Despre criza si masuri economice

Apreciez interventiile dnei consilier Andreea Vass. De bun simt, tehnice si oneste. Din pacate, politica nu se intemeiaza pe corectitudine economica, pe onestitate, pe responsabilitate.
Avem o criza economica de aproape 2 ani, dupa o perioada de crestere economica. Nu e vina noastra criza, cum in mare parte nici cresterea economica nu a fost. Cand romanul s-a vazut cu bani, repede i-a cheltuit in salarii si pensii marite, in alocari sociale, in agentii noi, dar mai ales in angajari masive la toate nivelurile administratiei publice centrale si locale.
A venit criza si pretentiile sunt sa mentinem nivelul cheltuielilor desi incasarile sunt ca efect al crizei mai mici. Nu vrem nici sa reducem cheltuielile de personal, nici numarul de bugetari, si fireste nici impozite si taxe. Cresterea impozitelor si taxelor nu e o solutie pe termen mediu si lung, dar e cea mai simpla de facut. Reduceri de personal excedentar (sa nu uitam ca acum cativa ani aveam bugetari mult mai putini la un numar de contribuabili mai mare si mai bogati), e o masura necesara dar necesita vointa politica, putere de convingere. Ori daca nu ai lideri care sa fie ei insasi exemple de corectitudine, cand ai presa si sindicatele impotriva, e sinucidere sa incerci asta.
Din pacate, si reducerea cheltuielilor bugetare, de tot felul, de la oameni pana la cheltuieli ineficiente sau nenecesare, e subiectiva, politizata sau sindicalizata excesiv. Cum s-a procedat la agentii, un 20% aplicat general fara analiza, si doar acolo unde nu a existat o impotrivire a grupurilor de interese (politice, sindicale), asa probabil ar decurge si o eventuala tentativa de reducere a aparatului bugetar. Ar fi un scandal generalizat, fiecare considerandu-se nedreptatit, pe buna dreptate sau nu.
Din pacate, pentru iesirea din criza trebuie mai multe investitii, si investitii inteligente, atragere de investitori, facilitati, etc. Numai ca, alocarile ce ni le permitem sunt tot mai mici, iar imprumuturile au mers fie catre bugetul de stat pentru salarii si pensii, fie la Banca Nationala pentru stabilitate financiara.
Masurile necesare necesita un pact politic si social cu partidele din parlament, cu sindicatele si patronatele. Fara asa ceva, nu vom avea parte decat de prelungirea crizei, pana la o data cand Europa si contextul economic ne va redresa, iar dezbaterea va continua sa fie un balci al demagogiei, al lipsei de solutii.
In continuare se incurajeaza nemunca si asistenta sociala. Ca si diferentiarea dintre categorii sociale. Aproape ca e mai relaxant sa nu muncesti decat sa te stresezi, sa muncesti din greu, sa platesti ceea ce in general nu primesti.
Nu inteleg de ce sistemul de sanatate nu e privatizat, oricum platim degeaba asigurari de sanatate, in spital in afara de pat nu primim nimic, restul de la medicamente la serviciul medical il platim cash. Deci, pastrate cateva spitale pentru cei nevoiasi, iar restul privatizat. Iar contributiile noastre sa intre intrun cont personal si sa ii avem pe card exact pentru aceste servicii medicale. Spitalele vor arata mult mai bine, caci medicii nu vor mai agonisi imediat banii pe servicii medicale (celebra spaga) ci ii vor lua legal, platind taxe si impozite si investindu-i apoi in locurile de munca pentru spatii, aparatura, etc.
Sunt multe solutii, dar trebuie autoritate pentru a le putea aplica. Acum 20 de ani autoritatea era data de sistemul politic, acum asa ceva nu mai este posibil. Atunci o masura buna sau rea se aplica si isi producea efectele. Acum, o masura, poate buna, nu apuca de multe ori sa-si produca efectele, pentru ca imediat este urmata de o contramasura, de la acelasi guvern, ministru sau altul. Ne-ar trebui o pastrare a legilor pe termene mult mai lungi, caci haosul legislativ, expresia a faptului ca fiecare om politic actioneaza aproape mereu electoral, fac imposibile viziuni pe termen mediu sau lung. Radeam noi de planuri cincinale, care bune sau rele se urmareau, dar noi acum nu putem respecta nici un program semestrial daramite programe pe termene mai lungi. Ori Romania nu poate progresa atata timp cat nu are o directie, o linie dreapta, cu etape clare, cu masuri si obiective. Suntem Romania, ca un conducator auto beat, care merge in zig-zag sau uneori in cerc, pe un drum de munte, in serpentine. Faptul ca doar zgaraiem autoturismul si nu-l accidentam grav o palida realizare a anilor post-ceausisti.
Economia Romaniei are mari probleme de structura, semanand mult cu a Poloniei: industrie grea, energofaga, sector mare agricol, etc. Agricultura a pierdut nu 20 de ani ci probabil vreo 40. Avem nevoie de agricultura performanta, avem nevoie de mica industrializare a satului romanesc, dar, din pacate, avem nevoie sa avem o economie care sa sustina asa ceva. Dezvoltarea agriculturii e menita sa rezolve situatia satelor romanesti, a locurilor de munca si sa ofere produse romanesti pe piata noastra si nu numai. Din pacate, investiiile in agricultura nu ofera rapid rezultate, dar sunt o necesitate. Si la fel trebuie redezvoltat sectorul utilajelor agricole.
Mi-ar dori sa nu mai fie atata dezbatere demagogica pe media, sa auzim mai des discutii despre masuri si solutii, atat pentru reduceri de cheltuieli, cat si pentru marire de venituri. Si mai tarziu sa discutam unde directionam excedentele.