Așa cum anticipam, suprataxarea produce efecte contrare. Guvernul a mărit succesiv taxarea (prin recalcularea accizei și acciza suplimentară) carburanților, dar nu a câștigat atât cât sconta. Simplu, desigur. Mulți au preferat sa alimenteze mai puțin sau să alimenteze din țări vecine unde prețul carburanților este mai mic (în special marii transportatori, deși au fost momiți de guvern cu o recuperare de 4 eurocenți).
Scădere de 16% față de luna anterioară este enorm, dar totuși abia luna viitoare se va vedea mai bine cu cât a scăzut consumul (căci posibil ca în luna anterioară unii să-și fi făcut mici stocuri). Totuși e un minus de 6% față de luna similară a anului trecut. Vânzări mai mici, rezultă bani mai puțini la buget decât estima guvernul. Vezi
aici detalii.
Deasemenea, deși consumul general a crescut cu 6%, TVA colectat a crescut cu doar 2%, prin urmare diferența s-a îndreptat spre evaziune fiscală. Vezi detalii
aici.
Investițiile străine directe au crescut cu 30%, dar au scăzut investițiile statului cu 42%. Urmarea, impozitul pe salarii a scăzut cu 2%, deci mai mulți șomeri din mediul privat. Vezi detalii
aici.
Cum se califică fapta de a introduce acciza suplimentară de 7 eurocenți în ciuda oprobriului public, în ciuda multor economiști obiectivi și în final din doritele încasări suplimentare să înregistreze un minus de 21 milioane de euro? Gândire de socialist? Încăpățânare în fața argumentelor? Cum am mai scris și-n alte articole, taxe mai mari (și mai multe) nu este egal cu încasări mai mari, ba chiar pot duce la încasări mai mici. Dar socialiștii (practic toată clasa politică românească) nu știu economie elementară, iar pentru cheltuieli bugetare mereu mai mari, introduc taxe tot mai multe și mai mari, întro spirală nebună fără sfârșit, ca apoi în fața grevei fiscale tot mai extinse să se lamenteze de evaziune fiscală, de egoismul patronilor care nu se lasă jupuiți (pardon impozitați!).
Întrebarea este dacă politicienii vor învăța din greșeli sau suntem condamnați să le repete iar și iar?
