Buget - punte

Bugetul anului 2015 se apropie de dezbatere (deși el trebuia prezentat deja, dar imixtiunea campaniei electorale l-a amânat).

Cum spuneam, deja există un mare gol între cheltuielile deja antamate și angajate și nivelul veniturilor. Tot aici, exprimam ideea că în variantă românească, acest gol nu poate fi umplut decât cu noi taxe sau cu taxe mărite.

Teoretic există și soluții tehnice de a fenta organismele internaționale, așa cum sugerează analistul economic Moise Guran: supraevaluarea veniturilor (o creștere de PIB peste estimări) sau supraevaluarea colectărilor ANAF-ului din evaziune.

Detalii: aici.

Dar mai există și varianta negocierii unui deficit mai mare decât cel convenit anterior, ca avem scuze: investiții; cofinanțare proiecte europene; bani pentru apărare, etc. Iar dacă nu iese, oprobriul public spre va canaliza spre organismele internaționale care nu înțeleg guvernul român.

Detalii aici.

Oricum, după ce din pix am mărit creșterea economică (și fără folos electoral!), va fi problematic să avem creștere mare și în 2015. Dar se rezolva asta la următoarea revizuire a INS.

Presiunile pe noul buget sunt uriașe și determină încă o rectificare de buget în 2014 (nelegală sau cu derogare de lege). Guvernanții afișează optimist debordant, dar ceasul ticăie tot mai tare.
Bugetul totuși în stil balcanic nu e un angajament sincer, căci rectificările ulterioare sau suma imensă alocată fondului de rezervă fac ca una să voteze parlamentul (deci aleșii cetățenilor) și alta să pună în practică guvernul.
Bugetul e o punte între dorințe și putințe, între așteptări și realizări. Dar bugetul e și o punte a suspinelor, mai ales în criză și întotdeauna în cazul guvernărilor risipitoare.