Cauză și efect

"De ce" e o întrebare bună. Înțelegerea unui fapt te ajută pentru viitor. "De ce" e o parte esențială a binomului cauză-efect. Dacă efectul îl vedem cu toții, chiar dacă îl interpretăm parțial diferit, cauza e deseori mult mai subtilă, mai greu de identificat. Nu insist prea mult pe temă, postarea mea are un alt scop (nu unul semantic, nu unul filozofic).

De ce avem recesiune? De ce avem recesiune după un an cu o creștere record (european)?

Recesiunea e efectul, prin urmare trebuie să căutăm cauza.

Scriam anterior, că mirarea mea era creșterea economică a ultimilor 2 ani, în ciuda modelului economic de guvernare, unul bazat pe creșteri de taxe și impozite și pe reduceri de investiții. Și totuși economia creștea ca și PIB, dar despre acest indicator am mai scris ca e insuficient relevant și mai mult, e înșelător, numit deloc întâmplător paradoxul lui Easterlin, adică creșterea PIB-ului nu implică în mod automat creșterea nivelului de trai. Vezi detalii aici și un posibil indicator mult mai reprezentativ: Indicele Bunăstării Nete (propus de Andrew Sharpe).

În fotbal, am avut un conducător de federație (FRF) de peste 2 decenii. Mircea Sandu a avut rezultate excepționale în prima parte (se spune că datorită Generației de Aur), după care a eșuat lamentabil. Practic, înainte de 89 era un sistem care avea o baza de masă în copii și juniori (Luceafărul, campionat de tineret, etc.), sistem care nu a mai fost păstrat și prin urmare baza de selecție a scăzut, iar când filonul fotbalistic s-a epuizat au venit și contraperformanțele. Guvernarea domnului MS a avut un lucru bun: a fost suficient de lungă ca să-și dea măsura adevărată a incompetenței sale. 

Din păcate (analitic privind), în politică guvernările sunt scurte și efectele acestora nu sunt de multe ori ușor de cuantificat și alăturat. Adică, e posibil ca efectele (bune sau rele) cauzate de o mai bună sau proastă guvernare să fie decontate de alți actori politici, lucru care mărește confuzia și lasă spațiu maxim demagogiei și manipulării.

Din ce a crescut PIB-ul anul trecut? De ce nu au simțit românii creșterea economică?

În principal, din următoarele motive:

Domeniul economic ce a provocat creșterea	Observații	Impact asupra nivelui de trai
Industria și exporturile	În general e vorba de multinaționale;	Taxe puține, iar valoarea adăugată ajunge la firmele mamă; impactul fiind astfel redus
Agricultură	Depinde de contextul meteo	Chiar și-n an bun, având producție mare, avem prețuri mici care anihilează necesarele efecte pozitive
Consumul intern	Bazat pe creșteri salariale, efect economic temporar	Efect pozitiv inițial, mai apoi subțiat de inflație

O analiză detaliată a corelației dintre cauză și efect o face Cristian Hostiuc în zf.ro (detalii aici) 

Recesiunea are ca principale cauze:

- reducerea investițiilor;

- gradul redus de absorbție a fondurilor europene;

- suprataxarea;

- lipsa unor motoare adevărate de creștere economică sustenabilă;

- lipsa unei viziuni și a unei direcții clare de dezvoltare durabilă.

De fapt, e cam dificil ca România să aibă creșteri economice serioase (un ritm anual de minim 5% ar fi necesar pentru a mai reduce din decalajele cu UE).
Dar, după cum ne spune aici profesorul Mircea Coșea:

"România e condamnată să fie blocată la un ritm de creștere mic, din cauza structurii economiei. Deocamdată, țara noastră are o structură economică care produce valoare adăugată sub media europeana și - lucrul cel mai grav - nu o capitalizează în interior, ci în exterior."

Principalul vinovat identificat de același analist este ministrul Șova (sau o fi mai degrabă Teodorovici?). Articolul aici.

Un fapt (recesiune) poate fi citit ca: "o realitate tristă" sau "o reducere de viteză" de către același politician, în funcție de poziționarea sa:  în opoziția sau la putere. Articolul aici; și nu e singurul (vezi aici).

Alte două instituții financiare (BT și BCR) apreciază ca și cauză principală scăderea investițiilor publice și private: dacă în cele publice a fost vorba de o decizie politică pentru a avea deficit redus și spațiu fiscal pentru măsuri populiste, în cazul firmelor private, planurile de investiții au fost date peste cap de taxele speciale (acciza suplimentară de 7 eurocenți și taxa pe stâlp). Până la urmă faptul că statul nu investește e un semnal negativ pentru investitorii privați. Detalii aici.

Taxele noi și mărite (acciza pe carburanți și taxa pe stâlp) au lovit puternic sectorul construcțiilor generând un minus de 10% în trimestrul II 2014 (vezi analiza aici).

Întrebarea e: am înțeles cauzele? Suntem capabili să învățăm și să ne corectăm economic? Din păcate, avem an electoral, anul viitor se va plăti nota de plată (o notă piperată) și apoi iar vine an electoral și România rămâne tot în bătaia vânturilor, navigând haotic în derivă. Limanul e departe și nu va fi atins dacă nu înțelegem, în primul rând, că tot efectul are o cauză.

P.S. Și totuși, unele statistici spun că nivelul de trai a crescut în România în perioada 2008-2013!

Mai jos avem un tabel cu nivelul de trai măsurat ca raport între PIB/locuitor ajustat la paritatea puterilor de cumpărare standard:

De menționat că analiza de aici arată că evoluția se datorează nu PIB-ului (evident afectat de criza economică) cât scăderii prețurilor relative.

P.S.2. Se tot analizează mereu valoarea ISD (investiții străine directe), valoarea transferurilor cetățenilor români stabiliți în alte țări, dar nu se prea vorbește de valoarea sumelor transferate din țară în afară. 

Din analiza de aici a crescut transferul către exterior a unor părți tot mai însemnate din profiturile obținute în România (sold negativ de aproape un miliard de euro pe primele 6 luni din 2014!), ceea ce este un element îngrijorător și ca semnal și ca posibile efecte după cum arăta analistul Florin Câtu (România o țară mai vulnerabilă azi decât în anul 2008).