Bilanț și perspective

Bilanțul guvernului tehnocrat a trecut neobservat. Cifrele nu sunt rele pentru un an de guvernare, numai ca guvernul nu a avut vectori de comunicare media, iar modestia în politica e perdantă.

Guvernul a pornit sub imperiul unei emoții (tragedia Colectiv), dar și al unui păcat originar al constituirii sale. Pe scurt, guvernul a apărut de nicăieri (ca program și ca oameni) și nu a știut să-și negocieze limitele de competență cu majoritatea parlamentară. Astfel, guvernul a avut un program limitat, nu a putut schimba mai nimic, a pornit cu armata de funcționari ai fostei guvernări (secretari de stat, prefecți, șefi de deconcentrate, etc.), miniștrii cu fonduri au fost din aria PSD (la Dezvoltare și la Transporturi). Și chiar să fi avut determinare să rupă rapid cu trecutul, sabia moțiunii de cenzură a plutit asupra sa precum sabia lui Damocles, abia în ultimele luni guvernul a prins curaj când era evident că moțiunea nu mai era posibilă calendaristic. Dacă premierul Cioloș a negociat prost sau deloc, nu știm asta, dar lipsa sa de curaj s-a dovedit evidentă în alte două momente: momentul când a refuzat să dea o ordonanța prin care să se revină la alegerea primarilor în două tururi de scrutin (așa cum era democratic și ar fi cerut și emoția care a făcut posibilă numirea sa ca premier), precum și-n momentul campaniei electorale când indecizia sa a încurcat partidul fără lideri locomotivă (PNL).

Schimbările reușite (transparentizare, debirocratizare) sunt un pas înainte, dar nu unul ireversibil.

Deși a reușit o creștere economică record de cca 5%, PSD-ul și-a arogat aceste merite. În domeniul fondurilor europene, pe ciclul vechi s-a reușit o foarte bună absorbție (arogată tot de PSD), iar pe actualul ciclu doar deblocarea și demararea unor proiecte (motiv pentru care a fost poreclit guvernul ”zero”, deși urma altor doi ani cu rezultate zero).

În cele de urmă, se poate concluziona că a fost un termen prea scurt pentru proba bunei-guvernări, a lipsit susținere parlamentară, suport media și sprijin popular. Bunul simț, decența, CV-urile frumoase nu au priză suficientă în România; presiunea politică, media, socială cere soluții cu efecte rapide, imediate, indiferent de costuri prezente și mai ales viitoare. În cele din urmă, guvernul Cioloș a executat bugetul lăsat de ministrul Teodorovici, la care nu a putut face decât modificări la a treia virgula. Investițiile publice au rămas tot oaia neagră a execuției bugetare (din păcate), fiind jertfite pentru încadrarea în deficitul bugetar, pentru a face posibile relaxarea fiscală și alte măsuri de creșteri salariale lansate unele chiar în buza alegerilor de majoritatea parlamentară. În final, s-a dovedit că guvernul are putere atât cât îi permite parlamentul.

Apropo de bilanțul lui Cioloș, iată ce scria analistul economic Radu Soviani în luna mai 2016: ”în lunile iulie-august 2016, vom intra într-o criză bugetară, în care deficitul bugetar va fi mult mai mare decât cel estimat, necesarul de împrumuturi bugetare semnificativ mai mare, costurile cu dobânzile mai mari și în final, există riscul aproape cert al unor măsuri economice ad-hoc, ca în 2010, care vor pune presiune pe economie și ne vor dăuna”. România condusă de Cioloș nu a intrat în criză bugetară (așa cum sugera bugetul Teodorovici-Ponta), a înregistrat creștere economică record și un deficit mult mai mic decât cel asumat de 2,85%, cu toate presiunile populiste din parlament.

http://www.hotnews.ro/stiri-esential-21510309-livevideo-conferinta-presa-sustinuta-premierul-dacian-ciolos.htm

A făcut puțin sau mult, e secundară chestiunea în România unde comunicarea publică se substituie deseori adevărului.

http://www.aktual24.ro/poate-vede-si-dragnea-asa-arata-cu-adevarat-dezastrul-lasat-in-urma-de-dacian-ciolos-si-guvernul-sau-iata-ce-s-a-realizat-doar-intr-un-an/

Neîndoielnic, în România contează reclama și ambalajul. Pentru o majoritate, cine promite mai mult, are și șanse să facă ceva, iar cine nu promite nimic, sigur nu va face nimic. Iar partidul învingător în alegeri a promis nestingherit, neconcurat (celălalt partid mare nu a putut ține pasul la promisiuni) și mai ales necontrazis de aproape nimeni. Și cum costurile unor măsuri ce arată bine nu sunt la îndemâna multora, firesc că mulți au fost seduși de cornul abundenței; sper să nu trezească că au primit ”daruri de la greci”, cadouri atât de otrăvite, încât și-ar putea dori să nu fi ajuns la ei.

Dar viitorul ne va oferi răspunsuri, iar programul politic e atât de generos încât nu e posibil doar prin rețeta consacrată a tăierii de investiții și creșterea deficitului la limita maximă de 3%; prin urmare, vom vedea dacă inventarea a două fonduri de investiții și dezvoltare (Fondul Suveran de Investiții și Dezvoltare, precum și Fondul Național de Dezvoltare) vor avea succesul scontat. De notat, că ele există și se pune problema redenumirii lor, că trebuie să existe două fonduri deoarece companiile de producție și distribuție nu pot fi administrate de aceeași entitate (conform regulilor europene anti-monopol). Ele își propun reindustrializarea (deși România are un sector industrial peste media europeană!) și impunerea statului ca jucător în economie prin sprijinirea unor firme de stat neprofitabile și chiar înființarea altora (sic!). Prima idee e una perimată, a doua e una generatoare de clientelism.
Ce firme de stat vrea să înființeze noul guvern, cât de oportune și viabile economic, în tabelul de mai jos:

Domeniul	Oportunitate și viabilitate economică	Valoare adăugată
Procesare legume-fructe	Parțial oportună și viabilă pentru mediul rural și mici comunități locale, totuși piața e suprasaturată și competiția acerbă	mică
Procesare carne	Inoportună și neviabilă, piața e suprasaturată și competiția acerbă	mică
Îmbuteliere apă	Inoportună și neviabilă, piața e suprasaturată și competiția acerbă	mică
Combinat metalurgic	Inoportună și neviabilă, piața mondială și locală e suprasaturată și competiția acerbă, industria de profil din România e în declin deși are acționari puternici pe plan mondial	mică
Produse farmaceutice	Inoportună și neviabilă, piața mondială și locală e suprasaturată și competiția acerbă; s-ar putea păstra acele institute care fac vaccinuri obligatorii, la care prin comenzi de stat s-ar putea asigura existența	mare
Componente pentru industria de apărare	Poate fi oportună și dar nu e clară viabilitatea, România a regresat puternic pe această industrie, iar standardele de performanță greu mai pot fi reatinse	mare

Prin urmare, fabricile noi de stat dorite PSD, chiar în premisa administrării lor eficiente și responsabile, nu aduc profitul scontat. În consecință, în loc să producă profit care să fie utilizat în investiții esențiale pentru România, ele mai degrabă vor consuma resurse. Resursele inițiale sunt puține, de aceea se va apela la credite și obligațiuni care vor fi garantate cu portofoliul de active rămase în gestiunea statului (practic ultimele resurse neprivatizate).

Cele două fonduri, în ciuda denumirii lor, vor fi mai curând fonduri de cheltuire a banilor obținuți în marea lor majoritate prin împrumuturi externe garantate cu active de stat strategice și de către guvernul României.
Programul PSD promite un bulgăre de zăpadă care se rostogolește și crește exponențial generând bunăstare, profit, dezvoltare, dar miezul său e fierbinte și exploziv.

Mai trebuie menționat că anvelopa salarială nu va crește cu 56% imediat, ci etapizat:  20% până la 1 iulie 2017, alți 20% începând cu 1 iulie 2018 și 8% începând cu 1 iulie 2019. Consecința: se va trece de la o alocare de 7,8% din PIB astăzi, pentru cheltuielile de personal din sistemul public, la 9,5% din PIB în 2019. Chiar și așa, va fi greu de găsit fondurile necesare, dacă cele două fonduri sus-menționate nu reușesc să adune investiții, să genereze profit, dacă absorbția fondurilor europene pe actualul ciclu financiar 2014-2020 nu accelerează brusc spre viteza de final de ciclu anterior. Cam multe condiționalități; poate până la urmă, miza e spre reușite mult mai mici, dar care să dea liniștea punerii în aplicare a agendei ascunse în planul politic și al justiției.

http://cursdeguvernare.ro/program-de-guvernare-al-cabinetului-grindeanu-masuri-sociale-imediate-si-investitii-cand-se-poate.html

http://cursdeguvernare.ro/proiect-spectaculos-al-noului-guvern-fonduri-suverane-de-investitii-in-valoare-de-10-miliarde-de-euro-cine-le-va-administra.html

Barometrul privind aşteptările economice, al analiștilor de la KeysFin, arată un optimism moderat pentru 2017, condiţionat de provocările de ordin fiscal-bugetar şi de evoluţia economică mondială.

Se poate observa, că aprecierile majoritare sunt pentru o creștere economică în 2017 de 4,1-4,2% PIB, mult sub obiectivul noului guvern (5,5% PIB).

„Chiar dacă PIB-ul a crescut cu câte 8-9 miliarde de euro pe an, veniturile statului au rămas constante, la 23 de miliarde de euro. Presiunile de ordin fiscal şi salarial vor afecta puternic bugetul de stat, asta dacă nu se vor găsi soluţii de eficientizare a cheltuielilor bugetare. Guvernul va avea de ales între a face reforme, pentru a-şi putea onora promisiunile, sau a-şi extinde sursele de finanţare. De remarcat, în context, că, în ultimii 5 ani, autorităţile au împrumutat de la bănci echivalentul a 20 de miliarde de euro. Cam cât am împrumutat de la FMI şi BM pentru a ieşi din criză”, au mai spus analiştii de la Keysfin.
„Este nevoie de investiţii care să genereze oportunităţi de dezvoltare, în special în sectorul infrastructurii, sector care, în prezent, afectează competitivitatea României. Construcţia de autostrăzi şi reabilitatarea reţelei de transport pe calea ferată trebuie să devină prioritare”, afirmă aceştia.
http://www.keysfin.com/#!/Pages/News/NewsDetails&title=analiza-keysfin-economia-romaniei-franeaza-in-2017-consumul-grevat-de-fiscalitate-si-inflatie