Care este rolul statului? Ultimii 30 de ani au fost sub paradigma că statul există pentru a plăti pensii și salarii. Nimic mai fals. Poate nu întâmplător tranziția a fost atât de lungă și zbuciumată.
Rolul statului este să creeze un mediu optim bunăstării și să ofere servicii publice de calitate.
Cu alte cuvinte, prin investiții în infrastructură, prin legislație pertinentă și predictibilă, să ofere condiții antreprenorilor să facă afaceri care în cele din urmă să aducă bunăstare generală, de la societate până la proprii angajați.
Revenind la salarii, ale bugetarilor, acestea au fost sub jocul cercurilor de influență și presiune; în anii 90, cererile salariale erau pur și simplu satisfăcute prin tipărirea de bani (generând inflație, un impozit mascat care producea sărăcire); după anul 2000, creșterile salariale s-au realizat urmare a privatizării (sau vânzării avuției naționale); mai apoi, investițiile străine și integrarea europeană au alimentat jocul guvernanților cu creșteri salariale. Pensiile au urcat același scenariu, decalate în timp, cu ceva întârziere.
Rezumarea acțiunii guvernanților la a plăti pensii și salarii a frânat dezvoltarea țării.
În ultimii 3 ani, creșterea accelerată a salariilor s-a realizat din reducerea investițiilor și creșterea deficitului bugetar; cu alte cuvinte pe seama viitorului.
Acum, schema dublării pensiilor în 3 ani nu are nici o legătură cu realitatea economică și nu s-ar putea întâmpla decât prin revenirea la tipărirea de bani.
Calitatea serviciilor publice are 3 componente: salarii angajați, echipamente și consumabile. Au crescut salariile bugetarilor în ultimii 3 ani (în unele sectoare s-au dublat), calitatea serviciilor nu a crescut relevant, căci celelalte 2 capitole au rămas la fel de subfinanțate. Frustrarea cetățenilor a crescut, căci au crescut și pretențiile acestora față de bugetari.
Ca întotdeauna, guvernanții nu au urmărit, din păcate, decât efecte electorale, nu servicii publice mai bune, nu condiții optime de atingere a bunăstării. Când guvernanții vor depăși paradigma ”salarii și pensii vs. voturi”, atunci vor reuși să construiască un viitor sustenabil, luminos, mai aproape de potențialul acestei țări.
