Pages

Meniu

vineri, 26 mai 2017

Pericolele și capcanele dezvoltării




România avansează economic și eventual recuperează din decalajul istoric de dezvoltare față de Occident prin două căi: globalizare și reforme proprii. Globalizarea ne-a adus destule avantaje prin relocarea multor firme spre noi, mai ales după aderarea la NATO și UE (dar și aici aceste avantaje se pot pierde și relocarea să continue spre alte zări: Asia, Africa).  Prin reforme proprii, evoluțiile sunt interesante, dar din păcate nu sunt cele mai potrivite. Avem politici de dreapta, dar nu cele adecvate; sunt politici de dreapta adecvate mai degrabă unor țări dezvoltate; reducerea de taxe, creșterea de salarii, impulsionează peste măsură consumul, dar un consum al produselor de import, o balanță comercială tot mai negativă. Pe termen scurt, cifrele arată frumos, dar se va dovedi curând a fi un foc de paie. Dezvoltarea nu e durabilă, nu e sustenabilă, costurile vor fi uriașe, iar la finalului petrecerii va veni nota de plată a dezmățului bugetar.
Analistul Radu Crăciun se întreabă dacă nu asistăm la o agresiune acinetică asupra României. ”Bonusul oferit de posibilitatea de a săpa la temelia dezvoltării economice a țării prin încurajarea, alimentarea unui sentiment adânc înrădăcinat în societate. Acel sentiment de neîncredere profundă în modul în care este gestionat banul public, sentiment care a dus de ani de zile la o presiune permanentă în direcția scăderii bugetului național raportat la PIB (Produsul Intern Brut), adică la mărimea economiei.
Încurajarea la nivelul opiniei publice a aspirațiilor pentru cheltuieli cu educația și sănătatea, care, raportate la PIB, să aibă un “nivel european”, concomitent cu încurajarea scăderii impozitelor, este rețeta sigură care duce în final la generarea frustrărilor colective ce nu fac decât să slăbească o națiune. Iluzia statului utopic cu cheltuieli bugetare generoase și venituri minuscule este cât se poate de atractivă, chiar dacă economic nu are niciun sens. Și tocmai pentru că este atât de atractivă, clasa politică din ultimul deceniu s-a repezit să o satisfacă.
O arma perfectă pentru o agresiune acinetică astăzi, care, pentru a-și atinge scopul, nu trebuie decât să întrețină o astfel de iluzie. Încet, încet, crăpăturile economiei se lărgesc, iar dezintegrarea ei va servi perfect obiectivului avut în vedere: oprirea investițiilor publice, menținerea în subdezvoltare a zonei de … est a țării (deci asigurarea penetrabilității ei), teribila frustrare a populației prin servicii de sănătate și învățământ subfinanțate, pierderea încrederii în liderii țării, încurajarea indiferenței tinerilor și a emigrării lor. O țară de frontieră cu astfel de crăpături este o victimă sigură, cu atât mai mult cu cât faliile de dezvoltare dintre regiunile istorice vor continua să se lărgească”.
Faptul că alocăm 2% pentru apărare nu e o garanție (măsura nu e sustenabilă pe viitor cu încasări bugetare atât de mici), mai mult, consideră analistul, poate apărea o falie dintre o armată bine finanțată și o populație cu lipsuri.
Avem încasări bugetare tot mai mici, așteptări și cheltuieli salariale, cheltuieli cu sănătatea, educația și apărarea tot mai mari; mai mult, nu cheltuim banii cu folos, nu îi investim în lucruri necesare și care generează dezvoltare. Acest mod de acțiune economică nu poate dura mult timp, un perpetuum-mobile economic nu există.

http://www.raducraciun.ro/agresiunea-impotriva-romaniei-incurajata-de-toti/

Că modelul de dezvoltare e greșit o arată și faptul că în România crește rata sărăciei odată cu creșterea PIB-ului (creșterea PIB-ului nu înseamnă, în aceeași măsură, creșterea economiei; avem o creștere ”dopată” cu măsuri fiscale, o creștere peste potențialul corect economic).
http://www.analizeeconomice.ro/2017/05/desi-economia-romaniei-crescut-anul.html

Despre modelul de dezvoltare optim și căi de găsire a lui, avem o campanie inițiată de compania de consultanță EY România (https://25deintrebari.ro, ”25 de întrebări pentru viitorul României”.
http://economie.hotnews.ro/stiri-finante-21784546-romania-lanseaza-platforma-idei-25deintrebari-cauta-intrebarile-pentru-viitorul-romaniei.htm

România e o pe un drum greșit. Exuberanța bugetară cu legea salarizării (una cu resurse de aplicare de 6 luni și acelea obținute cu mare căutare prin cotloanele bugetului de stat) ne poate arunca rapid în situația Greciei. Experimentul Fondului Suveran de Dezvoltare și Investiții, aflat aproape de lansare, ne poate duce în câțiva ani în postura Venezuelei. Atât de ușor și rapid se poate trece de la cifre macroeconomice frumoase și optimism social la o stare de coșmar și disperare. 

marți, 16 mai 2017

Boom-bum





PIB-ul creste neașteptat de mult în ciuda tuturor anticipărilor și prognozelor, stârnind nedumeriri asupra surselor acestei creșteri. Mare parte e sigur datorată consumului reușită cu stimuli fiscali (un dopaj cu efecte pe termen scurt). Și totuși, parcă în T1 am avut și-o iarnă grea și mari proteste. 
PIB-ul reflectă activitatea economică, dar nu e un indicator suficient de cuprinzător asupra economiei, bunăstării și bogăției unei națiuni. De exemplu, dacă dărâmi un stadion și faci altul nou, PIB-ul va crește cu valoarea stadionului nou. Casa Poporului, megalomania trecutului, nu e terminată încă; contabilizarea ei ar aduce un plus de 1% PIB. 

http://cursdeguvernare.ro/estimarile-ins-pentru-t1-2017-economia-romaneasca-a-crescut-cu-57-serie-bruta.html
Avem un PIB frumos de poveste, se pare, dar în lipsa unor date suplimentare nu îi cunoaștem resorturile.
https://www.newmoney.ro/pib-frumos-de-poveste-cum-crescut-economia-ciuda-viscolului-si-protestelor-de-strada/
Moise Guran e sceptic asupra mărimii creșterii economice și mai ales asupra viitorului unui asemenea ritm.
Da, economia României crește ca o girafă, dresată. Acuma, să vă spun de ce e economia girafă și de ce s-ar putea să rămână suspendat de gâtul ei ăl de o duce de căpăstru. [...] Partea cu adevărat urâtă e că statul se învârtește în jurul cozii. A angajat credite pe termen scurt pentru a finanța creșterile de salarii, acestea ajung în economie, dar nu se mai întorc proporțional în buget pentru a închide creditele. Pentru că perpetuum mobile nu există, nu s-a inventat, e imposibilitate logică, la fel e și ideea că poți aloca din creșterea economiei pentru bunăstarea populației (prin salarii și scăderi concomitente de taxe) mai mult decât creșterea însăși. Ăla e credit și trebuie refinanțat de undeva. Am comparat economia noastră cu o girafă nu pentru că e înaltă, ci pentru că, vorba olteanului, așa ceva nu există!”.
http://www.biziday.ro/2017/05/16/asa-ceva-nu-exista/
Stelian Muscalu e speriat de mărimea creșterii economice căci anunță un dezastru viitor (un deja-vu, repetarea anilor ante și post 2008). Economia României este precum o mașină ce turează la maxim cu viteza a doua până explodează motorul. ”Oameni buni, schimbaţi viteza, altfel ne explodează motorul. Investiţi în economie, terminaţi cu pomenile, trimiteţi oamenii la muncă, renunţaţi la ajutorul minim garantat, educaţi-vă oamenii. Altfel, indiferent de cum arată cifrele, ţara asta nu are nicio şansă la civilizaţie, aşa cum este ea înţeleasă în ţările vest europene.
http://www.stelianmuscalu.ro/de-ce-ma-sperie-creseterea-economica-laudata-de-premierul-grindeanu/

“Este uimitor, dacă se dovedeşte reală şi sustenabilă”, comentează economistul Aurelian Dochia datele INS.
„E foarte ciudat, nu ştiu de unde vine. Pot să mă gândesc că vine din construcții unde segmentul rezidenţial merge bine, din consum, după creşterea salariilor la stat, dar şi aici salariile au crescut recent şi nu văd cum ar fi putut influenţa atât de puternic creşterea economică. TVA a mai scăzut cu un punct, e adevărat, dar insuficient să modifice puternic PIB-ul pe partea de utilizare. Este foarte ciudat”, comentează economistul Dragoş Cabat.
„Cifrele sunt mult peste aşteptări. Nu am altă explicaţie decât evoluţia consumului. Pe zona de investiţii suntem la un nivel foarte jos - în zona investiţiilor publice am fost în 2016 la cel mai scăzut nivel din ultimii zece ani şi nu există semnale că vom schimba ceva în acest an. Or, o creştere economică fără investiţii nu poate ţine multă vreme”, spune Ionuţ Dumitru, economistul-şef al Raiffeisen Bank România.
http://www.zf.ro/opinii/aurelian-dochia-profesor-de-economie-despre-cresterea-economica-din-t1-este-uimitoare-16314697
http://www.zf.ro/banci-si-asigurari/ionut-dumitru-economist-sef-al-raiffeisen-bank-despre-cresterea-economica-record-vine-din-consum-si-important-ar-fi-sa-se-mentina-dar-nu-se-va-mentine-daca-nu-este-sprijinita-de-investitii-16317098
http://www.zf.ro/banci-si-asigurari/dragos-cabat-economist-despre-cresterea-economica-record-e-foarte-ciudat-16315446

Marin Pana, redactor cursdeguvernare.ro, analizând datele prezentate descoperă câteva detalii importante.
Economia noastră crește cu un procent foarte mare raportat la 2016, dar foarte puțin raportat față de trimestrul anterior (față de contextul regional).

Cel mai important detaliu: ”Primul element apare chiar în comunicatul INS, rezultatele trimestrului I 2016, comparativ cu trimestrul IV 2015, au fost revizuite de la 101,3% la 101,1%.”  În traducere, baza de raportare pentru trimestrul unu 2017, care este T1 2016, de-abia ce a fost revizuita în jos, ceea ce a mărit rezultatul din T1 2017”.
Prin urmare, prin revizuirea aplicată T1 2016, s-a umflat rezultatul lui T1 2017.
Un alt element necunoscut este deflatorul PIB, care ajustează PIB-ul.
Concluzia domnului Pană este următoarea: ”Una peste alta, este minunat că am înregistrat cea mai mare creştere din UE la începutul acestui an, dar din inerţie şi în condiţii speciale.
În plus, 5,7% brut la economie nu rimează cu creşteri salariale de 15% -20% şi nici cu aberanta majorare de pensii de 9% prevăzută pentru mijlocul anului, care ar majora cu 15% aceste venituri faţă de 2016.
Asta fără a mai menţiona schimbările fanteziste care se încearcă în impozite şi taxe.”
http://cursdeguvernare.ro/marile-probleme-ale-unei-cresteri-mari-alles-gute-oh-nein.html

Tot despre deflator ne vorbește, din nou, Florin Cîțu. Avântul PIB-ului apare prin prețurile mai mici (din ultimii ani) și nu prin creșterea producției.
”Creșterea economică reală este dată de diferența dintre creșterea economică nominală și rata inflației pentru toate prețurile din economie (deflator). Este important să înțelegeți această formulă pentru a înțelege explicația de mai jos. Și aici apare problema, rata inflației pentru toate prețurile din economie nu este măsurabilă. Este ESTIMATĂ de INS ca diferență dintre rata de creștere a PIB nominal și rata de creștere a PIB real. Știu, este ciudat. Și pentru că nu este măsurat, deflatorul poate să fie supraestimat sau subestimat.
Și aici ajungem la subiectul zilei. După cum se vede în grafic creșterea economica reală din ultimii ani nu a însemnat neapărat mai multă producție ci prețuri mai mici. PIB nominal nu a avut o dinamică în creștere, au scăzut doar prețurile nu a crescut producția. Dar asta simțeați și voi nu trebuia să vă prezint eu graficul asta.
Referitor la primul trimestru din 2017, o "subestimare" a deflatorului ar face ca PIB real să explodeze. Iar subestimarea, o dinamica a prețurilor din economie mai mică în trimestrul I din 2017 când iți cresc preturile producției industriale și pentru consum, pare cel putin bizară. Să nu mai spunem că revizuirea negativă a datelor pentru trimestrul I din 2016 oferă încă o explicație pur statistică pentru creșterea economică din trimestrul I 2017.”
Analiști economici internaționali ne aduc o prognoză negativă, economiile est-europene vor stagna curând. 
”Perioada de creştere puternică însoţită de inflaţie scăzută de care regiunea s-a bucurat în ultimii ani se apropie acum de final“, spune Liam Carson, analist la Capital Economics. „Se pare că 2017 ar putea fi anul de creştere maximă pentru Polonia, Ungaria şi România“.
http://www.zf.ro/business-international/urmeaza-stagnarea-strategii-spun-ca-statele-est-europene-sunt-aproape-de-potentialul-maxim-de-crestere-economica-2017-ar-putea-fi-ultimul-an-stelar-dupa-care-urmeaza-incetinirea-16326299

Fostul președinte ANAF, Gelu Diaconu, are o opinie similară cu cea a lui Moise Guran, referitor la creșterea evaziunii fiscale.
”Recenta creștere economică record din trim.1 poate fi o realitate. Vom vedea! Ce știm sigur, însă, este că, în plină creștere economică, veniturile bugetare din impozitele aferente bunurilor și serviciilor sunt mai mici decât anul trecut.
Execuția bugetară pe trim.1 anul acesta arată că anemica creștere a veniturilor bugetare de 2,7% este datorată exclusiv impozitului pe venit și contribuțiilor sociale ca urmare a creșterii substanțiale a salariului minim.
În schimb, la TVA, accize, impozit pe profit, etc., creșterea economică nu se regăsește în sume suplimentare colectate la buget.
Datele INS arată creșteri consistente atât în industrie cât și în servicii de evoluția cărora sunt legate impozitele enumerate mai sus. Explicația este doar una: s-au returat motoarele evaziunii!
http://www.stiripesurse.ro/avertisment-de-la-un-fost-sef-anaf-s-au-returat-motoarele-evaziunii_1196952.html

Avem „o creştere economică cantitativă, nu neapărat şi calitativă, pentru că încă nu am reuşit să avem un surplus de tehnologie în România, care să schimbe calitatea produselor, iar asta afectează calitatea vieții, în cele din urmă” e declarația lui Adrian Vasilescu, consilier al guvernatorului BNR.
Balanţa de plăţi „exprimă excesul de cerere internă. Este bine să avem creştere de cerere, care determină creşterea producţiei, dar a cui producţie? Dacă producţia internă nu acoperă masa critică de cerere nu mai este bine şi acest fapt afectează echilibrul schimburilor comerciale cu ţările de unde importăm”, mai spune Adrian Vasilescu.
http://cursdeguvernare.ro/pretul-cresterii-spectaculoase-analistii-motorul-consumului-intern-a-propulsat-cresterea-pib-in-t1-dar-a-deteriorat-balantele-externe-si-se-poate-gripa.html

De unde ar putea proveni creșterea economică nu se știe încă, dar o bănuială există: industria auto.
http://www.zf.ro/eveniment/pentru-cei-atenti-la-realitatea-economiei-cresterea-de-5-7-din-t1-nu-ar-trebui-sa-fie-o-surpriza-punctul-suplimentar-de-crestere-este-dat-de-industria-auto-16349572

marți, 4 aprilie 2017

Presiune




Bugetul anului 2017 e construit pe un plus de 14% la venituri. După primul trimestru, plusul e doar de 1,3% față de anul 2016. O simplă matematică, ne arată că încasările de taxe și impozite ar trebui să crească cu 18% (!!!) pe următoarele trei trimestre, pentru a ase atinge tința asumată prin programul de guvernare. Prin urmare, e o iluzie acest program și implicit și legea salarizării unitare, veritabilă Fată Morgana a acestor timpuri.
Dar, guvernul extrage bani din orice sursă, așa cum arătat anterior (din dividende nerepartizate ale societăților de stat pe anii trecuți; din profiturile anului trecut; mută cheltuieli în afara bugetului de stat (vezi cofinanțarea fondurilor europene). Păstrează asul în mânecă (pilonul 2 de pensii) și se declară ofuscat când opoziția îl bănuiește de naționalizarea acestuia (deși, nu ar fi nici o noutate, deja au făcut asta Polonia și Ungaria).
O nouă soluție, banii din privatizare (cei rămași necheltuiți sau ce se pot obține prin vânzarea unor pachete de acțiuni).
https://www.newmoney.ro/o-noua-solutie-din-joben-pentru-gaura-de-un-miliard-de-euro-din-buget/
Și totuși, toate aceste măsuri prezentate sau credite (de angajament și cele pentru finanțarea fondurilor suverane), sunt măsuri ce ascund adevăruri:
- azi nu avem bani pentru expandarea anvelopei salariale;
- celelalte soluții mănâncă din viitorul nostru și al urmașilor noștri.
Unii susțin că sunt bani, de acord cu asta, dar banii sunt sifonați de clasa politico-administrativă, iar mediul privat evită, prin diferite mijloace, să plătească taxe care nu sunt bine gestionate.
Pe scurt, o parte din bani vin din economii și deturnarea lor de la firme de stat sau fonduri de investiții, iar cealaltă parte de bani vor veni din credite (consemnate ca atare în datoria publică, chiar dacă nu toate datoriile vor apărea în deficitul bugetar).
A trăi azi mult peste posibilități, e un model periculos, care dus peste limite, se va întoarce bumerang și va conduce, mai devreme sau mai târziu, la dureroase măsuri de corecție.
Guvernanții nu învăță din greșeli și le repetă, depășindu-le chiar.

Crește consumul produselor nealimentare, în special electronice, numai că vestea asta e negativă, întrucât noi nu producem ci importăm asemenea produse. Prin urmare exportăm bunăstare altora și rămânem cu datoriile, ne arată Stelian Muscalu:
”De cealaltă parte nu pot să nu mă întreb ce cumpără românii atunci când vorbim de produse nealimentare.
Păi sunt o mulţime de lucruri de la maşini până la plasme şi mai ştiu eu ce telefoane. Păi hai să vedem cât din această piaţă înseamnă bani băgaţi în propria economie şi cât înseamnă de fapt export de bunăstare. Adică banii plătiţi pe plasma cumpărată aici se vor duce in profitul companiei chineze care a exportat o. Si vorbim de banii proveniţi din creşterile salariale pentru care România este acum stoarsă de vlagă, pentru care se taie investiţii şi pentru care se discută de naţionalizarea fondurilor private de pensii. Fiindcă exact despre asta este vorba. Avem o creştere artificială a salariilor, care nu se bazează pe niciun criteriu de natură economică, o majorare care duce implicit la o creştere artificială a economiei. Toate acestea se vor vedea într-o explozie a inflaţiei şi ulterior într-o sărăcire a populaţiei – asta aşa într-o schemă simplificată la maxim. Lucrurile sunt mai complicate, dar daca mergem acum în detalii îmi este teama că intrăm în depresii maxime. Mai bine o lăsăm aşa.”
http://www.stelianmuscalu.ro/guvernul-grindeanu-exporta-bunastare/

Între timp, deși guvernanții inundă piața cu promisiuni optimiste, undeva, cineva, identifică riscuri asupra economiei. Membrii CA al BNR au identificat nouă riscuri:
1. Creșterea "deficitelor gemene", chiar dacă finanțarea lor în acest moment este asigurată integral din investiții străine directe și fonduri europene;
2. Penuria tot mai evidentă de forță de muncă cu care se confruntă angajatorii din anumite sectoare de activitate;
3. Creșterea productivității a fost considerabil depășită de creșterea costurilor cu forța de muncă, prelungirea acestei tendințe fiind de examinat din perspectiva competitivității prin preț a exporturilor;
4. Este de așteptat o decelerare a creșterii economice în semestrul I;
5. Riscuri semnificative sunt generate de potențiala conduită viitoare a politicii fiscale și a celei de venituri și de structura probabilă a cheltuielilor publice;
6. În cazul în care pe unele segmente ale creditării se vor observa dezechilibre, va fi analizată oportunitatea aplicării unor măsuri macroprudențiale;
7. Relevante sunt riscurile decurgând din potențiala aplicare de măsuri menite să asigure încadrarea deficitului bugetar în plafonul de 3% din PIB, precum și din posibila prelungire a nivelului scăzut al absorbției fondurilor europene;
8.Au fost menționate potențialele riscuri la adresa cursului de schimb induse, pe de o parte, de conduita curenta și viitoare a politicii fiscale și a celei de venituri;
9. Pe termen mediu există unele incertitudini legate de riscurile fiscale, în principal, pe fondul creșterii deficitului în ani de creștere economica peste potențial.
http://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-21712006-cele-noua-riscuri-adresa-economiei-despre-care-discutat-usile-inchise-cei-8-membri-consiliului-administratie-bnr.htm

Impozitul pe venitul global, prevăzut a fi aplicat în 2018 ridică enorme probleme (de la lipsa consultanților fiscali până la capacitatea ANAF de a aplica măsura; cele mai cuprinzătoare și detaliate observații le formulează Gelu Diaconu, fost șef ANAF).
http://geludiaconu.com/cat-de-periculos-este-populismul-habarnist-partea-ii-impozitul-pe-venitul-global-pe-gospodarie/
În plus, deși ar putea aduce încasări suplimentare, pe termen scurt se renunță la o sumă foarte mare, care constituie o piatră de moară suplimentară de gâtul unui buget jugulat deja dincolo de maxim.
Abandonarea reţinerii la sursă a impozitului pe venit va însemna că statul nu va mai încasa lunar, pe tot parcursul anului 2018, impozit pe venit din salarii, drepturi de autor, activităţi independente, investiţii, câştiguri din jocuri de noroc, adică peste 20 miliarde de lei sau circa 10% din veniturile totale ale statului.

„Astăzi, în bugetul pe 2017, din impozitul pe venit se strâng la buget 29 de miliarde lei, din care 24 miliarde lei din impozitul pe salarii. Prin propunerea aceasta, în 2018 nu mai ai niciun leu din cei 29 de miliarde lei la buget. Se renunţă la aceşti bani, din care, cu tot deduceri, cu tot cu cota zero pentru anumiţi salariaţi, poate la sfârşitul lui 2018 vor rămâne cu 12-13 miliarde lei”, consideră Gabriel Biriş, fost secretar de stat la Ministerul Finanțelor. Consultantul fiscal Adrian Benţa confirmă această teorie. Potrivit lui, pe termen scurt, încasările bugetare vor fi mult mai mici şi vor trebui găsite noi surse de finanţare, fie împrumuturi, fie noi tăieri la investiţiile publice. 


http://adevarul.ro/economie/bani/romania-devine-tara-contabili-1_58f786645ab6550cb863b9fe/index.html


joi, 30 martie 2017

Titanic Vals






România pare a fi pe Titanic, în faza în care veselia are aproape în toi. Dar, oare în larg oceanului se ascund sau nu pericole? Dincolo de pericole, posibile sau mai puțin posibile, cât de realiste și prudente sunt politicile noastre economice?

O nouă Criză globală, alta la rând, mai intensă, e prevăzută de un guru al instrumentelor financiare. Și, în plus, același personaj controversat oferă un avertisment asupra a noi metode prin care fondurile suverane pot fi manipulate distructiv. 

http://romanialibera.ro/opinii/interviuri/%E2%80%9Ebrokerul-fugar%E2%80%9C-cristian-sima-desfiinteaza-fondul-suveran--%E2%80%9Epeste-sase-luni--guvernul-nu-va-avea-bani-nici-sa-plateasca-salariile-la-parlament%E2%80%9C-444987

Chestionat despre fondurile suverane gândite de guvernanți, vestitul broker Cristian Sima spune: ”Părerea mea: nu vor face nimic. Peste şase luni, nu vor mai avea bani nici să-şi plătească propriile salarii la Parlament. Dacă vine o criză puternică, mai ales din Asia, falimente bancare în China, cu o prăbuşire a burselor în America... Toate bursele sunt la maximele din toate timpurile. Din 2009 până acum, au crescut şi 300% pe anumiţi indici bursieri, este enorm. Şi-au lins rănile după subprime, au ascuns, au luat bani de la stat, mă rog, s-au refăcut. Toată euforia se termină. Nu ştiu dacă anul acesta sau anul viitor. În 2007 am spus: va veni o criză criminală. A venit după un an. S-ar putea să vină acum după doi”.
Criza ar putea veni de la Black Rock (cel mai mare fond de investiții din lume), care a strâns ETF-uri de trei trilioane dollari! ETF-urile sunt instrumente derivate care pariază pe creșterea unor pachete de acțiuni. Domnul Sima sugestionează că Black Rock deja a contactat oficiali români pentru a coopta acțiunile fondurilor suverane românești în portofoliul lor.

Între timp, guvernul are probleme cu datele financiare curente, necesare pentru a lansa salarizarea unitară în acord cu promisiunile hiper-optimiste.
Pentru aceasta, guvernul încearcă să scoată bani de la companiile de stat, 90% din profitul curent plus rezervele anilor precedenți.
http://cursdeguvernare.ro/venituri-la-buget-guvernul-ia-dividende-si-din-castigurile-firmelor-de-stat-nerepartizate-in-anii-trecuti.html
Veniturile din privatizare, atâtea câte au rămas neutilizate, sunt directionate spre cofinanțarea proiectelor europene; în aceste moduri nu e influențat deficitul bugetar estimat nerealist.
http://cursdeguvernare.ro/guvernul-pune-veniturile-din-privatizare-la-dispozitia-creditarii-primariilor-pentru-cofinantarea-proiectelor-europene.html

În teorie, rezervele primelor 5 companii de stat ar acoperi ”gaura” bugetară, dar doar în teorie, căci statul nu are 100% acțiuni la acele societăți și nu toate rezervele sunt bani cash. În plus, aceste acțiuni lasă fără capital de pornire fondurile suverane gândite de guvernanți.
https://www.newmoney.ro/care-este-solutia-de-tip-hocus-pocus-prin-care-guvernul-vrea-sa-acopere-gaura-din-buget/

Analistul Stelian Muscalu tulbură liniștea guvernului cu observațiile sale:
”1.Industria crește… fără să spună cum, pe ce structură: ştim foarte bine că în a doua parte a anului trecut am asistat la o epuizare a stocurilor. Nu asistăm cumva la o refacere a acestora? Nu avem de fapt o creştere a stocurilor? 2.Cresc exporturile – datele arată că avem creşteri pe materii prime care sunt extrem de ieftine în perioada asta și fără valoare adaugată mare. Adică exportăm grâu și importăm pâine congelată. Ceea ce nu este neapărat un motiv de laudă 3.A crescut nr locurilor de muncă cu 44k – la o economie cu aproape 5 mil de locuri, procentul e infim. Fără să pună la socoteală locurile de muncă dispărute din cauza contextului economic nefavorabil”.
http://www.stelianmuscalu.ro/cu-viteza-spre-dezastru-final/

miercuri, 22 martie 2017

Inventar





Conferința ”Falia dintre economia românească și România productivă: Politicile necesare să o închidem”, a realizat un inventar al politicilor economice lipsă.
Astfel, ”Discuțiile conferinței au configurat 8 mari probleme pentru care decidenții, mediul de afaceri și reprezentanții lui trebuie să găsească soluții. Și politici economice.
*Lanțurile de producție s-au rupt în sectoare întregi, companii producătoare au ajuns să importe până la 90% din materia primă. Pe care, până acum 15-20 de ani o găseau în țară.
*Nu există o rețea fiabilă de atașați comerciali ai României în marile piețe, iar exporturile sunt susținute cu eforturi sporadice și ineficiente din țară. Asta spre deosebire de țările care ne produc cel mai mare deficit comercial: Polonia, Ungaria, Cehia.
*Atitudinea statului față de companiile producătoare este, de cele mai multe ori, una ostilă: instituțiile de supraveghere încă mai văd în antreprenorii din producție prezumtivi infractori și forțează legile. La aceasta se adaugă birocrația centrală sau locală, sau, de cele mai multe ori, amândouă.
*Deși o bună parte din problemele care zădărnicesc eficiența afacerilor de producție se află la administrațiile locale, acestea, atunci când nu sunt ostile, sunt indiferente: înființarea de parcuri industriale ar fi o șansă ca problemele specifice producției (mult mai complexe decât cele ale retailului sau serviciilor) să fie rezolvate măcar în direcția taxelor, a accesului la utilități, la infrastructură minimală.
*Politicile economice nu prevăd absolut nicio măsură coerentă de sprijin pentru internaționalizarea activității producătorilor români.
*Nu există absolut nicio preocupare pentru protejarea zonelor strategice din economie. Dacă ar exista, cei angajați să facă politici ar observa că sunt ani în care industria chimică, de exemplu, ne produce 90% din deficitul comercial. Iar acest lucru se petrece într-o țară cu resurse.
*La acestea se adaugă cele două necesități ”basic” pe care un stat condus de administratori responsabili le pune la dispoziția mediului de afaceri: o educație orientată spre viitor, cu ramura de cercetare de la care se așteaptă valoarea adăugată. Deja forța de muncă a ajuns o problemă mai mare decât banii.
Și, firește, infrastructura.”

Unele din probleme sunt congruente sau complementare, în opinia mea, dar relevă modul haotic în care funcționează economia, faptul că statul deseori mai mult încurcă decât ajută. Nu se acordă atenție pentru piețele externe de comerț, pentru necesarul de materii prime către producători, pentru reducerea deficitelor comerciale, pentru asigurarea necesarului de infrastructură și și a forței de muncă calificată în domenii cu valoare adăugată mare.
Concluzia mea este că, dacă ar exista cu adevărat voință politica, viziune economica, atunci soluțiile nu s-ar lăsa mult așteptate, iar România s-ar putea dezvolta sustenabil, susținut, competitiv. Dar până atunci continuăm să ne mâncăm viitorul și să ne epuizăm prezentul.


http://cursdeguvernare.ro/conferinta-romania-productiva-si-8-din-marile-ei-probleme.html

luni, 20 martie 2017

Deficit controversat




Bugetul României nu se pupă la cifra deficitului bugetar cu calculele FMI sau UE. Iese o diferență de 0,7% PIB.
"Dacă s-ar adopta toate măsurile înainte de alegeri - dacă aceste măsuri vor fi implementate, pe lângă legea salarizării unitare mă refer la măsuri incluse în programul de guvernare care se referă la reducerea cotelor de contribuţii asigurărilor sociale, la introducerea unui impozit pe veniturile persoanelor fizice diferenţiat, pe o reducere a cotei de TVA, dividendele întreprinderilor de stat şi TVA zero pentru imobiliare - dacă toate aceste măsuri sunt implementate, conform calculelor noastre, impactul în perioada 2017 -2020 ar fi un cost suplimentar de 5,5% din PIB", a spus șeful misiunii FMI pentru România.
http://www.capital.ro/fmi-masurile-guvernului-cost-suplimentar-de-55-din-pib.html

Până la implementarea altor măsuri anunțate, deja apar alte probleme: s-au terminat banii pentru cofinanțarea proiectelor europene (și anul acesta guvernul și-a propus să atragă de cinci ori mai mulți bani europeni). Guvernul inventiv a găsit o soluție care, pe lângă rezolvarea problemei, să nu ducă la creșterea deficitului, unul și așa foarte greu de respectat (până și ministrul de finanțe admite că guvernul ar putea opera tăieri pentru a nu depăși pragul de 3% PIB, depășire care ar conduce la procedură de infringement).
"Comunicatul de luni indică modul în care Finanțele are banii necesari să rezolve această problemă: credite de la bănci.
Soluția Finanțelor ar ajuta, însă, la menținerea în ținta de deficit: în vreme ce creditele se contabilizează la datoria publică, cofinanțarea guvernamentală ar duce la creșterea deficitului"
http://cursdeguvernare.ro/simplu-alb-sec-guvernul-trimite-autoritatile-locale-la-banci-sa-se-imprumute-pentru-atragerea-fondurilor-europene-liber-la-depasit-limita-legala-de-indatorare.html

Scriind despre nevoia de bani, analistul Moise Guran spune că: ”Din nefericire pentru noi toți, perpetuum mobile nu există, nici măcar în economie. Nu putem avea mai mulți bani pentru salarii, mărind salariile, asta e o vrăjeală de care economiștii încă mai râd” și avertizează asupra a ceea ce poate urma: ”Din nefericire, cineva are totuși fabrică de bani. Banca Națională! Pe care Jupuitu din zilele noastre a pus ochii…”
http://www.biziday.ro/2017/03/21/unde-s-banii-de-salarii-ba-moromete/