Criza si austeritatea bugetara

Criza continua, etapa a doua. Daca in prima etapa tarile au pompat bani la greu (in vest pentru salvarea sistemului financiar), sau in tari balcanice doar pentru salarii si indemnizatii sociale, acum in etapa a doua urmeaza criza deficitelor bugetare. Fiecare guvern european reduce din cheltuieli bugetare, fiecare dupa cat de mare au fost derapajele in perioada anteriora.
Sunt de acord ca nu putem cheltui la infinit mai mult decat producem. Iar daca facem deficit, in nici un caz pentru consum ci pentru dezvoltare, investitii.
Nu sunt de acord cum procedeaza guvernul Boc. Reducerile bugetare trebuie facute in ordinea urmatoare:
- taierea exceselor in achizitii publice si alte cheltuieli fie inutile, fie umflate pentru clientela politica;
- reducerea personalui excedentar din administratia publica si locala, cu analiza temeinica, in nici un caz in educatie sau sanatate (personal pledez pentru privatizarea sanatatii, statul urmand a pastra doar spitale pentru saraci); deasemenea, in cazul agentiilor care aduc profit, reducerea de personal nu e corecta economic;
- reevaluarea sistemului de drepturi sociale, inlaturarea exceselor (cei care primesc mai mult decat au contribuit sau excluderea celor care primesc foloase necuvenite, obtinute prin incalcarea legii - ajutoare de handicap sau pensii pe caz de boala);
- abia in ultima instanta s-ar putea recurge la reducerea salariilor.
Singura explicatie a masurilor anuntate este graba si/sau convingerea ca orice alte discutii nu ar ajunge curand la un numitor comun si mai ale la aplicare (avem exemplul legii unice a salarizarii). Dar guvernul nu are scuza ca s-a autoamagit si a amagit si populatia ca trecerea prin criza se va face usor, prin banii FMI-ului si cu minime constrangeri bugetare. Ca nu a anticipat proportiile crizei sau ca a fost mai preocupata de "ciolan", de distribuirea functiilor, asta conteaza mai putin. Isi va plati pretul, probabil in orice conditii, fiind condamnat precum a fost PNTCD.
Nu sunt de acord cu cresterea impozitelor si nici cu impozitul progresiv.
Reducerea evaziunii fiscale trebuie sa ramana o preocupare permanenta, dar nu trebuie sa ne iluzionam. Evaziunea se combate mai lesne prin scaderea impozitelor si taxelor decat prin controale fiscale.
Austeritatea bugetara nu combate criza economica, dar macar nu o agraveaza. Combaterea crizei e un alt subiect, mult mai complicat, pe care nu-l stapanesc suficient de bine nici tarile dezvoltate.
Guvern, partide, sindicate si patronate trebuie sa dialogheze si sa fie parteneri. Daca fiecare isi va urmari doar interesul propriu, nu se va obtine pacea sociala. Iar fara pace sociale, criza se va agrava. Ratiunea trebuie sa primeze sentimentelor. Suntem si latini si balcanici, greu de crezut ca vom reusi sa gasim drumul cel mai corect spre iesirea din criza.