Lipsa alternativei

Lipsa alternativei

PD-L este in faliment, din punct de vedere doctinar, din punct de vedere moral si al competentei.

Esecul dur pe toate planurile prefigureaza, in absenta unui miracol, o infrangere usturatoare la urmatoarele alegeri, locale si generale cel putin. Iar o ratare a planului de austeritate si relansare, previzibila, asa zice, daca ne uitam la subtirimea viziunii economice, ar putea apropia si mai mult ipoteza unei schimbari de putere.

Cu cine insa? Daca ne uitam la spectrul politic romanesc, avem mai degraba motive de emigrare decat de speranta. Pare ca toate partidele au ajuns la momentul in care trebuie sa scoata la suprafata intreg amatorismul dramatic si dezarmant. In aceste conditii, e de inteles de ce nimeni nu-si doreste, de fapt sa preia guvernarea.

PSD s-a blocat intr-un stangism agresiv de recuperare a sindicatelor, ceea ce, pana la un punct ar fi normal, daca nu ar fi complet nerealist. Social democratii clameaza, sus si tare, impozitarea progresiva, respingand ab intitio restructurarea sectorului bugetar si a sistemului de ajutoare sociale, adica exact masurile necesare pentru a iesi in groapa de acum.

Nici guvernatorul BNR, nici alti economisti de marca, nici macar experienta altor state nu a convins liderii PSD ca majorarea fiscalitatii intr-un an de criza este o masura ucigasa pentru economie, caci sufoca si firmele care mai traiesc. In plus, cifrele demonstreaza fara echivoc ca in conditiile cotei unice veniturile bugetare sunt mai mari decat cele reusite prin impozitul progresiv.

PSD propune ca primul prag de impozitare progresiva sa fie la un venit de 3000 de lei. Adica, in viziunea social democrata, un venit lunar de aproximativ 750 de euro este mare, ceea ce, raportat la nivelul UE, spre care, teoretic, ne indreptam, reprezinta o viziune ridicola.

O astfel de masura ar decima practic, fragila clasa medie care incepe sa se formeze si care sustine consumul. Fara aceasta clasa medie, PSD nu va reusi in veci sa reporneasca economia, asa cum nu poti urni din loc o masina cu motorul calat.

Si, in acelasi timp, PSD se arata favorabil cresterii TVA cu cateva puncte, altfel spus, liber la inflatie, un fenomen care mananca din puterea de cumparare mai puternic si cu mult mai pervers decat taierile propuse acum de Guvern.

PNL, refuza categoric cresterea cotei unice si propune, foarte corect, reducerea achizitiilor publice, cele in spatele carora se ascund, de obicei, marile afaceri cu statul. Totodata, PNL doreste reducerea drastiva, la 8 adica, a numarului de ministere si la maximum 30 a numarului de agentii guvernamentele. Corect si aici, cu conditia sa uitam ca guvernul Tariceanu avea 224 de agentii, adica mai multe decat acum.

De aici incepe insa derapajul. Liberalii vor reducerea cotei unice si a TVA, concomitent cu cresterea veniturilor bugetare. Nu se poate, sau nu se poate pe termen suficient de scurt. Sigur ca, in timp, reducerea fiscalitatii poate stimula intens economia si, prin ambalarea motoarelor, dar si prin scoaterea la suprafata a tot mai multe venituri acum negre, este posibila o crestere a veniturilor bugetare. Dar aceastea sunt planuri pentru situatii cat de cat stabilizate, ceea ce nu e cazul.

Daca fiscalitatea scade brusc, cum vor fi platite poimaine salariile si pensiile, chiar reduse conform planului de austeritate pe care PNL il respinge vehement? Mai vrea PNL capitalizarea Eximbank si CEC pentru stimularea creditarii firmelor si promovarea exporturilor. Corect, dar cu ce bani? Prin cresterea deficitului bugetar pe care PNL il sustine si pentru investitii, pentru cofinantarea fondurilor europene etc.

Asta putea sa faca PNL cand a fost la guvernare si cand a ajuns la un deficit halucinant. Pe atunci insa capitalizarile, investitiile si atragerea de fonduri europene erau ultimele preocupari ale liberalilor.

Acum insa, deficitul este deja atat de mare incat ne plaseaza cu mult peste limita admisa in UE si pericliteaza acordul cu FMI. Nu avem nevoie de el, sustin liberalii. Sigur, bancile au usile deschise, dar si dobanzi uriase, tot mai mari pe masura ce gradul de indatorare creste si credibilitatea scade.

Si ca sa-si dea defintiv cu stangul in dreptul, PNL a gasit o sursa miraculoasa de bani: impozitarea profitului BNR. Doar ca acesta este deja impozitat, lucru pe care, la inalta sa califiare in domeniu, viceguvernatorul Bogdan Olteanu ar fi trebuit sa-l comunice fostilor sai colegi de partid.

Interesant ca fostii aliati de acum cateva luni, PSD si PNL, par din ce in ce mai putin dispuse sa colaboreze, restrase fiecare pe propriul culoar doctinar, in incercarea de a exploata la maximum din punct de vedere electoral acest moment critic. Si totusi, asemeni spiritelor mari, cele doua partide se intalnesc intr-o idee cu adevarat geniala, nimic de zis: alegeri anticipate.

Adica exact ce-i lipseste Romaniei in acest moment pentru a inropa si ce mai misca. Sa nu uitam ca anul trecut nu au fost luate masurile esentiale si au fost decise tot felul de prostii populiste tocmai din cauza campaniei electorale.

De cum ar fi anuntate alegerile anticipate, Romania ar intra in fibrilatiile electorale si nimeni nu ar mai fi dispus sa ia vreo masura reformista si antipopulara, oricat de necesara. Iar dupa tot acest timp pierdut nu am face decat sa inlocuim niste incompetenti cu altii si o clientela cu alta.

Cat despre propunerea lui Victor Ponta privind organizarea referendumului pentru a vedea optiunea romnailor referitor la austeritate, ea ar fi de un umor nebun daca nu ar veni din partea unui om care a fost ministru si se viseaza presedinte al Romaniei.

http://www.ziare.com/stiri/bugetari/lipsa-alternativei-1018735