Statistică goală

Se întâmplă ca-n ultimii ani, guvernul să raporteze creșteri economice, unele dintre ele prilej de mândrie la nivel de UE. Iar fiecare dintre noi are impresia că e ceva fals, că buzunarele îi sunt mai goale. Se spune, ca un fel de scuză, creșterea economică nu a ajuns și la oameni. Posibil, parțial adevărat, deoarece pe de-o parte există o structură neomogenă și variabilă a sectoarelor ce produc creștere economică, iar pe de altă parte există eternii vameși ai clientelei politice care subțiază și denaturează orice posibil efect social-economic.

Dar, sunt suficiente voci, intuitive în special, dar mai nou și argumentive, care spun și arată că fenomenul creșterii economice suferă de boala ceaușismului de final de epocă de aur: este sublim, dar lipsește cu desăvârșire fiind o construcție bazată pe pix, pe ceea ce suportă hârtia, pe o rupere de realitate.

Anterior, am mai arătat, că deși am avut creștere economică, venitul mediu al gospodăriilor a scăzut, ambele date contradictorii fiind furnizate de INS (scăpare, necorelare sau altceva?).

Am mai oferit exemple, în care între creșterea PIB și veniturile populației nu există o similitudine, ba chiar există și paradoxuri ca de ex.: creștere PIB-scădere de venituri pentru media populației active.

Analistul economic, profesor Bogdan Glăvan identifică semne de întrebare asupra elementelor ce au condus la creșterea economică statistică. Astfel, după ultima revizuire pentru 2013, se observă că industria cade de la o contribuție de +5,6% la +0,9% (deci nici vorbă să duduie economia!), iar creșterea provine de la sectoare cu cifre mai puțin realiste sau verificabile. Iar creșterea clamată și dorită a consumului nu a fost de +0,4% ci a fost o cifră de +0,9%, deci scădere a consumului!

Detalii aici și aici.

Avem un guvern nou (pardon, același, dar revizuit pe alocuri). Avem nevoie de o bună guvernare, de creștere economică serioasă, sustenabilă. Teoretic, avem 18 luni respiro până la o nouă campanie electorală, dar e doar teorie, căci în practică la noi campania e permanentă: campanie de imagine, de vorbe și cifre fără acoperire. Se manifestă tot mai acut o lipsă de soluții, de viziune și chiar de oameni care să ducă România înainte.