal, din următoarele motive:

Domeniul economic ce a provocat creșterea	Observații	Impact asupra nivelui de trai
Industria și exporturile	În general e vorba de multinaționale;	Taxe puține, iar valoarea adăugată ajunge la firmele mamă; impactul fiind astfel redus
Agricultură	Depinde de contextul meteo	Chiar și-n an bun, având producție mare, avem prețuri mici care anihilează necesarele efecte pozitive
Consumul intern	Bazat pe creșteri salariale, efect economic temporar	Efect pozitiv inițial, mai apoi subțiat de inflație

O analiză detaliată a corelației dintre cauză și efect o face Cristian Hostiuc în zf.ro (detalii aici) 

Recesiunea are ca principale cauze:

- reducerea investițiilor;

- gradul redus de absorbție a fondurilor europene;

- suprataxarea;

- lipsa unor motoare adevărate de creștere economică sustenabilă;

- lipsa unei viziuni și a unei direcții clare de dezvoltare durabilă.

De fapt, e cam dificil ca România să aibă creșteri economice serioase (un ritm anual de minim 5% ar fi necesar pentru a mai reduce din decalajele cu UE).
Dar, după cum ne spune aici profesorul Mircea Coșea:

"România e condamnată să fie blocată la un ritm de creștere mic, din cauza structurii economiei. Deocamdată, țara noastră are o structură economică care produce valoare adăugată sub media europeana și - lucrul cel mai grav - nu o capitalizează în interior, ci în exterior."

Principalul vinovat identificat de același analist este ministrul Șova (sau o fi mai degrabă Teodorovici?). Articolul aici.

Un fapt (recesiune) poate fi citit ca: "o realitate tristă" sau "o reducere de viteză" de către același politician, în funcție de poziționarea sa:  în opoziția sau la putere. Articolul aici; și nu e singurul (vezi aici).

Alte două instituții financiare (BT și BCR) apreciază ca și cauză principală scăderea investițiilor publice și private: dacă în cele publice a fost vorba de o decizie politică pentru a avea deficit redus și spațiu fiscal pentru măsuri populiste, în cazul firmelor private, planurile de investiții au fost date peste cap de taxele speciale (acciza suplimentară de 7 eurocenți și taxa pe stâlp). Până la urmă faptul că statul nu investește e un semnal negativ pentru investitorii privați. Detalii aici.

Taxele noi și mărite (acciza pe carburanți și taxa pe stâlp) au lovit puternic sectorul construcțiilor generând un minus de 10% în trimestrul II 2014 (vezi analiza aici).

Întrebarea e: am înțeles cauzele? Suntem capabili să învățăm și să ne corectăm economic? Din păcate, avem an electoral, anul viitor se va plăti nota de plată (o notă piperată) și apoi iar vine an electoral și România rămâne tot în bătaia vânturilor, navigând haotic în derivă. Limanul e departe și nu va fi atins dacă nu înțelegem, în primul rând, că tot efectul are o cauză.

P.S. Și totuși, unele statistici spun că nivelul de trai a crescut în România în perioada 2008-2013!

Mai jos avem un tabel cu nivelul de trai măsurat ca raport între PIB/locuitor ajustat la paritatea puterilor de cumpărare standard:

De menționat că analiza de aici arată că evoluția se datorează nu PIB-ului (evident afectat de criza economică) cât scăderii prețurilor relative.

P.S.2. Se tot analizează mereu valoarea ISD (investiții străine directe), valoarea transferurilor cetățenilor români stabiliți în alte țări, dar nu se prea vorbește de valoarea sumelor transferate din țară în afară. 

Din analiza de aici a crescut transferul către exterior a unor părți tot mai însemnate din profiturile obținute în România (sold negativ de aproape un miliard de euro pe primele 6 luni din 2014!), ceea ce este un element îngrijorător și ca semnal și ca posibile efecte după cum arăta analistul Florin Câtu (România o țară mai vulnerabilă azi decât în anul 2008).

Recesiune

Recesiunea (tehnică) se întoarce în România. Iar. Din punctul meu de vedere era de așteptat. De fapt, mirarea de până acum era că acest guvern reușește de 2 ani de zile să aibă creștere economică (sau de PIB) în ciuda acțiunilor care sabotează performanța economică: tăieri de investiții, taxe noi sau mărite aplicate în special mediului privat (acciza pe carburanți, taxa pe stâlp, salariul minim, etc.), în ciuda faptului că nivelul cheltuielilor publice rămâne ridicat (bunuri, servicii, etc). Analiza Băncii Transilvania publicată de Hotnews susține afirmațiile mele (aici).

Datele:

Până acum, poate că guvernanții au primit ajutor divin (în agricultură), ajutor de la firmele private care se încăpățânează să facă export, ajutor de la banii europeni (cică atrași de guvernarea anterioară) sau pur și simplu au operat cu diverse artificii tehnice spre a raporta un PIB mai mare.

Uitați aici cum arată recesiunea:

Tot în acel articol, se explică că succesul anterior nu a fost unul sustenabil, a fost unul volatil bazat pe mulți factori conjuncturali.

Grav e faptul că aceste date ale recesiunii tehnice au fost ascunse de INS și ne-a iluminat EUROSTAT-ul!  Uitați cum arată datele aici.

Dincolo de disputa politică, semnalele sunt chiar îngrijorătoare. Le putem neglija, le putem amplifica sau putem face haz de ele (sau de actorii comediei politice precum aici).

Până la urmă disputa pe cifrele PIB-ului devine ridicolă, mai ales că PIB mai mare nu este egal venituri mai mari pentru cetățeni (așa cum am arătat întrun articol anterior).

Semne tulburi pentru viitorul apropiat: ne împrumutăm masiv pe piaţa internă (foame mare de lei), contextul economic european e dificil. Mai mult, analistul Florin Câtu consideră economia României (la datele din toamna lui 2013!) mult mai vulnerabilă decât în anul 2008, iar explicaţia e simplă, plauzibilă şi corectă: marea majoritate a investiţiilor străine în România sunt de portofoliu, deci sunt fluide şi la primul şoc pot şi vor pleca spre alte zări.

 

Semne mondiale nefaste vede şi unul dintre cei care a profeţit criza din anul 2008.

Întro economie vulnerabilă, fără fundamente solide, fără o direcţie clară, ieri erai tigrul Europei, azi eşti lanterna roşie.

Nivelul de trai și criza economică

A crescut nivelul de trai în România față de media europeană în ultimii 5 ani, deci pe timp de criză! Vi s-a părut cumva că nu o duceți mai bine? Poftiți de serviți cifre! Priviți: aici

Poftă bună!

P.S. Studiind aceste cifre, vă dați seama că dacă nouă ne-a fost atât de "bine", grecilor le-a fost cu adevărat rău.

Cifrele de multe ori sunt bune, adică nu a fost atât de rău precum ne-am văitat sau au căutat unele televiziuni să propage ideea. Dar în plus, asta ne spune ce înșelător indicator este PIB-ul (aviz celor ce folosesc acest indicator spre ași proclama buna lor guvernare!). Spre exemplu, americanii trăiesc mai prost azi decât acum 30 de ani, deși în acest timp PIB-ul lor s-a dublat! Vezi aici

Viitor de "aur"

Un lucru e clar, de la anul vom avea parte de noi taxe și taxe mărite. Găurile din buget se vor lărgi și mai mult, iar nota de plată, ca întotdeauna, vine după alegeri. Pruncul negru al taxelor e zămislit deja și tot crește și se va naște la început de an viitor. Desigur, toți se vor lepăda de el și nu-și vor recunoaște aportul biologic în procrearea lui (filmul ăsta a mai rulat la noi). Politicienii onești ar trebui să recunoască că, indiferent de cine va ajunge la Cotroceni la final de an, taxele vor crește cu siguranță. 

Semnele ce sunt un preview al anului următor se văd încă de acum: discuții despre mărirea asigurărilor de sănătate, măriri anunțate de taxe pe case și clădiri, pe terenuri (unele spectaculoase, altele dezmințite sau retrase de la o zi la alta).

Scapă cine poate (așa cum spunea un politician). Unii au scăpat deja demult, în țări străine (cea mai mare scădere demografică a ultimului secol, peste efectul oricărui război mondial), alții încă așteaptă și tot așteaptă ca normalitatea să atingă și această țară. Dar normalitatea e suma acțiunilor și inacțiunilor noastre ale tuturor.

Dacă însă veți vedea anul viitor construită autostrada Transilvania și dublate toate pensiile și salariile, atunci înseamnă că din buget se va fi furat doar jumătate decât acum. Simplu! Și totuși atât de uriaș lucru ca guvernanții să fure ceva mai puțin!

CAS sau cas(h)?

CAS-ul va rămâne mare (cu majuscule) ca azi sau va fi ceva mai mititel: cas (cu minuscule)? E posibilă sau nu reducerea cu cele 5%? Exista argumente care să compenseze gaura din buget? Există context economic sau măsuri compensatorii care să facă sustenabilă această măsură?

CAS va deveni cas, numai dacă există soluții care produc cash!

Și în stil tipic românesc, soluțiile nu vin prin scăderi de cheltuieli ci prin măriri de taxe! S-ar repeta poveștile ultimilor 2 ani (cel puțin).

Iar guvernarea va încerca prestidigitația de a prezenta (a se citi manipula) realitatea, astfel încât să fim orbiți de plus și să nu vedem (simțim) minusul. Deși, cine citește mai bine, vede dincolo de statistici (am scris aici)

Dacă la celebra șuetă în care o diplomă celebră nu s-a susținut cu argumente (celebra simplă hârtie A4 sau marele studiu de impact ce nu există), ulterior s-au sugerat anumite surse, dar, după cum vedeți demonstrația de aici, argumentele sunt subțiri, circumstanțiale (taxa pe stâlp) sau relative. Iar supraaciza pe combustibil parcă era pentru infrastructură sau am uitat deja asta?
Totul e un talmeș-balmeș guvernamental fără o viziune clară, iar măsurile se anulează unele pe altele, unele măsuri salarile anulate de taxe directe și indirecte (aplicate firmelor care se vor reflecta în prețuri) sau reducerea CAS anulată de creșterea salariului minim cum se demonstrează aici.

Dar, cheltuielile cresc mereu an de an, chiar și-n vreme de criză (cu o mică excepție de scurtă durată) , iar susținerea acestora implică taxe noi și mai mari. 

Pentru a putea reduce sustenabil CAS, pentru a îndeplini cerințele MTO și în general pentru a face alte lucruri necesare, este nevoie de stabilirea priorităților, de tăierea cheltuielilor inutile, a risipei, de reducerea corupției.

Dar, cine să facă asta? Nimeni, căci toată clasa politică există și înflorește tocmai pe aceste false priorități, pe risipă și pe corupție.

Suntem întrun cerc vicios și ne scufundăm an de an mai mult în marasm.

Plus sau minus?

Când guvernanții pot jongla (și o fac tot mai mult!) cu beneficiile sociale precum și cu impozitele și taxele, totul devine un joc de plus și minus. Adică unii câștigă (de regulă nu toți!), iar toți pierd (dar nu toți la fel de mult!).

În final, guvernanții vor clama Plusul și vor minimaliza Minusul! Cifrele, spun unii, suportă orice și pot susține orice adevăr contrafăcut. Propaganda manipulatorie face restul. Până la urmă, aparențele primează în fața realității! (până la o limită, desigur).

Ce te faci atunci când cifrele (i)reale nu sunt acordate între ele?

Concludent e exemplul de mai jos: în contrast și contradicție cu creșterile economice ale ultimelor ani, totuși veniturile medii ale oamenilor scad! 

Mai mult, oamenii se tem mai tare de viitor și-și fac economii pentru zile și mai negre!

Detalii și explicații aici