Poveste

Era un sat candva, undeva. Cu o clima temperata, nimic neobișnuit.

A început un sezon ploios, a venit o recolta bogată. Anul următor la fel. Anii următori tot mai ploioși și cu roade tot mai multe. Hambarele erau tot mai pline și toți sătenii se bucurau.
Ce rost mai avea sistemul de irigații? O parte a fost vândut, alta topită la fier vechi.

Dar întro zi, deloc bună ploaia s-a oprit. Și au venit zile de secetă, pământurile s-au uscat, recolta era tot mai slabă. Sătenii erau nemulțumiți și-i injurau pe conducători. De aici, nu știu continuarea. Sigur happy-end nu poate fi curând.

Posibila Morala: Ploaia vine și trece. Dar noi trebuie să nu ne bazăm exclusiv pe ea. Să avem sistem de irigații, chiar să facem recolte și pe piatră seaca!

P.S. Povestea nu e chiar poveste. O fabulă desprinsă din realitatea recentă. Ca și criza mondială, o altă etapă ce se repetă, umanitatea încă neînvățând din lecțiile istoriei.