Dezbateri intense despre viitorul Europei. Unde e azi România?
Președintele Comisiei Europene a prezentat miercuri 1 martie 2017 în Parlamentul European un document ce cuprinde cinci scenarii de urmat pentru Uniunea Europeană după ce Marea Britanie va declanșa procedura de ieșire din blocul comunitar (Carta Albă a lui Jean-Claude Juncker).
-Scenariul 1: Continuând pe același drum – UE-27 se axează pe realizarea agendei sale de reforme. Această strategie va aduce până în 2025 doar „progrese limitate” în domeniul slujbelor, economiei și monedei Euro, în vreme ce în domeniul apărării cooperarea UE „se adâncește în domeniile cercetării, industriei și dotării comune”, permițând „crearea unor capabilități militare comune și a unei solidarități financiare pentru misiuni UE în străinătate”.
-Scenariul 2: Accent exclusiv pe piața unică – UE-27 se reaxează treptat pe piața unică, întrucât numărul domeniilor de politică în care cele 27 de state membre nu sunt în măsură să ajungă la o poziție comună este tot mai mare. Până în 2025, aceasta ar putea însemna că trecerea frontierelor atunci când se călătorește în scop de afaceri sau de turism este îngreunată din cauza controalelor regulate. Este mai greu să se găsească un loc de muncă în străinătate, iar transferul drepturilor de pensie în altă țară nu este garantat.
În discursul prezentat, Juncker a susținut că aceasta este opțiunea cel mai puțin dezirabilă, întrucât Uniunea Europeană nu poate fi redusă doar la piața unică.
-Scenariul 3: Cei care doresc mai mult realizează mai mult – Crearea uneia sau mai multor „coaliții ale voinței” pentru a progresa în anumite domenii, cum ar fi apărare, securitate internă, fiscalitate și politici sociale. Alte state, în afara acestor coaliții, își „rezervă posibilitatea” de a face mai mult.
-Scenariul 4: Mai puțin, dar mai eficient – UE-27 se concentrează pe rezultate mai multe și mai rapide în anumite domenii de politică, acționând în același timp mai puțin în cele în care nu există percepția că ar avea o valoare adăugată. Până în 2025, aceasta ar putea însemna că o nouă Agenție europeană de combatere a terorismului contribuie la descurajarea și prevenirea unor atacuri grave, urmărind și identificând în mod sistematic suspecții.
-Scenariul 5: Mult mai mult, împreună – Statele membre decid să pună în comun mai multe competențe, resurse și puteri decizionale în toate domeniile. Deciziile se iau mai rapid la nivel european și sunt puse în aplicare în timp scurt.
Până în 2025, aceasta ar însemna că „Europa vorbește și acționează ca un tot în economie și are un singur reprezentant în forurile internaționale”, iar o uniune e apărare este creată în colaborare cu NATO.
Trebuie spuse câteva lucruri:
România nu a intrat cu drepturi depline în UE (vezi spațiul Schengen, moneda euro).
România și-a cedat o parte din suveranitate, deși puțini recunosc explicit asta, dar se miră de ce Europa pare a ne interzice anumite lucruri.
România a intrat în UE pentru că avea un vis european, un vis mai degrabă ținând de modernitate și bunăstare, dar și pentru că nu avea alte alternative.
Mulți români cred că am pierdut din aderare, deși sumele atrase sunt duble față de contribuțiile României; mulți cred că România e piața de desfacere a Occidentului, deși mai degrabă suntem piața de desfacere a Chinei, Poloniei și Ungariei (asta în timp ce aceeași se bucură de reduceri de taxe care conduc la consum din import).
Pentru o mare parte a clasei politice, apartenența la UE a devenit aproape insuportabilă, regulile de integritate și anticorupție s-au întors bumerang asupra lor. Numai fondurile UE și o doză de ipocrizie mai rămân în calea afirmării fățișe a anti-europenismului clasei politice.
Europa merge oricum cu mai multe viteze, iar convergența nu făcut pași prea mari în ultimii ani.
http://www.caleaeuropeana.ro/carta-alba-a-lui-jean-claude-juncker-incotro-merge-europa-unita-document/
Cele 5 boli ale economiei românești sunt identificate de către președintele Consiliului Fiscal, Ionuț Dumitru și argumentate în studiul: ”Aspecte ale relației creștere economică sustenabilă - mediu de afaceri”.
1.
Avem o creștere economică mare, dar însoțită și de o volatilitate ridicată
"Am avut o creștere înaltă la nivel european însă trebuie menționat că această creștere a fost însoțită de o volatilitate foarte mare. Volatilitatea e un indicator foarte important pentru mediul de afaceri pentru ca o volatilitate ridicată poate fi destabilizatoare pentru mediul economic, social sau politic în care activăm. Aceasta volatilitate s-a manifestat și în evoluția PIB. De la +8,5 în 2008 am trecut după un an la -7,1 în 2009, ceea ce te face să te întrebi cât de sustenabilă a fost această creștere”.
2.
Europa cu doua viteze ne îngrijorează? Dar România cu două viteze?
”Se discută de o Europă cu două viteze, dar și România se mișcă cu cel puțin două viteze. Diferențele regionale sunt foarte mari. Cele mai dezvoltate județe sunt cele care au acces mai bun la infrastructură și sunt conectate mai bine la piețele de export. Decalajele nu doar că nu s-au atenuat, ci dimpotrivă s-au accentuat”.
3. Deficitele revin, iar datoria publică e la limita capacității de finanțare
Vedem o revenire a deficitelor, o datorie publică proiectată să crească în perioada următoare, ceea ce aduce la rândul ei o serie de vulnerabilități.
Mulți spun că avem o datorie publică mică și e adevărat în cifre și procente, dar totuși e o datorie vulnerabilă, atât în raport cu dimensiunea sectorului bancar cât și în ceea ce privește expunerea sistemului bancar la sectorul bugetar.
4.
Vrem servicii de calitate europeană, dar colectăm taxe cu 15 puncte procentuale din PIB mai puțin decât europenii
”Vedem că Statul are resurse foarte mici, dar toți vrem să avem un Stat puternic. Dacă ne comparăm cu mediile europene, în 2017 și 2018 vom avea cele mai mici venituri din taxe și impozite (ca procent în PIB), printre cele mai mici din Europa. Distanța care ne separă de media europeană sunt de circa 15 puncte procentuale de PIB. Vrem să avem servicii de Educație sau Sănătate la nivel european, dar avem resurse mult mai mici. Când ai 25,4% din PIB față de o medie de 41% din PIB a veniturilor colectate, diferența e colosală!”
5. În privința sectoarelor unde trebuie investit, acționăm taman pe dos decât spun legile economiei.
”Pe partea de cheltuieli, cel mai mare impact asupra creșterii economice pe termen lung sunt educația și investițiile publice. Pe partea de reduceri de taxe care ar stimula economia sunt cele legate de contribuțiile sociale. La noi lucrurile par să meargă exact în sens invers. Nu mai spun de faptul că reducerea taxelor pe consum au un impact foarte redus și doar pe termen scurt. Investițiile în educație sunt în scădere, investițiile publice sunt pe zero, dar noi incurajăm consumul”.
Impozităm mult munca, mult prea mult pentru o țară emergentă.
Deja salariile în sectorul bugetar sunt peste cele din sectorul privat, un lucru nefiresc economic (și încă nu s-a trecut la noile grile mult mărite!).
Salariul minim a crescut ultrarapid într-un timp foarte scurt, aducând bucuria unora și necazul altora (mici întreprinzători, dar și salariați deveniți șomeri!).
Avem un deficit periculos la sistemul public de pensii, unul care se acutizează și la care se lucrează mai degrabă în îngenuncherea lui (cu pensii speciale și alte măsuri neeconomice).
Una dintre probleme sistemului de pensii este numărul mic de contribuabili raportat la numărul de beneficiari (o piramidă cu baza sus). Și deși suntem într-o Europa îmbătrânită, stăm aproape cel mai prost la acest indicator.
România e o țară atractivă pentru firmele străine pentru că sunt impozite mici pe profituri (totuși acestea și le repatriază marcând profitul în țările mamă).
Avem o taxare mică a consumului și asta deja e un handicap și nu respectă teoria economică asupra a ceea ce aduce creștere economică sustenabilă.
http://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-21658976-cele-5-boli-ale-economiei-romanesti.htm
Editorialistul cursdeguvernare.ro, într-o analiză bisturiu identifică problema modelului de dezvoltare economică a României: ”România devine (TOT MAI!) greu o țară propriu-zis productivă”.
Ce ne-a adus capitalismul? ”Bun lucru deschiderea pieței și abolirea taxelor vamale pentru Europa, un lucru și mai bun deschiderea granițelor pentru libera circulație. Dar există o problemă: România Nu a fost pregătită pentru lucruri atât de bune. Iar economia românească nici atât”, concluzia analistului.
România trăiește din importuri, mai mult chiar, importăm lucruri pe care le-am putea produce noi și care nu reprezintă nici pe departe tehnologie care să ajute activitatea de producție.
Cristian Grosu consideră că ”România nu e în mod propriu-zis o economie concurențială. România nu e un stat propriu-zis capitalist”, deoarece 70% din economie este în afara mediului concurențial (45% prețuri de transfer, 15-20% afaceri preferențiale cu statul, 10% regiile de stat).
Ce condiții au lipsit României în anul 1989 pentru a construi un capitalism veritabil? Conform domnului Grosu, acestea sunt:
”1 - intrările: deschiderea granițelor și abolirea taxelor vamale s-a făcut înainte ca România să-și reconstruiască forța productivă (destrămată în anii 90) măcar pentru consumul intern;
2 - ieșirile: deschiderea granițelor odată cu libertatea de circulație s-a făcut înainte ca economia să poată susține, printr-o productivitate minimală, salariile de supraviețuire a forței de muncă. Forța de muncă a plecat înainte de-a avea ceva serios de lucru aici. Țara asta are potențial și de resurse și de bază productivă de pornire – lasă la voia hazardului oportunitățile” și nu avem ”politici economice focusate și inteligente”.
”3 - Chestia aia cu ”capitalismul care crește ca iarba din asfalt ” NU mai e valabilă. Într-un sistem deschis, economia are mii de alte direcții în care să iasă mult mai ușor decât prin asfaltul strămoșesc.
4 - Concurența dintre state, globalizarea și deschiderea aproape trivială a economiei a obligat pe părinții popoarelor din UE să găsească ALTE soluții decât protecționismele și naționalismele rudimentare”.
România e inadecvată acestor timpuri, consideră analistul Cristian Grosu: ”într-o lume în care statele concurente și/sau partenere și-au creat politici economice și linii de forță pentru economiile lor, România nu doar că nu are politici economice adecvate, ci stimulează toate fenomenele care subminează orice încercare de însănătoșire a acestei economii”. Câteva exemple:
1) Circa 55-60% din deficitul comercial ne e produs nu de statele din Vest, ci de 3 țări: Polonia, Ungaria, Cehia. Pică deci manipularea cu România piață de desfacere către Occident; cu atât mai gravă e inadecvarea, în domenii precum legume-fructe.
2) Activitatea de producție, atâta cât mai este, e bazată pe import de materii prime, deși România are acele materii prime.
3) Productivitate, competitivitate, valoare adăugată mare. Măcar la fel de mare pe cât problema tehnologiei medii – o adevărată capcană pentru ramurile productive. Din păcate, cu importuri de tehnologie second-hand nu putem fi competitivi.
4) Birocrație și timp mare pentru obținerea avizelor și autorizațiilor pentru deschiderea unei activități de producție. ”România e una dintre țările cu cel mai lung timp de racordare la utilități indispensabile din lume! – potrivit unui raport OECD , mult mai rău decât în țările africane, că de Europa nu mai vorbim”.
5) Deficit crâncen și perfid: pe zona manufacturieră (până și aici!).
6) Mitologia, adusă cu picioarele pe pământ. Suntem o țară de lohn, în multe domenii, inclusiv IT. Valoarea adăugată, prin urmare, nu mai e la fel de mare.
7) Nu avem o strategie și personal adecvat pentru ieșirea pe piețele externe.
Concluzia analistului: ”Primul pas în chestiunea accesării și stimulării României productive e conceptualizarea problemei: e nevoie de politici specifice pentru sprijinirea celor care produc efectiv”.
Întrebarea mea este: vom face cu adevărat în sfârșit ceea ce trebuie sau ne vom amăgi cu cifre și realități înșelătoare și totodată amăgitoare?
http://cursdeguvernare.ro/cristian-grosu-de-ce-romania-e-condamnata-sa-improvizeze-romania-neproductiva-si-delirul-decidentilor.html
