Prognoze economice

Ce urmează în 2017, cu un nou guvern? Programul de guvernare va putea fi el aplicat literă cu literă?

A. Programul de guvernare poate fi altul decât cel electoral, adică unul cât de cât realist.

B. Programul de guvernare rămâne cel din campanie:

1. Varianta pesimistă. FSID nu primește acceptul UE sau nu poate fi înființat din motive tehnice, atunci tot programul PSD se prăbușeste. Consecința: foarte puține promisiuni pot fi puse în practică.

2. Varianta realistă. FSID se înființează dar nu reușeste să atragă investitori și fonduri, prin urmare puține investiții publice vor fi efectuate prin el (în afara bugetului de stat și a regulilor deficitului bugetar). Consecința: puține promisiuni pot fi puse în practică.

3. Varianta super-optimistă. FSID se înființează și reușeste să atragă investitori și fonduri, prin urmare multe investiții publice vor fi efectuate prin el (în afara bugetului de stat și a regulilor deficitului bugetar). Consecința: multe promisiuni pot fi puse în practică, dar cu prețul creșterii uriașe a datoriei publice.

4. Varianta dezastruoasă. Aceleași premise de mai sus, numai că, tipic românește, Fondul este deturnat și spoliat, lucru care nu va fi evident mai devreme de un an de zile. Consecința pe termen mediu: faliment fond, pierderea ultimelor resurse naționale (societăți strategice și profitabile), implozie a bugetului de stat, datorie publică nesustenabilă.

În aceste prognoze nu intră probabilități economice interne (absorbția de fonduri UE la început de nou ciclu financiar să nu atingă nivelurile de la sfârșitul vechiului ciclu financiar; creșterea economică să fie mai mică decât cea prognozată de programul PSD) și nici probabilități politico-economice externe, toate cu impact negativ asupra României.

În majoritatea cazurilor, va curge lapte și miere precum în anii 2007-2008; dacă atunci aveam fluxuri financiare externe post-aderare, deficite uriașe și o privatizare de 3 mld. euro (BCR), în 2017 vom avea un deficit uriaș mascat în afara cifrelor oficiale (Fondul Suveran), dar care se va reflecta în creșterea accentuată a datoriei publice.

Pentru a înțelege mai bine evoluția ultimilor 5 ani și mai ales perspectiva anului 2017, vă ofer graficul de mai jos, care, ilustrează mai bine decât ar reuși-o face multe cuvinte (proporțiile termenilor sunt aproximativi, dar relevanți ca tendință).

Ce e de reținut:
- deficitul la fondul de pensii crește în ultimii 2 ani și necesită transferuri tot mai mari de la bugetul de pensii. Practic, România în loc să se împrumute pentru dezvoltare se împrumută pentru pensii;
- investițiile publice au fost reduse începând cu 2012 pe măsură ce a crescut absorbția fondurilor europene; prin urmare, ajutorul Uniunii Europene nu s-a transpus în dezvoltare ci în beneficii sociale directe (pensii și salarii);
- investițiile dispar din buget și se vor regăsi în afara lui, în Fondul Suveran de Investiții și Dezvoltare; spațiul fiscal lăsat liber este ocupat de cheltuielile de personal care se inflamează cu 56% în anul 2017.  
http://www.zf.ro/eveniment/cum-a-ajuns-deficitul-fondului-de-pensii-de-la-0-la-2-5-din-pib-adica-la-18-miliarde-lei-15284449

Analistul Gheorghe Sofian previzionează o stagnare a economiei în partea a doua a anului, iar în viitorul apropiat de o corecție economică: ”În privința României, doar o minune ne poate salva de o nouă perioadă de ajustare economică. Știm că, în România minunile sunt rare, discutabile și mai toate se manifestă prin imagini cu Arsenie Boca, deci, mari șanse să evităm nota de plată a consumului crescut nu prea sunt”.
http://www.analizeeconomice.ro/2017/01/prognoze-economice-pentru-anul-2017.html
Dimpotrivă, cred eu, frenezia consumului nu se va stinge ca un foc de paie, așa cum ar fi firesc, căci se vor inventa stimuli noi. PSD a descoperit artificiul de a face asta, fără a depăși deficitul bugetar de 3% PIB. Un perpetuum mobile al consumului. În anii dinainte de criză exista un efect al fluxurilor financiare externe; acum, șmecheria se va chema Fond Suveran, cel prin care se vor derula investițiile, iar spațiul fiscal lăsat liber va fi ocupat de creșterea anvelopei salariale cu 56%(!!) și măsuri de relaxare fiscală. Prețul? Creșterea accelerată a datoriei publice și pericol de implozie și ajungere în postura Greciei. În orice situație, crește nota de plată pentru generațiile viitoare.

Cresterea economică din 2016 se va situa la 4,5-4,8%, potrivit estimărilor economiștilor BCR și ING Bank România, urmând ca în 2017 avansul să încetinească, chiar dacă va fi susținut în continuare de consum.
https://pro.wall-street.ro/articole/cum-va-evolua-economia-romaniei-in-2017-1425?utm_source=www.wall-street.ro&utm_medium=link&utm_campaign=Latest%20News%20Insert

Consumul şi creşterea economică vor încetini în 2017 crede editorialistul Cristian Hostiuc, iar investițiile vor stagna în continuare.
http://www.zf.ro/opinii/2017-salariile-mici-vor-creste-accelerat-s-ar-putea-vedem-producator-auto-vrea-faca-masini-romania-oferi-angajati-lua-investitii-polarizarea-economiei-accentua-vor-cautati-pensionari-angajati-16047363

Absorbția fondurilor UE, între dezinformare și adevăr

România e un beneficiar net al aderării la UE, fondurile europene fiind duble față de contribuțiile la UE.

România a pornit foarte încet absorbția fondurilor UE, abia prin 2012 a accelerat și în acest moment e aproape de linia de sosire. România avea în noiembrie 2016 o rată de absorbție de 89% față de o medie de 93% a UE; prin urmare, nu e deloc dezastru, nu am ratat oportunitatea și beneficiile aderării la UE.

http://www.openpolitics.ro/subiect/alegeri-2016/fonduri-ue/?gclid=CPPk8qbTm9ECFQmeGwodaVgIsw

”România este un beneficiar major al fondurilor structurale și de investiții europene (fondurile ESI) și poate primi până la 31 de miliarde EUR pe parcursul perioadei 2014-2020. Aceasta echivalează cu 2,6 % din PIB pe an și cu 53 % din investițiile publice naționale preconizate în domeniile sprijinite prin fondurile ESI.” spun analiștii OpenPolitics.ro.

Consecința: când proiectele europene s-au copt, ele au înlocuit o mare parte din investițiile publice naționale, astfel creându-se spațiu fiscal pentru creșterea cheltuielilor salariale și pentru măsuri de relaxare fiscală. Prin urmare, în ultimii ani de creștere a nivelului de trai, nu a fost vorba de performanță economică ci de oportunitate bugetară. Politicienii români au frânat dezvoltarea și au ales redistribuirea.

România e dependentă de ciclicitatea accesării fondurilor UE, care nu se absorb liniar matematic ci mai degrabă asimptotic. Dacă studiem ciclul financiar 2007-2013, vedem că abia din anul 6 (2012) a accelerat absorbția, prin urmare, în ciclul financiar 2014-2020, absorbția se va accelera substanțial în 2019 sau cel mai devreme în 2018, nicidecum în 2017!

http://www.consiliulfiscal.ro/RaportanualCF2015.pdf

http://ec.europa.eu/europe2020/pdf/csr2016/cr2016_romania_ro.pdf

Reprezentarea grafică pe cele două cicluri financiare:

Cornul abundenței

Cornul abundenței sau bugetul miracol ce ne așteaptă în 2017, explicat și desenat sugestiv.

Voi conveni ca bugetul național să fie notat ca având 100 de puncte (suma veniturilor ce alcătuiesc bugetul se cifrează în jurul valorii de 30% PIB)

Evaziunea fiscală convenim că este 50 puncte (echiv. a cca 15% PIB, conform estimărilor publice), ceea ce nu ajunge în buget din cauza incompetenței administrative și/sau a pasivității/complicității reprezentanților statului.

Deci bugetul ar putea fi de 150 puncte, dar este doar 100. Bugetul de stat este prin urmare mai mic cu 33% din start.

Acest buget nu ajunge niciodată nevoilor României. Prin urmare guvernul se împrumută și apare astfel deficitul bugetar (ca diferența dintre cheltuieli și venituri).

Nivelul acceptat în UE pentru deficit bugetar este de 1% PIB în situații economice stabile și de 3% PIB în situații de criză economică.

Guvernul României în 2015 a tăiat investițiile publice și a creionat un buget pe 2016 cu un deficit de aproape 3% (astfel s-a creat spațiu fiscal pentru relaxare fiscală și majorări de salarii și pensii).

Deci, de la un buget de 100 pct. + 3 puncte (echiv. 1% PIB) s-a trecut la un buget de 100 pct. + 10 pct. (echiv. 3% PIB).

De menționat că din cele 100 puncte ale bugetului, 20 puncte (echivalent 6% PIB) sunt sifonate de către funcționari publici (asociați grupurilor de interese transpartinice), conform rapoartelor Curții de Conturi.

Prin urmare, bugetul de stat în loc să aibă 150 puncte, utilizează doar 80 puncte (doar 47% din posibil), ca efect al incompetenței și relei voințe politice.

Măsurile din programul PSD însumate ar conduce la un deficit de 7% PIB în 2017 și de 10% PIB în 2018 (adică 22 puncte, respectiv 33 puncte). Am putea spune că 100% programul PSD e inaplicabil, dar..

În buget există un capitol denumit investiții, capitol din care s-a tăiat masiv în ultimii 4 ani pentru a transfera sume către cheltuieli de personal. Investițiile nu pot fi tăiate la nesfârșit și nu dincolo de o limită; investițiile în infrastructură (rutieră, feroviară, etc), în școli și spitale tot rămân necesare, iar amânarea lor agravează disproporția de dezvoltare între zone diferite ale țării. Investițiile private vor rămâne în continuare ancorate pe zonele București-Ilfov și Transilvania și nu vor ajunge la Buzău, Vaslui și Teleorman, iar în aceste zone somajul va rămâne ridicat, iar locurile de muncă prost plătite, iar salariații vor fi în continuare dependenți de deciziile politice ale guvernanților.

tabel Moise Guran în www.biziday.ro

http://www.biziday.ro/2016/11/29/targuiala-pe-salariile-bugetarilor-ascunde-secretul-stagnarii-in-saracie/

Programul PSD își propune un buget de 122 puncte, dar e limitat de UE la 110 puncte. Din reducerea investițiilor deja foarte reduse nu se poate găsi spațiu fiscal suficient pentru toate măsurile super generoase propuse în campania electorală.

Prin urmare, e nevoie de alt artificiu sau inginerie financiară. Programul PSD a inventat un Fond Suveran (de Investiții și Dezvoltare). Acest FSID va acționa în afara bugetului de stat, nu va fi prins în statistici și va prelua ceea ce trece de 110 puncte. Toate investițiile vor trece prin acest Fond, iar partea de investiții din buget va fi mutată la Fond, rămânând astfel un spațiu fiscal generos pentru acele 12 puncte care nu se închid în deficitul bugetar maxim admis.

Practic, noul guvern va avea în fapt un buget de 122 puncte, dar în statistici va raporta 110 puncte! Miraculos, nu?!

  

Fondul nu va face mai multe investiții și dezvoltare decât facem azi, doar va fi o inginerie financiară prin care păcălim deficitul bugetar. Datoria publică va crește. Fondul va gestiona cele mai prețioase active de stat rămase neprivatizate (TRANSGAZ, ROMGAZ, HIDROELECTRICA, etc.) și va angaja credite sau va emite obligațiuni. În cazul unui management politic defectuos (regula și nu excepția ultimilor 26 de ani!), se poate ajunge la insolvență și executarea garanțiilor (perlele coroanei), iar bugetul de stat va suferi un șoc care o transforma întro Grecie falită.

Generosul program de guvernare descris mai sus, raiul creșterilor de venituri și scăderi de taxe, e o strategie de ”dublu sau nimic”, cu mențiunea că ”dublu” (varianta pozitivă) ne asigură un plus de cca 30 miliarde euro la datoria publică pe următorii 2 ani!!
(7% PIB 2017 + 10% PIB 2018)

Azi datoria publică este de 54,3 miliarde euro; în consecință ea va crește cu peste 55% în doi ani, fără ca România să recupereze întârzierile de dezvoltare (infrastructură rutieră, școli, spitale, etc.). Datoria publică ar putea ajunge în doi ani la 50% PIB.
http://adevarul.ro/economie/stiri-economice/datoria-externa-romaniei-continuat-creasca-octombrie-depasind-92-miliarde-euro-1_58514d115ab6550cb86cd60e/index.html

Cornul abundenței se deschide curând, după ce se rezolvă câteva probleme tehnice, în special constituirea FSID; din acel moment bunăstarea rapidă îi va copleși pe români; cu ce costuri și riscuri, v-am prezentat mai sus și-n articol anterior, dar la câți le pasă de costuri și efecte secundare? Aproape toți doresc beneficii imediate!

http://www.fiscalitatea.ro/fondul-suveran-de-dezvoltare-si-investitii-propus-de-psd-nu-poate-exista-decat-daca-se-fac-listari-pe-bursa-16441/
”Estimăm, din emiterea de obligațiuni, o atragere de fonduri de 25 de miliarde de lei în următorii patru ani, dividende de cel puțin 10 miliarde de lei. Acum sunt 2,5 miliarde de lei la aceste companii, estimăm atragerea altor surse în proiecte investiționale de cel puțin 25 miliarde de lei și un miliard de lei din vânzarea unor active care sunt complet neperformante”, a menționat președintele Dragnea, conform sursei de mai sus.
Conform acestor declarații din pre-campanie, în mod real nu se pot asigura în 4 ani nici 70% din sumele necesare în doi ani!
http://www.cotidianul.ro/fara-transparenta-pusculita-psd-poate-pierde-investitori-292904/

Artificiu

Una din temele de campanie ar putea fi un punct esențial al noii guvernări, este vorba de fondul suveran de investiții și dezvoltare.

Argumentele aduse de economistul Cristian Socol în favoarea acestui fond:

"În primul rând este nevoie de un vehicul care să se afle în afara constrângerilor bugetare generate de regulile fiscale la a căror respectare România s-a angajat.

În al doilea rând, vehiculul de investiții FSDI poate ajuta la menținerea unei creșteri economice de peste 5% în următorii ani. 

În al treilea rând, prin intermediul FSDI se pot crea locuri de muncă mai bine plătite. 

În al patrulea rând, prin FSDI statul poate dezvolta noi capacități de producție în domenii competitive.

În al cincilea rând, ar trebui să țintim o dezvoltare echilibrata intre regiuni și județe.

În al șaselea rând, crearea și implementarea FSDI ar trebui să răspundă unei nevoi viitoare – în câțiva ani România nu va mai avea avantajul forței de muncă ieftine." 

http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/are-romania-nevoie-de-un-fond-suveran-de-investitii-118133.html

Promisiunile electorale ale învingătorului în alegeri nu sunt aplicabile, dar, totuși există un subterfugiu. Acesta va fi fondul suveran de investiții și dezvoltare. Cheltuielile din investiții vor fi mutate aici și nu vor mai apărea în deficitul bugetar. Datoria publică va creste și-n cifre nete și-n valoare procentuală. Investițiile vor rămâne relativ la același nivel, dar spațiul fiscal pentru măsuri sociale aducătoare de voturi va fi majorat cu 2-3%, adică un spațiu ultra-generos. Economia va crește prin consum, o rețetă deja consacrată. 

Fondul suveran nu va fi de investiții, întrucât nu va acumula bani, căci el e creat să consume. Iar un fond clasic de investiții urmărește investiții rentabile, profitabile, în orice parte a lumii. România a mai avut experiențe, nefericite însă, cu astfel de fonduri, căci politicul nu urmărește dezvoltarea economica cât beneficiul electoral direct și imediat.

Acest artificiu bugetar va ajuta noul guvern să aplice o parte dintre promisiuni, dar și cu prețul amânării unor măsuri din etapa a doua a relaxării fiscale. Astfel, devine posibil un deficit în limita a 3% PIB, deși în mod real acesta va fi mai mare cu 2-3 puncte procentuale.

Nu sunt împotriva deficitelor bugetare, dar îmi par acceptabile și dezirabile numai pentru dezvoltare și investiții. Problema acestor deficite este creșterea datoriei publice până la nivelul în care plata dobânzilor riscă să devină nesustenabilă. Datoria publică încă mică a României nu poate fi comparată cu a altor țări. Nivelul limită de deficit 3% PIB a fost gândit pentru situații limită; dacă în perioadă economică pozitivă atingem acest nivel, unde vom fi cu deficitul în perioadă de criză economică?

http://www.raducraciun.ro/nationalismul-economic-de-la-necesitate-la-naivitate/

Redactorul Vlad Epurescu numește FSID ca ingineria financiară care va îndeplini programul economic al PSD.
”Cum poți face investiții fără să mărești deficitul bugetar, bașca să şi mărești salarii şi pensii? Întrebarea este una legitimă. Răspunsul ar fi acesta: prin construirea unui vehicul financiar al cărui exercițiu nu este consolidat la bugetul de stat şi, care, ascunde în mod legal o parte din datoriile ţării. 
Mecanismul constituirii FSDI-ului ar funcționa în felul următor. O parte din banii pentru pensii, salarii, eliminări de taxe şi alte deduceri şi facilități ar putea fi asigurată din banii de la buget destinați investițiilor în infrastructură şi în alte segmente. Gaura de-aici ar putea fi acoperită de Fondul Suveran care, practic, ar putea pune gaj companiile de stat pentru a obține finanțarea necesară marilor proiecte de infrastructură.”
FSID va fi făcut cu acțiuni ale companiilor de stat profitabile cu care apoi se vor garanta credite viitoare. Fondul Suveran va avea nevoie de aprobarea Comisiei Europene. Se ridică întrebarea firească dacă politicienii români vor administra eficient și responsabil acest fond, în caz contrar existând riscul intrării în insolvență, pierderii acțiunilor companiilor de stat și pasarea pierderilor la bugetul de stat.
Concluzia avertisment a domnului Epurescu: ”Mă întreb dacă suntem, oare, capabili de aşa ceva, sau ne îndreptăm, fără să ne dăm seama, spre o spirală a datoriilor şi să o luăm pe urmele Greciei?”

http://adevarul.ro/economie/stiri-economice/ingineria-financiara-psdvrea-dezvolte-romania-afla-spatele-maririlor-salarii-pensiipromise-1_585792075ab6550cb890325f/index.html

Analistul economic Aurelian Dochia are îndoieli privind acest fond:
1. dacă va putea fi înființat: ”nu avem resurse din care să creăm un Fond suveran. Ideea, oricât ar fi de frumoasă, nu mi se pare fezabilă din punctul de vedere al finanțării”;
2. cum vor fi cheltuiți banii ”Depinde mult cum ar fi cheltuiți banii ăștia, dacă ar fi folosiți în proiecte viabile sau vor fi cheltuiți românește, adică așa cum au fost cheltuiți banii publici de-atâția ani. Dacă tragem o linie, vom vedea ca au fost mulți bani irosiți, de-a lungul timpului”;
3. cum va fi controlat acest fond: ”aceștia (specialiștii firmei de audit) pot doar să facă o analiză ex-post și să tragă eventual unele semnale de alarmă, dar doar după ce investițiile au fost făcute”

http://www.ziare.com/bani/fonduri-investitii/vom-reusi-sa-replicam-miracolul-norvegian-ideile-pnl-si-psd-ca-sa-avem-si-noi-autostrazi-si-spitale-1437830

Stânga-dreapta

Se spune că dreapta creează bunăstarea, iar stânga o împarte. În România, stânga și dreapta au fost doar etichete fără substanță. Din punctul meu de vedere, toate guvernările ultimilor 26 de ani au fost mai degrabă socialiste.

Există opinii publice care susțin că, paradoxal în România, stânga politică a creat mai multă dezvoltare și bunăstare decât dreapta politică.

Care e realitatea de fapt?

Am analizat statistici INS (Institutul Național de statistică).

În primul rând, analiza evoluției PIB-ului, ca indicator al dezvoltării economice.

PIB	mld euro	evoluție PIB %	stânga	dreapta
1990	35,7	-5,60	-5,60
1991	25,1	-12,90	-12,90
1992	15,1	-8,70	-8,70
1993	22,6	1,50	1,50
1994	25,3	3,90	3,90
1995	27,4	7,10	7,10
1996	28,2	3,90	3,90
1997	31,3	-6,00		-6,00
1998	37,4	-4,80		-4,80
1999	33,5	-1,10		-1,10
2000	40,3	2,10		2,10
2001	44,9	5,70	5,70
2002	48,5	5,00	5,00
2003	52,6	5,50	5,50
2004	60,8	8,40	8,40
2005	79,5	4,20		4,20
2006	97,7	8,10		8,10
2007	123,7	6,90		6,90
2008	139,7	8,50		8,50
2009	118,2	-7,10	-7,10	-7,10
2010	124,4	0,80		0,80
2011	131,3	1,10		1,10
2012	132	0,60	0,60	0,60
2013	140,6	3,40	3,40	3,40
2014	149,5	2,00	2,00
2015
2016
Total			12,70	16,70

Ce vedem? Stânga a realizat în 15 ani mai puțin decât dreapta în 11 ani (2009 a fost o guvernare stânga cu dreapta, la fel 2012-2013 cu USL; am omis să trec stânga (PD-FSN) la guvernarea 1997-2000, altminteri diferența era și mai mare). În 2015 am avut stânga la guvernare, în 2016 tehnocrați (unde ar fi încadrați? după cât au fost atacați de stânga în ultimele luni, atunci ar trebui puși la dreapta politică; creșterea economică din 2016 (cca 5,1%) e peste cea din 2015 (3,8%). prin urmare lipsa acestor 2 ani în analiză nu dezavantajează stânga politică; pe de altă parte, succesele economice relative ale stângii se datorează și unor măsuri liberale).

În al doilea rând, analiza evoluției salariului mediu real (corectat cu inflația).

Anul	Salariul mediu net lei	Variaţia faţă de anul anterior (%)	Inflatie	Variația salariului mediu real corectat cu inflația	stânga	dreapta
1990	3.381	10,4	5,1	5,3	5,3
1991	7.460	120,6	170,2	-49,6	-49,6
1992	20.140	169,9	210,4	-40,5	-40,5
1993	59.717	196,5	256,1	-59,6	-59,6
1994	141.951	137,7	136,7	1	1
1995	211.373	40,9	32,3	8,6	8,6
1996	321.169	51,9	38,8	13,1	13,1
1997	632.086	96,8	154,8	-58		-58
1998	1.042.274	64,9	59,1	5,8		5,8
1999	1.522.878	46,1	45,8	0,3		0,3
2000	2.139.138	40,5	45,7	-5,2		-5,2
2001	3.019.424	41,1	34,5	6,6	6,6
2002	3.789.202	25,5	22,5	3	3
2003	4.839.648	27,7	15,3	12,4	12,4
2004	5.986.386	23,7	11,9	11,8	11,8
2005	746	24,6	9	15,6		15,6
2006	866	16,1	6,6	9,5		9,5
2007	1.042	20,3	4,8	15,5		15,5
2008	1.282	23	7,9	15,1		15,1
2009	1.385	8	5,6	2,4	2,4	2,4
2010	1.477	6,6	6,1	0,5		0,5
2011	1.444	3,8	5,8	-2		-2
2012	1.507	4,4	3,3	1,1	1,1	1,1
2013	1.579	4,8	4	0,8	0,8	0,8
2014	1.866	7,1	1,1	6	6
2015			-0,6
2016
Total					-77,6	1,4

Deci sub guverne de stânga salariul mediu real în lei a scăzut cu peste 69%, iar sub guverne de dreapta avem o situația tot negativă, dar aproape de zero (probabil o analiză corectată în euro aduce cifre diferite, dar nu mult diferite deoarece inflația are o legătură evidentă cu evoluția cursului valutar; salariul mediu este astăzi cu 60% mai mare decât în 1989, raportându-ne la cursul valutar). La fel, aici nu am introdus datele pe 2015 și 2016, dar e evident că anul 2016 e superior anului 2015 (creșteri salariale, reduceri de taxe care au condus la inflație negativă).

Anul	Salariul mediu net lunar lei	curs mediu annual dollar	Salariul mediu net lunar dollar	Variatie	Valoare actualizata dollar 2016	Salariul mediu net lunar dollar actualizat	Variatie	stânga	dreapta
1989	3063	14,92	205,29		1,95	105,28
1990	3.381	21,56	156,82	-23,61	1,85	84,77	-19,48	-19,48
1991	7.460	76,47	97,55	-37,79	1,77	55,12	-34,98	-34,98
1992	20.140	307,95	65,40	-32,96	1,72	38,02	-31,01	-31,01
1993	59.717	760,05	78,57	20,14	1,67	47,05	23,73	23,73
1994	141.951	1655,09	85,77	9,16	1,63	52,62	11,84	11,84
1995	211.373	2033,28	103,96	21,21	1,58	65,80	25,04	25,04
1996	321.169	3082,6	104,19	0,22	1,54	67,65	2,83	2,83
1997	632.086	7167,94	88,18	-15,36	1,50	58,79	-13,10		-13,10
1998	1.042.274	8875,55	117,43	33,17	1,48	79,35	34,97		34,97
1999	1.522.878	15332,93	99,32	-15,42	1,45	68,50	-13,67		-13,67
2000	2.139.138	21692,74	98,61	-0,71	1,40	70,44	2,83		2,83
2001	3.019.424	29060,86	103,90	5,36	1,36	76,40	8,46	8,46
2002	3.789.202	33055,46	114,63	10,33	1,34	85,55	11,98	11,98
2003	4.839.648	33200,07	145,77	27,17	1,31	111,28	30,08	30,08
2004	5.986.386	32636,57	183,43	25,83	1,28	143,30	28,78	28,78
2005	746	2,9137	256,03	39,58	1,24	206,48	44,09		44,09
2006	866	2,809	308,29	20,41	1,20	256,91	24,43		24,43
2007	1.042	2,4383	427,35	38,62	1,16	368,40	43,40		43,40
2008	1.282	2,5189	508,95	19,10	1,12	454,42	23,35		23,35
2009	1.385	3,0493	454,20	-10,76	1,12	405,54	-10,76	-10,76	-10,76
2010	1.477	3,1779	464,77	2,33	1,11	418,71	3,25		3,25
2011	1.444	3,0486	473,66	1,91	1,07	442,67	5,72		5,72
2012	1.507	3,4682	434,52	-8,26	1,05	413,83	-6,52	-6,52	-6,52
2013	1.579	3,3279	474,47	9,19	1,04	456,22	10,24	10,24	10,24
2014	1.697	3,3492	506,69	6,79	1,02	496,75	8,88	8,88
2015	1.859	4,0057	464,09	-8,41	1,02	454,99	-8,41
2016	2.108	4,0756	517,22	11,45	1,00	517,22	13,68
Total					Total			59,12	148,22

La raportarea la cursul dollarului obținem date diferite: stânga a reușit +22%, iar dreapta +113%, dar cu aceeași concluzie. Dacă ținem cont de inflația dollarului, stânga are +59%, dreapta +148%.

Prin urmare, statistica post-decembristă demonstrează că guvernările de stânga, cele mai aproape de oameni, cele care au mărit salarii, pensii, etc., de fapt au luat din bunăstarea oamenilor. Guvernările (zise) de dreapta, promotoare ale austerității uneori, de fapt ies mult mai bine.

Stânga și dreapta sunt termeni generali, realitatea politică românească de complexă și diferită de abordări doctrinare clare, nete. Bunăstarea nu ține de pixul mai generos sau nu al unui guvernant, așa cum creșterea economică îți poate aduce paradoxul adâncirii inegalităților economice.

Partide de dreapta în mod real nu avem în România. România are nevoie de politici de dreapta, dar e evident că e mai ușor să tai un tort decât să-l faci. Iar politicile de dreapta trebuie să fie sustenabile, să creeze plus-valoare și dezvoltare. România a avut 51 de strategii de dezvoltare în 26 de ani, dar niciun proiect de țară acum (am avut unul cu integrarea în Uniunea Europeană și NATO, proiect realizat mai mult datorită celorlalți decât nouă înșine). Un proiect de țară presupune să-ți stabilești prioritățile, pașii și să nu aștepți roadele imediate (sau înainte de a începe așa cum este sedus electoratul român).

http://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-10582142-pib-romaniei-1990-2011-doua-decenii-impliniri-marete.htm
http://www.zf.ro/zf-utile/pib-ul-romaniei-evolutia-produsului-intern-brut-ins-8264863
http://www.zf.ro/infografice/evolutia-salariului-mediu-net-din-1990-pana-in-prezent-sursa-ins-8881950
http://www.insse.ro/cms/ro/content/ipc-serii-de-date
http://www.analizeeconomice.ro/2016/12/ce-salarii-raportate-in-dolari-au.html

Un indicator relevant pentru impactul politicilor publice este raportul veniturilor dintre bogați și săraci. Surprinzător, pentru foarte mulți, inegalitatea distribuției veniturilor a scăzut în perioada de criză și a crescut în perioadele de creștere economică!

Redactorul Marin Pană conchide că: ”România NU este țara în care cei mai bogați iau cea mai mare parte a beneficiilor ci țara în care cei mai săraci primesc cel mai puțin din rezultatele activității economice”.

Mai mult, din tabelul de mai sus rezultă un paradox: ”inegalitatea a scăzut pe timpul guvernărilor așa-zise de dreapta și a crescut înapoi exact în perioada cu guvernare declarată a fi de stânga”.

http://cursdeguvernare.ro/10-ani-de-ue-inegalitatea-devastatoare-a-veniturilor-peste-cea-de-la-aderare-si-cea-mai-mare-din-uniune-inegalitatea-in-ue28.html