Rescrierea istoriei

Se întâmplă uneori ca istoria să fie rescrisă, deformată. Propaganda aproape mereu e mai tare decât realitatea și se întipărește în conștiința colectivă. Sunt multe exemple de manipulări ale faptelor istorice, nu mă voi referi la ele. În urmă cu câteva articole, analizam pe cifre oficiale impactul economic al guvernărilor de stânga versus dreapta în ultimii 26 de ani (indicatori: PIB, salariu mediu net, creștere economică, corecții cu inflația sau cu cursul valutar, etc.).

Programul PSD cuprinde un tabel și un paragraf care deformează realitatea istorică.

Afirmația: România a cunoscut 4 perioade de creștere economică din care 3 asociate PSD (Văcăroiu, Năstase, Ponta) și una guvernului Tăriceanu (susținut de PSD), este FALSĂ. Creștere economică a avut și guvernul Isărescu (CDR-PD-UDMR), iar guvernul Tăriceanu a fost 2 ani PNL-PD-UDMR și doi ani PNL-UDMR.

Graficul, deasemenea, este o deformare a istoriei:

- guvernele Roman și Stolojan sunt gri, ale nimănui (!), deși FSN și Ion Iliescu conduceau România; mai rămânea să le coloreze în portocaliu pentru că, nu-i așa, între timp, cei doi foști premieri au ajuns în PNL;

- guvernele CDR nu au fost portocalii, au fost o coaliție largă stânga-dreapta + UDMR;

- guvernul Isărescu nu a fost gri, ci a aparținut aceleași coaliții de mai sus;

- guvernul Boc 1 din 2009 a fost al coaliției PDL-PSD;

- guvernul Ponta 1 din 2012 a fost al USL (PSD-PNL).

Bilanț și perspective

Bilanțul guvernului tehnocrat a trecut neobservat. Cifrele nu sunt rele pentru un an de guvernare, numai ca guvernul nu a avut vectori de comunicare media, iar modestia în politica e perdantă.

Guvernul a pornit sub imperiul unei emoții (tragedia Colectiv), dar și al unui păcat originar al constituirii sale. Pe scurt, guvernul a apărut de nicăieri (ca program și ca oameni) și nu a știut să-și negocieze limitele de competență cu majoritatea parlamentară. Astfel, guvernul a avut un program limitat, nu a putut schimba mai nimic, a pornit cu armata de funcționari ai fostei guvernări (secretari de stat, prefecți, șefi de deconcentrate, etc.), miniștrii cu fonduri au fost din aria PSD (la Dezvoltare și la Transporturi). Și chiar să fi avut determinare să rupă rapid cu trecutul, sabia moțiunii de cenzură a plutit asupra sa precum sabia lui Damocles, abia în ultimele luni guvernul a prins curaj când era evident că moțiunea nu mai era posibilă calendaristic. Dacă premierul Cioloș a negociat prost sau deloc, nu știm asta, dar lipsa sa de curaj s-a dovedit evidentă în alte două momente: momentul când a refuzat să dea o ordonanța prin care să se revină la alegerea primarilor în două tururi de scrutin (așa cum era democratic și ar fi cerut și emoția care a făcut posibilă numirea sa ca premier), precum și-n momentul campaniei electorale când indecizia sa a încurcat partidul fără lideri locomotivă (PNL).

Schimbările reușite (transparentizare, debirocratizare) sunt un pas înainte, dar nu unul ireversibil.

Deși a reușit o creștere economică record de cca 5%, PSD-ul și-a arogat aceste merite. În domeniul fondurilor europene, pe ciclul vechi s-a reușit o foarte bună absorbție (arogată tot de PSD), iar pe actualul ciclu doar deblocarea și demararea unor proiecte (motiv pentru care a fost poreclit guvernul ”zero”, deși urma altor doi ani cu rezultate zero).

În cele de urmă, se poate concluziona că a fost un termen prea scurt pentru proba bunei-guvernări, a lipsit susținere parlamentară, suport media și sprijin popular. Bunul simț, decența, CV-urile frumoase nu au priză suficientă în România; presiunea politică, media, socială cere soluții cu efecte rapide, imediate, indiferent de costuri prezente și mai ales viitoare. În cele din urmă, guvernul Cioloș a executat bugetul lăsat de ministrul Teodorovici, la care nu a putut face decât modificări la a treia virgula. Investițiile publice au rămas tot oaia neagră a execuției bugetare (din păcate), fiind jertfite pentru încadrarea în deficitul bugetar, pentru a face posibile relaxarea fiscală și alte măsuri de creșteri salariale lansate unele chiar în buza alegerilor de majoritatea parlamentară. În final, s-a dovedit că guvernul are putere atât cât îi permite parlamentul.

Apropo de bilanțul lui Cioloș, iată ce scria analistul economic Radu Soviani în luna mai 2016: ”în lunile iulie-august 2016, vom intra într-o criză bugetară, în care deficitul bugetar va fi mult mai mare decât cel estimat, necesarul de împrumuturi bugetare semnificativ mai mare, costurile cu dobânzile mai mari și în final, există riscul aproape cert al unor măsuri economice ad-hoc, ca în 2010, care vor pune presiune pe economie și ne vor dăuna”. România condusă de Cioloș nu a intrat în criză bugetară (așa cum sugera bugetul Teodorovici-Ponta), a înregistrat creștere economică record și un deficit mult mai mic decât cel asumat de 2,85%, cu toate presiunile populiste din parlament.

http://www.hotnews.ro/stiri-esential-21510309-livevideo-conferinta-presa-sustinuta-premierul-dacian-ciolos.htm

A făcut puțin sau mult, e secundară chestiunea în România unde comunicarea publică se substituie deseori adevărului.

http://www.aktual24.ro/poate-vede-si-dragnea-asa-arata-cu-adevarat-dezastrul-lasat-in-urma-de-dacian-ciolos-si-guvernul-sau-iata-ce-s-a-realizat-doar-intr-un-an/

Neîndoielnic, în România contează reclama și ambalajul. Pentru o majoritate, cine promite mai mult, are și șanse să facă ceva, iar cine nu promite nimic, sigur nu va face nimic. Iar partidul învingător în alegeri a promis nestingherit, neconcurat (celălalt partid mare nu a putut ține pasul la promisiuni) și mai ales necontrazis de aproape nimeni. Și cum costurile unor măsuri ce arată bine nu sunt la îndemâna multora, firesc că mulți au fost seduși de cornul abundenței; sper să nu trezească că au primit ”daruri de la greci”, cadouri atât de otrăvite, încât și-ar putea dori să nu fi ajuns la ei.

Dar viitorul ne va oferi răspunsuri, iar programul politic e atât de generos încât nu e posibil doar prin rețeta consacrată a tăierii de investiții și creșterea deficitului la limita maximă de 3%; prin urmare, vom vedea dacă inventarea a două fonduri de investiții și dezvoltare (Fondul Suveran de Investiții și Dezvoltare, precum și Fondul Național de Dezvoltare) vor avea succesul scontat. De notat, că ele există și se pune problema redenumirii lor, că trebuie să existe două fonduri deoarece companiile de producție și distribuție nu pot fi administrate de aceeași entitate (conform regulilor europene anti-monopol). Ele își propun reindustrializarea (deși România are un sector industrial peste media europeană!) și impunerea statului ca jucător în economie prin sprijinirea unor firme de stat neprofitabile și chiar înființarea altora (sic!). Prima idee e una perimată, a doua e una generatoare de clientelism.
Ce firme de stat vrea să înființeze noul guvern, cât de oportune și viabile economic, în tabelul de mai jos:

Domeniul	Oportunitate și viabilitate economică	Valoare adăugată
Procesare legume-fructe	Parțial oportună și viabilă pentru mediul rural și mici comunități locale, totuși piața e suprasaturată și competiția acerbă	mică
Procesare carne	Inoportună și neviabilă, piața e suprasaturată și competiția acerbă	mică
Îmbuteliere apă	Inoportună și neviabilă, piața e suprasaturată și competiția acerbă	mică
Combinat metalurgic	Inoportună și neviabilă, piața mondială și locală e suprasaturată și competiția acerbă, industria de profil din România e în declin deși are acționari puternici pe plan mondial	mică
Produse farmaceutice	Inoportună și neviabilă, piața mondială și locală e suprasaturată și competiția acerbă; s-ar putea păstra acele institute care fac vaccinuri obligatorii, la care prin comenzi de stat s-ar putea asigura existența	mare
Componente pentru industria de apărare	Poate fi oportună și dar nu e clară viabilitatea, România a regresat puternic pe această industrie, iar standardele de performanță greu mai pot fi reatinse	mare

Prin urmare, fabricile noi de stat dorite PSD, chiar în premisa administrării lor eficiente și responsabile, nu aduc profitul scontat. În consecință, în loc să producă profit care să fie utilizat în investiții esențiale pentru România, ele mai degrabă vor consuma resurse. Resursele inițiale sunt puține, de aceea se va apela la credite și obligațiuni care vor fi garantate cu portofoliul de active rămase în gestiunea statului (practic ultimele resurse neprivatizate).

Cele două fonduri, în ciuda denumirii lor, vor fi mai curând fonduri de cheltuire a banilor obținuți în marea lor majoritate prin împrumuturi externe garantate cu active de stat strategice și de către guvernul României.
Programul PSD promite un bulgăre de zăpadă care se rostogolește și crește exponențial generând bunăstare, profit, dezvoltare, dar miezul său e fierbinte și exploziv.

Mai trebuie menționat că anvelopa salarială nu va crește cu 56% imediat, ci etapizat:  20% până la 1 iulie 2017, alți 20% începând cu 1 iulie 2018 și 8% începând cu 1 iulie 2019. Consecința: se va trece de la o alocare de 7,8% din PIB astăzi, pentru cheltuielile de personal din sistemul public, la 9,5% din PIB în 2019. Chiar și așa, va fi greu de găsit fondurile necesare, dacă cele două fonduri sus-menționate nu reușesc să adune investiții, să genereze profit, dacă absorbția fondurilor europene pe actualul ciclu financiar 2014-2020 nu accelerează brusc spre viteza de final de ciclu anterior. Cam multe condiționalități; poate până la urmă, miza e spre reușite mult mai mici, dar care să dea liniștea punerii în aplicare a agendei ascunse în planul politic și al justiției.

http://cursdeguvernare.ro/program-de-guvernare-al-cabinetului-grindeanu-masuri-sociale-imediate-si-investitii-cand-se-poate.html

http://cursdeguvernare.ro/proiect-spectaculos-al-noului-guvern-fonduri-suverane-de-investitii-in-valoare-de-10-miliarde-de-euro-cine-le-va-administra.html

Barometrul privind aşteptările economice, al analiștilor de la KeysFin, arată un optimism moderat pentru 2017, condiţionat de provocările de ordin fiscal-bugetar şi de evoluţia economică mondială.

Se poate observa, că aprecierile majoritare sunt pentru o creștere economică în 2017 de 4,1-4,2% PIB, mult sub obiectivul noului guvern (5,5% PIB).

„Chiar dacă PIB-ul a crescut cu câte 8-9 miliarde de euro pe an, veniturile statului au rămas constante, la 23 de miliarde de euro. Presiunile de ordin fiscal şi salarial vor afecta puternic bugetul de stat, asta dacă nu se vor găsi soluţii de eficientizare a cheltuielilor bugetare. Guvernul va avea de ales între a face reforme, pentru a-şi putea onora promisiunile, sau a-şi extinde sursele de finanţare. De remarcat, în context, că, în ultimii 5 ani, autorităţile au împrumutat de la bănci echivalentul a 20 de miliarde de euro. Cam cât am împrumutat de la FMI şi BM pentru a ieşi din criză”, au mai spus analiştii de la Keysfin.
„Este nevoie de investiţii care să genereze oportunităţi de dezvoltare, în special în sectorul infrastructurii, sector care, în prezent, afectează competitivitatea României. Construcţia de autostrăzi şi reabilitatarea reţelei de transport pe calea ferată trebuie să devină prioritare”, afirmă aceştia.
http://www.keysfin.com/#!/Pages/News/NewsDetails&title=analiza-keysfin-economia-romaniei-franeaza-in-2017-consumul-grevat-de-fiscalitate-si-inflatie

Prognoze economice

Ce urmează în 2017, cu un nou guvern? Programul de guvernare va putea fi el aplicat literă cu literă?

A. Programul de guvernare poate fi altul decât cel electoral, adică unul cât de cât realist.

B. Programul de guvernare rămâne cel din campanie:

1. Varianta pesimistă. FSID nu primește acceptul UE sau nu poate fi înființat din motive tehnice, atunci tot programul PSD se prăbușeste. Consecința: foarte puține promisiuni pot fi puse în practică.

2. Varianta realistă. FSID se înființează dar nu reușeste să atragă investitori și fonduri, prin urmare puține investiții publice vor fi efectuate prin el (în afara bugetului de stat și a regulilor deficitului bugetar). Consecința: puține promisiuni pot fi puse în practică.

3. Varianta super-optimistă. FSID se înființează și reușeste să atragă investitori și fonduri, prin urmare multe investiții publice vor fi efectuate prin el (în afara bugetului de stat și a regulilor deficitului bugetar). Consecința: multe promisiuni pot fi puse în practică, dar cu prețul creșterii uriașe a datoriei publice.

4. Varianta dezastruoasă. Aceleași premise de mai sus, numai că, tipic românește, Fondul este deturnat și spoliat, lucru care nu va fi evident mai devreme de un an de zile. Consecința pe termen mediu: faliment fond, pierderea ultimelor resurse naționale (societăți strategice și profitabile), implozie a bugetului de stat, datorie publică nesustenabilă.

În aceste prognoze nu intră probabilități economice interne (absorbția de fonduri UE la început de nou ciclu financiar să nu atingă nivelurile de la sfârșitul vechiului ciclu financiar; creșterea economică să fie mai mică decât cea prognozată de programul PSD) și nici probabilități politico-economice externe, toate cu impact negativ asupra României.

În majoritatea cazurilor, va curge lapte și miere precum în anii 2007-2008; dacă atunci aveam fluxuri financiare externe post-aderare, deficite uriașe și o privatizare de 3 mld. euro (BCR), în 2017 vom avea un deficit uriaș mascat în afara cifrelor oficiale (Fondul Suveran), dar care se va reflecta în creșterea accentuată a datoriei publice.

Pentru a înțelege mai bine evoluția ultimilor 5 ani și mai ales perspectiva anului 2017, vă ofer graficul de mai jos, care, ilustrează mai bine decât ar reuși-o face multe cuvinte (proporțiile termenilor sunt aproximativi, dar relevanți ca tendință).

Ce e de reținut:
- deficitul la fondul de pensii crește în ultimii 2 ani și necesită transferuri tot mai mari de la bugetul de pensii. Practic, România în loc să se împrumute pentru dezvoltare se împrumută pentru pensii;
- investițiile publice au fost reduse începând cu 2012 pe măsură ce a crescut absorbția fondurilor europene; prin urmare, ajutorul Uniunii Europene nu s-a transpus în dezvoltare ci în beneficii sociale directe (pensii și salarii);
- investițiile dispar din buget și se vor regăsi în afara lui, în Fondul Suveran de Investiții și Dezvoltare; spațiul fiscal lăsat liber este ocupat de cheltuielile de personal care se inflamează cu 56% în anul 2017.  
http://www.zf.ro/eveniment/cum-a-ajuns-deficitul-fondului-de-pensii-de-la-0-la-2-5-din-pib-adica-la-18-miliarde-lei-15284449

Analistul Gheorghe Sofian previzionează o stagnare a economiei în partea a doua a anului, iar în viitorul apropiat de o corecție economică: ”În privința României, doar o minune ne poate salva de o nouă perioadă de ajustare economică. Știm că, în România minunile sunt rare, discutabile și mai toate se manifestă prin imagini cu Arsenie Boca, deci, mari șanse să evităm nota de plată a consumului crescut nu prea sunt”.
http://www.analizeeconomice.ro/2017/01/prognoze-economice-pentru-anul-2017.html
Dimpotrivă, cred eu, frenezia consumului nu se va stinge ca un foc de paie, așa cum ar fi firesc, căci se vor inventa stimuli noi. PSD a descoperit artificiul de a face asta, fără a depăși deficitul bugetar de 3% PIB. Un perpetuum mobile al consumului. În anii dinainte de criză exista un efect al fluxurilor financiare externe; acum, șmecheria se va chema Fond Suveran, cel prin care se vor derula investițiile, iar spațiul fiscal lăsat liber va fi ocupat de creșterea anvelopei salariale cu 56%(!!) și măsuri de relaxare fiscală. Prețul? Creșterea accelerată a datoriei publice și pericol de implozie și ajungere în postura Greciei. În orice situație, crește nota de plată pentru generațiile viitoare.

Cresterea economică din 2016 se va situa la 4,5-4,8%, potrivit estimărilor economiștilor BCR și ING Bank România, urmând ca în 2017 avansul să încetinească, chiar dacă va fi susținut în continuare de consum.
https://pro.wall-street.ro/articole/cum-va-evolua-economia-romaniei-in-2017-1425?utm_source=www.wall-street.ro&utm_medium=link&utm_campaign=Latest%20News%20Insert

Consumul şi creşterea economică vor încetini în 2017 crede editorialistul Cristian Hostiuc, iar investițiile vor stagna în continuare.
http://www.zf.ro/opinii/2017-salariile-mici-vor-creste-accelerat-s-ar-putea-vedem-producator-auto-vrea-faca-masini-romania-oferi-angajati-lua-investitii-polarizarea-economiei-accentua-vor-cautati-pensionari-angajati-16047363

Absorbția fondurilor UE, între dezinformare și adevăr

România e un beneficiar net al aderării la UE, fondurile europene fiind duble față de contribuțiile la UE.

România a pornit foarte încet absorbția fondurilor UE, abia prin 2012 a accelerat și în acest moment e aproape de linia de sosire. România avea în noiembrie 2016 o rată de absorbție de 89% față de o medie de 93% a UE; prin urmare, nu e deloc dezastru, nu am ratat oportunitatea și beneficiile aderării la UE.

http://www.openpolitics.ro/subiect/alegeri-2016/fonduri-ue/?gclid=CPPk8qbTm9ECFQmeGwodaVgIsw

”România este un beneficiar major al fondurilor structurale și de investiții europene (fondurile ESI) și poate primi până la 31 de miliarde EUR pe parcursul perioadei 2014-2020. Aceasta echivalează cu 2,6 % din PIB pe an și cu 53 % din investițiile publice naționale preconizate în domeniile sprijinite prin fondurile ESI.” spun analiștii OpenPolitics.ro.

Consecința: când proiectele europene s-au copt, ele au înlocuit o mare parte din investițiile publice naționale, astfel creându-se spațiu fiscal pentru creșterea cheltuielilor salariale și pentru măsuri de relaxare fiscală. Prin urmare, în ultimii ani de creștere a nivelului de trai, nu a fost vorba de performanță economică ci de oportunitate bugetară. Politicienii români au frânat dezvoltarea și au ales redistribuirea.

România e dependentă de ciclicitatea accesării fondurilor UE, care nu se absorb liniar matematic ci mai degrabă asimptotic. Dacă studiem ciclul financiar 2007-2013, vedem că abia din anul 6 (2012) a accelerat absorbția, prin urmare, în ciclul financiar 2014-2020, absorbția se va accelera substanțial în 2019 sau cel mai devreme în 2018, nicidecum în 2017!

http://www.consiliulfiscal.ro/RaportanualCF2015.pdf

http://ec.europa.eu/europe2020/pdf/csr2016/cr2016_romania_ro.pdf

Reprezentarea grafică pe cele două cicluri financiare:

Cornul abundenței

Cornul abundenței sau bugetul miracol ce ne așteaptă în 2017, explicat și desenat sugestiv.

Voi conveni ca bugetul național să fie notat ca având 100 de puncte (suma veniturilor ce alcătuiesc bugetul se cifrează în jurul valorii de 30% PIB)

Evaziunea fiscală convenim că este 50 puncte (echiv. a cca 15% PIB, conform estimărilor publice), ceea ce nu ajunge în buget din cauza incompetenței administrative și/sau a pasivității/complicității reprezentanților statului.

Deci bugetul ar putea fi de 150 puncte, dar este doar 100. Bugetul de stat este prin urmare mai mic cu 33% din start.

Acest buget nu ajunge niciodată nevoilor României. Prin urmare guvernul se împrumută și apare astfel deficitul bugetar (ca diferența dintre cheltuieli și venituri).

Nivelul acceptat în UE pentru deficit bugetar este de 1% PIB în situații economice stabile și de 3% PIB în situații de criză economică.

Guvernul României în 2015 a tăiat investițiile publice și a creionat un buget pe 2016 cu un deficit de aproape 3% (astfel s-a creat spațiu fiscal pentru relaxare fiscală și majorări de salarii și pensii).

Deci, de la un buget de 100 pct. + 3 puncte (echiv. 1% PIB) s-a trecut la un buget de 100 pct. + 10 pct. (echiv. 3% PIB).

De menționat că din cele 100 puncte ale bugetului, 20 puncte (echivalent 6% PIB) sunt sifonate de către funcționari publici (asociați grupurilor de interese transpartinice), conform rapoartelor Curții de Conturi.

Prin urmare, bugetul de stat în loc să aibă 150 puncte, utilizează doar 80 puncte (doar 47% din posibil), ca efect al incompetenței și relei voințe politice.

Măsurile din programul PSD însumate ar conduce la un deficit de 7% PIB în 2017 și de 10% PIB în 2018 (adică 22 puncte, respectiv 33 puncte). Am putea spune că 100% programul PSD e inaplicabil, dar..

În buget există un capitol denumit investiții, capitol din care s-a tăiat masiv în ultimii 4 ani pentru a transfera sume către cheltuieli de personal. Investițiile nu pot fi tăiate la nesfârșit și nu dincolo de o limită; investițiile în infrastructură (rutieră, feroviară, etc), în școli și spitale tot rămân necesare, iar amânarea lor agravează disproporția de dezvoltare între zone diferite ale țării. Investițiile private vor rămâne în continuare ancorate pe zonele București-Ilfov și Transilvania și nu vor ajunge la Buzău, Vaslui și Teleorman, iar în aceste zone somajul va rămâne ridicat, iar locurile de muncă prost plătite, iar salariații vor fi în continuare dependenți de deciziile politice ale guvernanților.

tabel Moise Guran în www.biziday.ro

http://www.biziday.ro/2016/11/29/targuiala-pe-salariile-bugetarilor-ascunde-secretul-stagnarii-in-saracie/

Programul PSD își propune un buget de 122 puncte, dar e limitat de UE la 110 puncte. Din reducerea investițiilor deja foarte reduse nu se poate găsi spațiu fiscal suficient pentru toate măsurile super generoase propuse în campania electorală.

Prin urmare, e nevoie de alt artificiu sau inginerie financiară. Programul PSD a inventat un Fond Suveran (de Investiții și Dezvoltare). Acest FSID va acționa în afara bugetului de stat, nu va fi prins în statistici și va prelua ceea ce trece de 110 puncte. Toate investițiile vor trece prin acest Fond, iar partea de investiții din buget va fi mutată la Fond, rămânând astfel un spațiu fiscal generos pentru acele 12 puncte care nu se închid în deficitul bugetar maxim admis.

Practic, noul guvern va avea în fapt un buget de 122 puncte, dar în statistici va raporta 110 puncte! Miraculos, nu?!

  

Fondul nu va face mai multe investiții și dezvoltare decât facem azi, doar va fi o inginerie financiară prin care păcălim deficitul bugetar. Datoria publică va crește. Fondul va gestiona cele mai prețioase active de stat rămase neprivatizate (TRANSGAZ, ROMGAZ, HIDROELECTRICA, etc.) și va angaja credite sau va emite obligațiuni. În cazul unui management politic defectuos (regula și nu excepția ultimilor 26 de ani!), se poate ajunge la insolvență și executarea garanțiilor (perlele coroanei), iar bugetul de stat va suferi un șoc care o transforma întro Grecie falită.

Generosul program de guvernare descris mai sus, raiul creșterilor de venituri și scăderi de taxe, e o strategie de ”dublu sau nimic”, cu mențiunea că ”dublu” (varianta pozitivă) ne asigură un plus de cca 30 miliarde euro la datoria publică pe următorii 2 ani!!
(7% PIB 2017 + 10% PIB 2018)

Azi datoria publică este de 54,3 miliarde euro; în consecință ea va crește cu peste 55% în doi ani, fără ca România să recupereze întârzierile de dezvoltare (infrastructură rutieră, școli, spitale, etc.). Datoria publică ar putea ajunge în doi ani la 50% PIB.
http://adevarul.ro/economie/stiri-economice/datoria-externa-romaniei-continuat-creasca-octombrie-depasind-92-miliarde-euro-1_58514d115ab6550cb86cd60e/index.html

Cornul abundenței se deschide curând, după ce se rezolvă câteva probleme tehnice, în special constituirea FSID; din acel moment bunăstarea rapidă îi va copleși pe români; cu ce costuri și riscuri, v-am prezentat mai sus și-n articol anterior, dar la câți le pasă de costuri și efecte secundare? Aproape toți doresc beneficii imediate!

http://www.fiscalitatea.ro/fondul-suveran-de-dezvoltare-si-investitii-propus-de-psd-nu-poate-exista-decat-daca-se-fac-listari-pe-bursa-16441/
”Estimăm, din emiterea de obligațiuni, o atragere de fonduri de 25 de miliarde de lei în următorii patru ani, dividende de cel puțin 10 miliarde de lei. Acum sunt 2,5 miliarde de lei la aceste companii, estimăm atragerea altor surse în proiecte investiționale de cel puțin 25 miliarde de lei și un miliard de lei din vânzarea unor active care sunt complet neperformante”, a menționat președintele Dragnea, conform sursei de mai sus.
Conform acestor declarații din pre-campanie, în mod real nu se pot asigura în 4 ani nici 70% din sumele necesare în doi ani!
http://www.cotidianul.ro/fara-transparenta-pusculita-psd-poate-pierde-investitori-292904/

Artificiu

Una din temele de campanie ar putea fi un punct esențial al noii guvernări, este vorba de fondul suveran de investiții și dezvoltare.

Argumentele aduse de economistul Cristian Socol în favoarea acestui fond:

"În primul rând este nevoie de un vehicul care să se afle în afara constrângerilor bugetare generate de regulile fiscale la a căror respectare România s-a angajat.

În al doilea rând, vehiculul de investiții FSDI poate ajuta la menținerea unei creșteri economice de peste 5% în următorii ani. 

În al treilea rând, prin intermediul FSDI se pot crea locuri de muncă mai bine plătite. 

În al patrulea rând, prin FSDI statul poate dezvolta noi capacități de producție în domenii competitive.

În al cincilea rând, ar trebui să țintim o dezvoltare echilibrata intre regiuni și județe.

În al șaselea rând, crearea și implementarea FSDI ar trebui să răspundă unei nevoi viitoare – în câțiva ani România nu va mai avea avantajul forței de muncă ieftine." 

http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/are-romania-nevoie-de-un-fond-suveran-de-investitii-118133.html

Promisiunile electorale ale învingătorului în alegeri nu sunt aplicabile, dar, totuși există un subterfugiu. Acesta va fi fondul suveran de investiții și dezvoltare. Cheltuielile din investiții vor fi mutate aici și nu vor mai apărea în deficitul bugetar. Datoria publică va creste și-n cifre nete și-n valoare procentuală. Investițiile vor rămâne relativ la același nivel, dar spațiul fiscal pentru măsuri sociale aducătoare de voturi va fi majorat cu 2-3%, adică un spațiu ultra-generos. Economia va crește prin consum, o rețetă deja consacrată. 

Fondul suveran nu va fi de investiții, întrucât nu va acumula bani, căci el e creat să consume. Iar un fond clasic de investiții urmărește investiții rentabile, profitabile, în orice parte a lumii. România a mai avut experiențe, nefericite însă, cu astfel de fonduri, căci politicul nu urmărește dezvoltarea economica cât beneficiul electoral direct și imediat.

Acest artificiu bugetar va ajuta noul guvern să aplice o parte dintre promisiuni, dar și cu prețul amânării unor măsuri din etapa a doua a relaxării fiscale. Astfel, devine posibil un deficit în limita a 3% PIB, deși în mod real acesta va fi mai mare cu 2-3 puncte procentuale.

Nu sunt împotriva deficitelor bugetare, dar îmi par acceptabile și dezirabile numai pentru dezvoltare și investiții. Problema acestor deficite este creșterea datoriei publice până la nivelul în care plata dobânzilor riscă să devină nesustenabilă. Datoria publică încă mică a României nu poate fi comparată cu a altor țări. Nivelul limită de deficit 3% PIB a fost gândit pentru situații limită; dacă în perioadă economică pozitivă atingem acest nivel, unde vom fi cu deficitul în perioadă de criză economică?

http://www.raducraciun.ro/nationalismul-economic-de-la-necesitate-la-naivitate/

Redactorul Vlad Epurescu numește FSID ca ingineria financiară care va îndeplini programul economic al PSD.
”Cum poți face investiții fără să mărești deficitul bugetar, bașca să şi mărești salarii şi pensii? Întrebarea este una legitimă. Răspunsul ar fi acesta: prin construirea unui vehicul financiar al cărui exercițiu nu este consolidat la bugetul de stat şi, care, ascunde în mod legal o parte din datoriile ţării. 
Mecanismul constituirii FSDI-ului ar funcționa în felul următor. O parte din banii pentru pensii, salarii, eliminări de taxe şi alte deduceri şi facilități ar putea fi asigurată din banii de la buget destinați investițiilor în infrastructură şi în alte segmente. Gaura de-aici ar putea fi acoperită de Fondul Suveran care, practic, ar putea pune gaj companiile de stat pentru a obține finanțarea necesară marilor proiecte de infrastructură.”
FSID va fi făcut cu acțiuni ale companiilor de stat profitabile cu care apoi se vor garanta credite viitoare. Fondul Suveran va avea nevoie de aprobarea Comisiei Europene. Se ridică întrebarea firească dacă politicienii români vor administra eficient și responsabil acest fond, în caz contrar existând riscul intrării în insolvență, pierderii acțiunilor companiilor de stat și pasarea pierderilor la bugetul de stat.
Concluzia avertisment a domnului Epurescu: ”Mă întreb dacă suntem, oare, capabili de aşa ceva, sau ne îndreptăm, fără să ne dăm seama, spre o spirală a datoriilor şi să o luăm pe urmele Greciei?”

http://adevarul.ro/economie/stiri-economice/ingineria-financiara-psdvrea-dezvolte-romania-afla-spatele-maririlor-salarii-pensiipromise-1_585792075ab6550cb890325f/index.html

Analistul economic Aurelian Dochia are îndoieli privind acest fond:
1. dacă va putea fi înființat: ”nu avem resurse din care să creăm un Fond suveran. Ideea, oricât ar fi de frumoasă, nu mi se pare fezabilă din punctul de vedere al finanțării”;
2. cum vor fi cheltuiți banii ”Depinde mult cum ar fi cheltuiți banii ăștia, dacă ar fi folosiți în proiecte viabile sau vor fi cheltuiți românește, adică așa cum au fost cheltuiți banii publici de-atâția ani. Dacă tragem o linie, vom vedea ca au fost mulți bani irosiți, de-a lungul timpului”;
3. cum va fi controlat acest fond: ”aceștia (specialiștii firmei de audit) pot doar să facă o analiză ex-post și să tragă eventual unele semnale de alarmă, dar doar după ce investițiile au fost făcute”

http://www.ziare.com/bani/fonduri-investitii/vom-reusi-sa-replicam-miracolul-norvegian-ideile-pnl-si-psd-ca-sa-avem-si-noi-autostrazi-si-spitale-1437830