Pages

Meniu

marți, 5 noiembrie 2013

Suprataxe!





Vine un an electoral. Și guvernanții au nevoie de bani pentru a face "binefaceri" electorale. Cum aceștia nu au venit în mod natural e nevoie de taxe mărite sau noi introduse.
Cum puteau veni acești bani în mod natural? Din încasări mai mari, din creștere economică sau din economii ale cheltuielilor. Dar asta nu s-a întâmplat. De ce? Din cauze multiple: încasările previzionate au fost prea optimiste; taxele colectate nu au ținut ritmul cheltuielilor.
Cum guvernanții trebuie să se prezinte în alegeri cu chestiuni concrete și nu cu cifre, e nevoie de măsuri. Și care sunt măsurile care au impact la categoriile sociale defavorizate? Mereu aceleași: creșterea pensiilor (prin indexarea cu inflația), creșterea salariului minim. În plus o promisiune pentru semestrul II, dacă sunt condiții (!), scăderea CAS cu 5%.
Creșterea pensiilor e o aplicare a legii. Și cum se știe, deși discutabil, practica curentă, inclusiv europeană, este că pensiile sunt un bun câștigat și ele nu pot scădea deși poate exista scădere economică. 
Creșterea salariului minim e o măsură tot populistă. Salariul minim e o măsură socialistă, una care creează somaj sau muncă la negru în domeniul privat. Eliminarea salariului minim ar creea sau aduce la lumină multe locuri de muncă și ar ajuta cu adevărat mediul economic. Exemple sunt multe în Europa.  
CAS este o măsură bună, dar pusă sub semnul condiționalității.
Să revenim la taxe. 
Deja guvernul a tot introdus taxe de când s-a instalat. Și altele urmează să intre în vigoare de la 1 ianuarie (forfetarul; 3% pe cifra de afaceri la micro-intreprinderi, etc.).
Vreți infrastructura rutieră? Plătiți! De parcă n-am fi plătit în ultimii 23 de ani. De parcă n-ar există o ro-vignetă, taxa specială pentru așa ceva. Cum acciza ar fi trebuit să scadă la combustibil, deoarece cursul e mai jos decât anul trecut, guvernul anunță o inovație cu indexarea cu inflația. O tehnică care se pare încalcă o directivă europeană.  Și mai completează cu o suprataxă care poate fi vulnerabilă constituțional (adică se plătește același lucru de mai multe ori).
Taxe pe stâlpi și alte construcții speciale, care se vor răsfrânge împreună cu carburanții în prețul gazelor sau curentului electric (care oricum aveau un calendar propriu de liberalizare, deci de creștere!).
Mai puteți duce? Hai la taxe! Mai multe, mai mari!
Un cost aproximativ al acestor majorări de taxe este echivalentul creșterii TVA de la 24 la 25% (vezi aici).
Și despre iluzia că vom avea autostrăzi, un calcul simplu arată că banii proveniți din supra-taxarea carburanților sunt exact cam ce-a prevăzut guvernul să arunce electoral în anul ce vine.
De s-ar fura mai puțin, măcar pe jumătate, guvernul ar sta pe un munte de bani. Și-ar permite să reducă taxele, ar scădea mult evaziunea fiscală și multe s-ar putea face cu adevărat! Dar sunt vise deșarte!

joi, 31 octombrie 2013

Cauză și efect




Avem un guvern socialist. De fapt, toate guvernele post-decembriste au fost socialiste. Un guvern care de când a preluat guvernarea, a mărit/introdus taxe și a direcționat banii electoral. E socialism curat, care ține până se rupe elasticul sau până explodează mămăliga. Se discută mult despre evaziune, dar nu se arată de ce există evaziune și de nivelul ei este atât de ridicat. Evaziunea nu există, neapărat, din lăcomie, din cauze de genă națională sau din cauză de ineficiență administrativă de a colecta taxe și impozite. Nu, evaziunea e cauzată de supra-impozitare. Supra-impozitarea e generată de sifonarea banului public și cheltuirea lui fără noimă economică. Un cerc vicios. Azi, cum necum încă bani sunt. Nu atât de multi câți și-ar dori guvernul, dar încă amână și costuri electorale negative și explozii sociale. Mai dezamăgit pare electoratul de răsucirea de 180 grade față de subiecte anterioare. Nemulțumirea față de guvernare încă e redusă. Și tocmai inversarea propagandistică a cauzei cu efectul, e manipulatorie și pune în oprobriul public pe evazioniștii cei răi care nu plătesc taxe către guvernul bine intenționat.

duminică, 27 octombrie 2013

Deficit




Matematica nu ascultă de politicieni, o recunoște chiar primul ministru. Guvernul promite măriri salariale pentru anul 2014 (pensii, salariul minim, etc), dar acum constată și chiar anunță că există un mare deficit de încasări. Veniturile bugetare nu sunt pe măsura cheltuielilor. De fapt, de la rectificarea anterioară, una negativă, s-a văzut un deficit de încasări. Rectificarea negativă trecută a fost ambalată și prezentată ca un succes prin TVA redus la pâine. Acum deficitul s-a adâncit, inclusiv prin măsura anterioară, prin celelalte taxe mărite sau nou introduse. Guvernul socialist nu înțelege că mărind taxele va avea mereu încasări mai mici și nu mai mari. Și acum soluția avansată ca temă de discuție și anume creșterea cotei unice va avea, de va fi impusă, aceleași efecte contrare. Și acest guvern are o problemă de concepție. Ea își fixează întâi cheltuielile și apoi aproximează cât și unde vor veni veniturile. Se pare că estimările au fost prea optimiste sau nu țin pasul nici pe departe cu dorințele de a cheltui. Se poate ca fiscul usl să nu fie mai grozav decât fiscul pdl și că problema nu e numai de colectare. Nivelul evaziunii e la cote înalte, dar taxele multe și mari obligă la evaziune. Risipa bugetară este imensă, banul public este sifonat masiv. 40% din buget ne spune N. Văcăroiu, președintele Curții de Conturi, adică o nimica toată de 12 miliarde de euro anual (cam cât profitul estimat pentru stat din exploatarea clamată de la Roșia Montană!). Și Curtea de Conturi e un organism fără dinți, doar constată și nu se întâmplă nimic. Guvernul e condus contabil și nu managerial, din păcate. Și mereu taxe mai mari și mai multe care să acopere cheltuieli tot mai mari, fie electorale, fie clientelare, nu vor duce decât în fundătură economică.
Matematica e grea, guvernul nu adună bani suficienți de la cei ce mai plătesc sau mai pot plăti. Și se laudă că se împrumută, bani care oricum nu vor ajuta decât la plata unor datorii deja făcute. În primii 10-15 ani posdecembriști era ușor; se dădea drumul tiparniței de bani și o păcăleală imensă amăgea o nație întreagă. Investițiile străine s-au prăbușit la un minim istoric; mărirea cotei unice e o măsură negativă pentru puținii investitori ce ar mai veni. Alte investiții sunt controversate. Norii negri apasă România, dar vine un an electoral, plin de promisiuni fără legătură cu realitatea cruntă.

marți, 13 august 2013

Evoluția reală a puterii de cumpărare




Înainte și după criză, salariul în România a avut evoluții interesante. Dacă între anii 2000-2008, salariul creștea peste nivelul inflației, înseamnă că românilor le-a crescut salariul real sau puterea de cumpărare. Au fost ani de boom imobiliar (nu economic!), ani în care guvernanții au aruncat în stânga și-n dreapta cu măriri salariale (și la pensii creșterile au fost mult, mult mai însemnate!).
Dar a venit și criza, sau revenirea la normalitate, căci anormală era bula imobiliară. Ciclul economic și-a manifestat iar prezența, cu faza ei ultima. Și România a fost traversată de convulsii sociale, iar salariul real și puterea de cumpărare a românilor a scăzut (dramatic, zic unii). Cifrele reci statistice, relevă lucruri interesante, multe diferite de propaganda unora sau altora:
1. În perioada 2000-2008, salariul real în România a crescut cu 13,3%. E de departe cea mai mare creștere în Europa, unde țări avansate au crescut subunitar, iar Germania (motorul european) a scăzut!! 
2. În perioada 2009-2012, salariul real în România a scăzut cu 1,7%. Nu e atât de rău pe cât ne-am plâns noi soarta. Interesante sunt și evoluțiile altor țări: astfel Bulgaria a scârțâit înainte de criză și impresionează în criză - de la +2,1% a trecut la +5,4%!
Aceste exemple arată poate că unele țări au crescut conjunctural puterea de cumpărare, pe când altele au fost mai prudente și predictibile, sau chiar au reușit să se restructureze și revigoreze tocmai în criză!
Datele detaliate aici

sâmbătă, 3 august 2013

Pâinea mai scumpă




Se pare ca pâinea nu va fi mai ieftină ci mai scumpă! Și nu pentru că producătorii își vor băga în buzunar diferența de TVA. Ci pentru că se vor da norme metodologice încât pâinea nu va mai fi comercializată oriunde, în orice condiții. Va fi nevoie de casă de marcat dedicată, de spațiu separat de alte sortimente de mărfuri. Adică de costuri suplimentare la comercianți, costuri care trebuie recuperate din preț. În plus, dacă vor primi drept mai puțini să comercializeze pâinea, în anumite zone clienții trebuie să se deplaseze în alte zone ale localității pentru ași procura pâinea zilnică. 
Ce e mai grav e că s-au mărit taxe în alte zone, zone deja evazioniste, iar încasările nu vor creste acolo ci vor scădea. Ilogica economică la guvern e în floare!

marți, 30 iulie 2013

Rotația banilor




Inițial am crezut că a câștigat Ponta la loto, de era atât de darnic (la anunțul rectificării bugetului). Dar nu e așa. A mutat banii între ministere. A mărit prognoza PIB și implicit deficitul bugetar. Pare o mișcare de imagine, oare avem ceva referendum/uri toamna asta? Poate chiar un Ponta lansat spre Cotroceni? Pare un aranjament TB cu VP. Și țara se scufundă sub taxe tot mai mari și mai multe. Argumentul scăderii TVA la pâine e aplicat pe dos la taxele pe alcool și altele. Dovada de inconsecvență economică.
Rotația banilor spre capitole cu impact electoral; nicio prețuire spre impactul economic. Rectificarea bugetară e doar o rotație a banilor, tot mai puțini dealtfel. Și țări mari europene se zgâlțăie și tremura serios, iar România nu face nimic spre salvarea ei. Apetența spre furt e cu atât mai mare, cu cât țara se aproprie de prăpastie. Cine se salvează, se salvează individual. Țara se va mai salva? Și dacă raspunsul va fi afirmativ, cu siguranța va fi sub altă formă. Sau poate se va impune renașterea din propria-i cenușă. Trăim vremuri tulburi, interesante, pe pielea noastră!
Rotația banilor ascunde un adevăr: e o rectificare pe minus, efect al scăderii încasărilor bugetare.

duminică, 28 aprilie 2013

Ineptocratie



„a system of government where the least capable to lead are elected by the least capable of producing, and where the members of society least likely to sustain themselves or succeed, are rewarded with goods and services paid for by the confiscated wealth of a diminishing number of producers.”

 Je ne pense pas que nous vivions en démocratie. Je pense que nous avons une « ineptocratie », c’est à dire un système de gouvernement où les moins capables de diriger le pays sont élus par les moins capables de produire quoi que ce soit. Où les membres de la société les moins capables de subvenir à leurs besoin et de réussir dans la vie sont récompensés par des biens et des services qui ont été payés par la confiscation de la richesse et du travail d’un nombre de producteurs en constante diminution.
„o forma de guvernământ în care cei mai puțin capabili de a conduce sunt aleși de cei mai puțini capabili de a produce, și unde cei mai puțini capabili membri ai societății sunt răsplătiți cu bunuri și servicii plătite prin confiscarea avuției unui număr scăzut de producători”

 Ineptocrație. Un termen rar folosit și destul de recent. Un termen care descrie guvernarea din țările euro-atlantice. Un termen care explică socialismul secolul XXI. Un termen care explică statul social. Și în cele din urmă, explică de ce în acest mod lumea civilizată se îndreaptă spre faliment.


vineri, 29 martie 2013

Tic-Tac




Vechea guvernare a avut împotrivă  mass-media, o opoziție puternică și nemulțumirea populară. USL a scăpat de primele două, iar a treia e încă la nivel controlabil. Numai că, evenimentele se precipită în Europa întreagă, iar întrebarea ce se pune, nu mai este dacă, ci când va exploda și în Romania. Și dacă până acum întrebarea era cui îi va exploda în față, acum e cert că șansele lui Ponta cresc exponențial. Iar o explozie nu va prăbuși doar USL-ul, ci cam toată clasa politică.

De ce se întâmplă asta? În afara problemelor noastre, există o problemă europeană. Statele s-au dezvoltat și au trăit peste posibilități prin credit al guvernelor, al băncilor. Câtă vreme economiile erau în creștere și debușeele comerciale încă disponibile, fenomenul și-a continuat expansiunea. A fost nevoie de criză ca totul să se dovedească un uriaș cu picioare de lut. Europa și statul social sunt pe cale să se prăbușească. Pentru că s-au făcut exagerări, pentru că s-a amanetat viitorul pentru prezent, pentru că politicienii au devenit tot mai corupți și populiști.
Europa și-a pierdut din competivitate astfel, fiind depășită de SUA, iar ambele sunt călcate în picioare de China, de un popor care muncește pe mai nimic, mai multe ore, care imită și clonează orice în lumea asta. Vezi aici detalii despre competivitatea europeană.

Criza din Cipru a readus în atenție problemele sistemului financiar și a condus la niște soluții inimaginabile până de curând. Taxarea depozitelor ca măsură de salvare a băncilor, e un furt oricum am analiza-o. Dar orice taxă e furt, până la urmă, iar Cipru nu avea ce taxe să pună, când mai toată economia lor înseamnă bănci. Numai că excepția Cipru, e pe cale să devină un model de urmat, conform declarației unui oficial (vezi aici) și a faptului că încă de anul trecut se discută despre o asemenea directivă europeană.
Și Cipru nu e ultima, alte țări urmează la rând. Și țări esențiale pentru UE precum Italia, Spania, Portugalia și chiar Franța (în faliment conform declarației de aici).

Tic-tac se aude și răsuna tot mai tare. A scăpat avertismentul ăsta un politician versat de la putere (vezi aici). Tic-tac, tic-tac.. Cine se salvează?

miercuri, 20 martie 2013

Europa în bătaia vanturilor




Evenimentele din Cipru sunt îngrijorătoare. Pe mai multe planuri: democratic, financiar și chiar existențial.
Taxa pe depozite bancare, în orice cuantum, este un furt. Și o mare bilă neagră pentru democrație.
Pentru Europa e un mare semn de întrebare față de depășirea crizei economice. Ce pare a se întâmpla în Cipru, se poate repeta mâine în alte țări precum: Spania, Italia, Irlanda, etc. Iar asta amenință supraviețuirea UE. Și criza e încă departe de sfârșit, poate nu departe de un alt vârf, față de care tot ce-a fost până acum să pară un paleativ. O spune o voce autorizată: Bogdan Glăvan, profesor de economie.

"Pe de o parte, este clar că vom asista la confiscări de avuţie în aproape toate ţările din UE."
"Suntem la început, ni s-a oferit un promo timp de câţiva ani şi acum vedem în sfârşit episodul pilot."
vezi aici

O opinie similară a faptului că suntem în fața unui test ce se poate generaliza îl avem aici
Dincolo de criza datoriilor suverane, avem o criză nerezolvată a sistemului bancar.

joi, 28 februarie 2013

Taxe, taxe




Se spune că orice STAT există datorită unui contract originar între cetățeni și STAT. E o teorie, nu se cunosc date reale care să susțină asta. Cetățenii nu s-au întâlnit să se pună de acord ca e nevoie de STAT care sa ofere tuturor apărare, ordine publică, politică externă, administrație, educație, etc. Și de-a lungul secolelor, STATUL s-a extins și s-a umflat spre STATUL SOCIAL, SOCIALIST sau COMUNIST. Și ca STATUL să existe, s-au inventat taxele. Și cum STATUL se umfla, cu atât creșteau taxele de tot felul, iar serviciile oferite erau tot mai proaste și tot mai nemulțumitoare pentru cetățeni. Dar cetățenii nu pot ieși din STAT, deși urmașii celor fondatori ai STATULUI (presupuși semnatari ai acordului, contractului) nu au mai fost niciodată întrebați dacă vor sa continue existența STATULUI. 

În ultimii 23 de ani, STATUL s-a susținut tot mai mult prin taxe, aplicate în mod special firmelor și persoanelor private, bani risipiți în sectorul public. Și chiar în perioada bulei imobiliare, când banii (proveniți din investiții, împrumuturi private sau muncitori romani din Vest) tot mai mulți veneau flux peste guvern, totuși taxele nu se reduceau, ba chiar apăreau altele noi, căci STATUL inventa alte modalități de împărțire și risipire a rezultatelor muncii altora. Apoi a venit criza, fluxul s-a oprit, ba chiar s-a ajuns la reflux și STATUL a încercat să subziste cu aceleași cheltuieli mai întâi mărind taxarea celor ce erau și asa mult prea taxați. Mai apoi, efortul de macro-stabilizare a fost disipat și spre sectorul bugetar, cu efectele sociale și politice cunoscute. După producerea macro-stabilizării, când supapa taxării putea fi redusa și dat un balon de oxigen firmelor, a venit un nou val de taxare a căror efecte nefaste urmează să-și producă urmări (și totul pentru o noua repartiție a bugetului, axata pe bugetari).

Multe raportări de la ANAF spun că 40% din firmele controlate sunt amendate. Acest procent mare ridică firesc niște semne de întrebare:
- fie legislația nu e cunoscută de firme, asta presupunând că se schimbă prea des sau nu e clară;
- fie nivelul taxelor și impozitelor este prea mare, încât singura șansă a firmelor de a rezista este să aleagă calea evaziunii fiscale;
- fie controalele sunt mult prea severe și e un scop în sine acordarea de amenzi, pentru completarea veniturilor bugetului de stat și indirect și al organelor de control.
Cred că adevărul le include pe toate trei și atunci firesc ar fi ca guvernanții să ia măsurile ce se impun:
- simplificarea și mai ales menținerea legislației pe o perioadă mai lungă de timp;
- reducerea taxării, pentru că nimeni nu alege să facă evaziune decât forțat de împrejurări.

Taxele sunt prea multe, sunt colectate de la "fraieri", marii șmecheri nu plătesc niciodată. Și de ce ai plăti când vezi câtă batjocură se aplică banului public? De ce-ar plăti mereu unii care muncesc din greu pentru a se îmbuiba pe alții care sunt inutili, nefolositori sau care sunt o adevărată pacoste pentru țară, niște adevărate lipitori?
Mișcările de pe scena europeană, anti-sistem, arată că lucrurile au mers mult prea departe. Cei taxați și suprataxați se vor întoarce mai devreme sau mai curând împotriva STATULUI care nu și-a respectat partea lor din contractul social originar. STATUL nu va dispărea, dar va căpăta alte valențe, posibil "Statul minimal", iar cei ce muncesc și produc nu vor mai fi jecmăniți ca până acum.

vineri, 25 ianuarie 2013

Dam sau luam




Dăm sau luăm? Unde dăm și de unde luăm ce dăm?

Măriri venituri
(plus de cheltuieli sociale ale guvernului)
Măriri impozite
(plus de venituri pentru guvern)
Reîntregirea salariilor bugetarilor (ultima tranșă)
Creșterea tarifelor la gaze, energie electrică
Indexarea pensiilor
Suprataxarea companiilor energetice
Creșterea salariului minim
Extinderea bazei de impozitare a agricultorilor

Impozitul de 3% pe microîntreprinderi

Creșterea impozitelor locale (obligatorie în cele din urmă doar pentru primăriile cu pierderi)

Contribuții suplimentare de la angajatori urmare a creșterii salariului minim

Mărirea accizelor la diverse produse 

Prin urmare, tot ce se dă se ia din altă parte: de la toți câte un pic și de la unii mai mult.
Firesc ar fi fost ca plusul de cheltuieli să fie urmare a unei creșteri economice care generează venituri suplimentare la bugetul de stat. Sau și mai necesar, creșterea economică să conducă la o relaxare fiscală. Dar tot ce se dă e urmare a unei impozitări suplimentare, de parcă taxele și impozitele n-ar fi fost suficient de mari și sufocante. Și ca întotdeauna, aproape toată povara va cădea pe privat. Impozitul de 3% pe cifra de afaceri aplicat microintreprinderilor (în loc de 16% aplicat pe venit) va conduce la faliment și șomaj pentru mare parte a firmelor (efect similar forfetarului). Noul impozit agricol va lovi în agricultori.

 vezi

Și taxe noi și mai mari sunt de așteptat să apară în partea a doua a anului. Guvernul are o notă de plată a datoriilor istorice care va trebui achitată, măcar în rate. E vorba de despăgubiri retrocedări, plata unor drepturi câștigate în instanțe, etc.
Buget al unui guvern socialist. Accent pe cheltuieli publice sociale având ca sursă de finanțare nu creșterea economică ci creșterea taxelor.

vineri, 11 ianuarie 2013

Buget 2013




Despre bugetul cetățeanului român.

Buget construit optimist (adică un curs mic 4.5 lei/euro și o creștere economică de 1,8%, ambele nerealiste). Plus 3,5 Miliarde euro față de bugetul anului trecut! Iar sursele suplimentare sunt improbabile.

Analiza aici: vezi
sau aici: vezi
Și cu tot optimismul, bugetul asta e foarte departe de așteptările create în ultimii 3 de opoziție usl-istă și chiar în cele 8 luni de guvernare.

Dar poate guvernul va face și altceva (aici: vezi).

În plus, nu știm dacă acest proiect de buget a fost negociat cu forurile europene, care ar urma probabil să taie din cifrele nerealiste sau prea optimiste. Foarte probabil, în partea a doua a anului, se vor inventa taxe noi, precum deja preconizatul forfetar reinventat.