Avem un nou guvern, la câteva zile distanță de primul tur al alegerilor prezidențiale.
Să facem o scurtă retrospectivă a ultimilor 19 ani:
- Guvern Tăriceanu, cu boom economic (imobiliar) în care România a beneficiat de aderarea la NATO și UE, care a adus mulți bani aici pentru că existau randamente înalte de profit, mai ales pentru speculații imobiliare; au crescut pensiile, salariile, dar venind criza, guvernul PNL a tăiat (nu a mai aplicat creșterea cu 50% a salariilor din învățământ); deși banii au curs, nu s-au construit autostrăzi și nu s-a pregătit absorbția fondurilor europene;
- Guvernul Boc a traversat criza și a tăiat salarii, a crescut taxe, dar nu a tăiat investițiile publice (școli, spitale, autostrăzi);
- Guvernele PSD ce au urmat crizei au mărit veniturile (salarii și pensii), au redus taxele (cele pe consum, gen TVA, nu cele pe muncă), dar au amputat investițiile publice și au introdus alte taxe: supra-acciza pe combustibili (care a condus la mai puțini km de autostradă construiți), taxa pe stâlp, confiscarea banilor de investiții ale companiilor energetice, reducerea alocărilor la pilonul 2 de pensii (blocate la 3,75% deși legea prevedea ajungerea la 6%); toate acestea sunt de fapt tot tăieri și pe ele s-au bazat creșterile de salarii și pensii speciale din ultimii ani, pe ele și nu pe clamata creștere economică (de fapt creștere de PIB).
Prin urmare, chiar și-n boom economic, mai adevărat (dar inconsistent) sau boom dopat (precum în ultimii 4 ani), toate guvernele au recurs la TĂIERI, chiar dacă uneori au fost directe, alteori prin neaplicarea legii (de ex. legea educației prevede 6% PIB, dar ultimele guverne s-au oprit la 3% PIB cheltuiți), alteori prin noi impozite, alteori prin inflație (taxă mascată).
Legea pensiilor seamănă cu vânzarea pielii ursului din pădure, adică, nu există venituri prezente și viitoare pentru aplicarea ei. În 2020, salariile și pensiile vor însuma 100% veniturile bugetare, dar statul mai are și cheltuieli de funcționare, ar trebui să mai facă și ceva investiții. Aplicarea legii salarizării unitare s-a realizat prin tăieri de investiții (jumătate față de anul 2011, an de criză economică!) și taxe noi (unele mascate). România avea nevoie de o perioadă de timp să-și revină, dar legea pensiilor o scufundă adânc.
Să nu uităm că suntem aici pentru că avem încasări de paradis fiscal (taxe foarte mici, pe consum, dar mai ales pe proprietate!), dar avem pretenții de salarii și pensii mult peste posibilități. Avem încasări mici pentru că guvernanții nu au vrut să reformeze ANAF-ul (am abandonat reforma care bulgarilor le-a adus un plus de 3% PIB).
O Românie care ar vrea să spargă bariera decalajului economic istoric ar trebui să investească masiv în educație și infrastructură. 10% PIB pentru educație (una adaptată pieții, una neviciată de fabricile de diplome; în plus, o educație civică care să schimbe fundamental mentalitatea românilor, căci fără a ne schimba nu vom reuși). Infrastructură (școli, spitale, autostrăzi) care să aducă alte investiții private (străine în principal); aceste investiții vor genera locuri de muncă supra-calificate, mult mai bine plătite. Pe acest drum au mers cândva și Japonia și Coreea de Sud, de exemplu.
România trebuie să-și construiască un viitor solid, sustenabil, nu doar baloane de săpun sau foc de paie (coafarea statistică a unor cifre gen PIB sau evoluții ale veniturilor în dinți de ferăstrău).
Premierul Orban a fost ”optimist” când a anunțat o ”gaură” de 11 miliarde lei; de fapt ”gaura” este dublă, mai exact 21,7 miliarde lei!!! Da, asta în condițiile tăierii de cheltuieli de capital în trimestrul 3 (minus 4,2 miliarde lei investiții finanțate de la buget); tot minus 5,2 miliarde lei mai puțin la fonduri europene. Și anul 2019 este soft față de ceea ce urmează.
https://cursdeguvernare.ro/documente-mfp-executia-dupa-t3-adevarata-gaura-de-la-buget-este-de-217-mld-de-lei.html?fbclid=IwAR3A4ghcRPebeYb6sX2aF5uNPD32CQNj4_PiPfG9h1bfxMPuwM1xADlIHOQ
