Cam așa arată bugetul cu deficit crescut al României.
Analizând proiecția bugetului, analistul Marin Pană conchide:
”Prin tranzitivitate, situația se prezintă cam așa: Noi primim bani de la UE pentru a ne dezvolta, pentru că nu avem suficienți bani din surse proprii, iar noi trimitem practic aceeași sumă (pe care nu o avem, dar o împrumutăm) direct în consum la bugetari, pensionari și scutiri de impozite și taxe pentru întreprinzători.
De fapt, prin tranzitivitate, se poate spune că ne dezvoltăm tot pe banii noștri iar bugetarii, pensionarii și întreprinzătorii sunt ”sponsorizați” de UE.
În aceste condiții, ce părere aveți, specialiștii de la Bruxelles or fi fraieri, nu se prind și se vor înghesui să ne dea bani nerambursabili pe mai departe, să facem noi deficite de 3% sau cam pe acolo (unde merge mia, merge și suta) ?”
http://cursdeguvernare.ro/vivisectie-pe-deficitul-bugetar-cum-ne-imprumutam-ca-sa-putem-contribui-la-sumele-pe-care-nu-le-putem-cheltui.html
Acest guvern anunță creșterea sumelor alocate pentru sănătate, educație și investiții, dar cel puțin la investiții creșterea de la 4,7% PIB la 5,1% PIB e o creștere doar față de proiectul de buget al fostului ministru de finanțe; cum în bugetul anului 2015 au fost alocați (și necheltuiți) 6,4% PIB, rezultă că investițiile scad mult (evident din moment ce bugetul execută simultan și reduceri de taxe și creștere de cheltuieli salariale).
http://cursdeguvernare.ro/primele-cifre-oficiale-ale-bugetului-pentru-2016.html
Suntem pe podiumul criteriilor de stabilitate macroeconomică, dar aceste cifre sunt o fotografie de moment și sunt înșelătoare.
http://cursdeguvernare.ro/oficial-ne-merge-bine-romania-pe-podiumul-european-la-stabilitate-macroeconomica-cum-folosim-aceasta-situatie.html
Analistul economic Cristian Grosu propune un plan pe 10 pe care guvernul actual ar putea să-l creienoze și chiar să-l înceapă.
Planul începe cu câteva ”adevăruri cheie” cum ar fi:
”Adevărurile cheie :
1. Dezvoltarea României Nu are cum să țină pasul cu spectaculoasă creștere economică.
Cei 3,5 sau 4 sau 4,5% (suntem campionii Europei) creștere cât înregistrăm în ultima vreme și cât se anunță pentru următorii 2 ani Nu se văd nici în buget și nici în dezvoltarea societății. Ba, e chiar invers – niște exemple foarte vizibile : cu cât crește PIB-ul, parcă cu atât merg mai încet și construcția de infrastructură, și formarea forței de muncă calificate, și simplificarea/digitalizarea administrației.”
Nu există nicio șansă ca o creștere a PIB să se vadă în dezvoltare : 60% din cifra de afaceri din economie e produsă de capital extern, banii produși de acesta se întorc acolo unde le e locul (în țările de origine) iar României îi rămâne așa : salariile (cu taxele aferente) mici, și impozitele pe profituri (și mai mici).
2- Al doilea adevăr cheie: România se află în competiție cu celelalte state UE din punct de vedere al structurii economice, lucru care se va vedea, în cele din urmă, în indicatorii de convergență.
Dacă un guvern cu mandat de un an Nu poate face strategii pe care să și le implementeze, poate face măcar un plan a cărui implementare să fie securizată pentru următorii 10 ani. Altfel, a pierde un an când toată lumea din jur aleargă după banii cu care să-și crească PIB-ul potențial pentru următorul e crimă curată.
Împortant : nu trebuie inventată apa caldă. Statul trebuie să plece, în acest plan, de la 2 premise :
a- economia se va mișca singură într-un capitalism sănătos, dacă statul nu o blochează și-i pune la dispoziție : 1) infrastructura și logistica de dezvoltare 2) echilibrul macroeconomic care să-i asigure contextul favorabil de dezvoltare și previzibilitatea fiscalității.
b- statul are gândit un sistem de politici economice care să modeleze economia în direcția potențialului și, mai ales, a ”vocației” sale în contextul extern. Iar aici o să ajungem, mai jos, la capitalul autohton.
Economia privată :
1- Producția
Singurul beneficiu pe care-l poate trage România dintr-unul din cele mai relaxate sisteme fiscale este crearea unui set de politici economice axate pe producție.
Stimularea producției autohtone este disperat de stringentă : banii lăsați în piață prin relaxare fiscală și prin mărire de salarii se vor duce pe importuri (cu toate dezavantajele care decurg de aici) căci producția autohtonă e mică și, mai ales, inadecvată.
Azi, 3 decembrie 2015, România încă plătește (concret și cu dobânzi) consecințele acelei politici decise în 2008.
Sperăm ca astăzi măcar un tehnocrat să înțeleagă și contextul și mecanismul.
2- IMM-urile.
Dincolo de faptul că nu există politici economice (ba chiar și fiscale) care să modeleze acest segment care angajează 65% din forța de muncă a României către necesitățile interne și către sectoare cu valoare adăugată mare, un lucru e cert : scăderea clasei de mijloc a României se face într-un trend mai accelerat decât are loc pe plan mondial.
Or, asta e baza – dar în România e baza proastă. Sunt cele mai vulnerabile entități din economie, IMM-urile sunt primele către care se îndreaptă instituțiile statului când au de luat ceva: suprareglementare, abuzuri ale administrației, abuzuri ale instituțiilor care adună bani la buget, etc etc.
3- Capitalul autohton: politici specifice –
NU discriminatorii pozitiv, căci asta ar fi o politică antieconomică: dar măcar tratament egal cu cel aplicat capitalului extern.
4- Politici specifice pentru entitățile de Cercetare stat-privat, facilități și stimulare pentru industriile cu valoare adăugată mare – pentru industriile creative.
Suntem singura țară din UE la care cheltuielile cu Cercetarea scad an de an, constant, și în valoare absolută și în procent din PIB, și pe orizontală și pe verticală.
Lista de priorități:
”1- Un plan pe 10 ani nu poate să nu prevadă, cu dată a începerii construcției și dată a dării în folosință, 3 elemente cheie de infrastructură :
- Finalizarea unei autostrăzi Constanța-Ungaria , cu elementul său prioritar Pitești-Sibiu.
Avantajul comparativ imens pe care-l are România prin Marea Neagră către Est este compromis total prin lipsa infrastructurii rutiere între Constanța și Europa.
- O autostradă (cu dată de începere și termen de finalizare concrete) între Transilvania și Moldova. Nu există absolut nicio șansă de ridicare la convergență reală a Moldovei fără această autostradă.
- Un plan strategic pentru CFR: e singura entitate de infrastructură mai proastă decât cea rutieră. România nu-și permite zecile de miliarde de euro pentru aducerea căilor ferate la o performanță de minimală.
Important : Chestiunea infrastructurii românești e atât de gravă, încât ea produce prejudicii mai mari decât orice altă agresiune sau amenințare la adresa României – în plus, ea rupe economia României în bucăți de necompatibilizat și accentuează divergența internă.
2- România Nu mai are forță de muncă calificată pe măsura cererii din piață și pe măsura potențialului.
Planul ar trebui să conțină un set de măsuri punctuale de rebranșare a sistemului de Educație la Piața muncii – fie ea medie sau înalt calificată.
3- Vorbă multă (și Nu fără rost) pe calitatea administrației și pe problemele pe care administrația le pune pe mediul de afaceri și pe cetățean.
Planul ? Să lăsăm să vorbească calculatorul, nu un funcționar corupt sau numit politic pentru corupția sprijinitorilor săi.
4- Administrația ”administrației” : limitarea corupției, a politizării
5- Sănătatea – cu bugete și mecanisme de cheltuire orientate spre BENEFICIAR : Pacientul.
Planul ar trebui să prevadă 3 lucruri :
a- Obligativitatea construirii unei baze de date medicale
b- Punerea la punct a unui sistem foarte concret de prevenție, în paralel cu sistemele (private sau de stat) de asigurări
c- introducerea managementului bazat pe performanță în spitale – cu criterii foarte concrete de selecție
6- Agricultura. Planul ar trebui să cuprindă 3 puncte concrete, cu termene, asumări, responasbulități și tot tacâmul :
a- cadastrul: nu se pot înființa exploatații agricole de anvergură pentru că o treime (O TREIME) din fermele europene sunt în România.
b- Irigațiile prin fondurile europene
c- Crearea, legiferarea și optimizarea unui sistem de achiziție și de colectare a produselor agricole în mediul rural
7- Cultura.
8- Finanțarea tuturor planurilor
9- Aderarea neapărată la euro
10- Prioritatea: pe investiții.
Așa cum arată anii 2014 și 2015, România s-a împrumutat pentru mâncare. Ba, dacă ne uităm unde s-au dus banii pe privatizări și listări la bursă ale supercompaniilor din Energie, chiar a vândut din casă pentru mâncare.
Introducerea în legislație a alocărilor pentru investițiile strategice pe un procent fix din buget sau din PIB.
Ar fi o realizare excepțională legarea creșterii economice (fie și în mod indirect) de cheltuiala cu factor de multiplicare: abia apoi politicile electorale.”
http://cursdeguvernare.ro/cristian-grosu-planul-cum-ar-putea-guvernul-cilos-sa-nu-rateze-un-an-pentru-romania.html
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu