A trecut, după prelungiri, cu mari sforțări și umflări de mușchi, pachetul doi de măsuri fiscale.
Reforma
administrației publice locale a fost amânată întrucât au fost opoziții serioase
la ea; premierul vrea o reducere drastică a numărului de salariați, pe când
alții vor o fake-reformă, adică reducerea prin eliminarea locurilor vacante,
adică zero economie). Oricum, un model de reducere standard, implică un
procent aplicat tuturor, și celor responsabili care au bine calibrat numărul de
funcționari cât și celor care au mult umflată schema de personal. Cred, că se
consumă multe energii pentru un rezultat mic (cam 1,2 miliarde lei efect
bugetar). Mult zgomot pentru foarte puțin. Ori, asemenea măsuri sunt
reversibile, curând (peste un an sau doi, schemele de personal vor fi iarăși
umflate). România nu are nevoie de cârpeli ci de reforme adevărate, adică,
în acest caz, de reorganizare administrativă. O treime din primării nu își
pot plăti nici salariile din fonduri proprii, cu alte cuvinte, există doar
pentru salariile angajaților nu pentru cetățeni. Dacă ținem cont că o primărie
ar trebui să facă și investiții, rezultă că procentul de unități administrative
teritoriale (UAT) ar trebui redus cu minim 40%.
O
altă măsură, eliminarea IMCA (impozitul pe cifra de afaceri) a fost retrasă,
numai că a rămas activă și măsura alternativă (taxa pe afiliați). Această taxă
prevede eliminarea deductibilității pe servicii de management/consultanță/drepturi
de proprietate intelectuală. Această măsură era de mult timp necesară pentru că
era o portiță legală prin care profitul era mutat în afara țării și a fiscului
român. Taxa pe afiliați nu are impact economic asupra activității firmelor
și aduce la buget sume de trei ori mai mari decât impozitul pe cifra de afaceri
așa cum arată calculele specialiștilor. Consultantul fiscal Adrian Luca a
făcut o serie de calcule pentru a compara impactul celor două măsuri diferite:
Ø IMCA
a adus în plus aproximativ 1,2 miliarde lei (aproximativ 240 milioane euro)
față de cât ar fi plătit companiile fără acest impozit;
Ø Noua
taxă pe afiliați, care limitează deductibilitatea cheltuielilor de management,
consultanță și drepturi de proprietate intelectuală la 1% din total cheltuieli,
va genera în jur de 800 milioane euro anual - de peste 3 ori mai mult decât IMCA.
Analistul
fiscal Iancu Guda arată că IMCA aduce foarte puțin la buget (0,36 miliarde
lei) dar generează 107000 șomeri; acești șomeri sunt resorbiți în economie,
dar, probabil, la salarii cu mult mai mici, deci scade și consumul și taxele pe
salarii. Cu alte cuvinte, IMCA are efect aproape nul la veniturile statului.
A
fost calculat impactul pachetului unu asupra deficitului bugetar. Pe anul în
curs, creșterea TVA reprezintă aproape 60% din reducerea de 0,51% PIB a
reducerii deficitului bugetar pe anul în curs. Și în anul 2026, creșterea
TVA va reprezenta 50% din reducerea deficitului bugetar. Asta apropo de faptul
că unii au clamat (ba chiar și dat semnătură) că se poate ajusta bugetul și
fără creșterea TVA.
În
ultima perioadă s-a speculat intens pe ajutorul economic pe care România îl dă
vecinei Ucraina. Adevărul este că sprijinul este mic: 1,5 miliarde de euro
în trei ani și jumătate. Asta în timp ce România a primit peste 100 de miliarde
de euro de la Uniunea Europeană de la aderarea din 2007. Mai precis de la
cetățenii țărilor mai bogate din UE care au finanțat masiv ridicarea nivelului
de trai al românilor.
Dacă
facem o comparație cu Ungaria, țară al cărui lider (Viktor Orban) este fățiș și
vehement anti-Ucraina, vedem că România nu a ajutat cu mult mai mult Ucraina
(dacă ne raportăm la procente PIB și la numărul populației). Cu alte cuvinte, guvernanții
noștri secretoși s-au lăudat a fi pro-Ucraina, s-au văitat că asta le-a mărit
deficitul bugetar, dar de fapt, contribuția lor este similară cu a unei țări al
cărei lider spune ”Huo Ucraina”. Între 3,5% PIB (cifră fantezistă a unui
fost premier) și realitatea unui 0,2% PIB este o diferență uriașă. Acest mai
puțin de 0,2% PIB înseamnă cam 2% din problemele bugetare ale României. Cu alte
cuvinte, o sumă marginală. Sprijinul acordat Ucrainei de către România este o
falsă problemă!
https://cursdeguvernare.ro/romania-sprijin-ucraina-militar-consiliul-fiscal.html
După
primele șapte luni, deficitul bugetar este egal cu cel aferent aceleași perioade
a anului trecut (4,04% PIB). Cu alte cuvinte, cele câteva măsuri aplicate au
reușit doar să compenseze acele măsuri de creșteri de cheltuieli (pensii și
salarii) operate anul trecut.
Guvernul
se mișcă greoi. A plecat din start cu un compromis nefiresc, adică unul
face reforma dureroasă și altul vine după aceea la partea mai plăcută a
guvernării (rotativa premierilor). Guvernul evoluează cu sabia lui Damocles
deasupra capului, oricând poate suferi o implozie. Mediul exterior îl
amenință cu valuri de proteste, greve, blocaje (de la profesori la magistrați).
Susținerea populară (atâta câtă este) se erodează rapid. Susținerea
prezidențială este palidă. Eșecul guvernului actual nu va fi un simplu eșec. Va
fi eșecul tentativei de a ne rezolva singuri problemele pe care ni le-am creat
iresponsabil. Dacă acest guvern eșuează, vor veni alții (FMI) și restructurarea
deficitului bugetar (pe parte de cheltuieli și venituri) va fi mult mai dură.
După marea criză din anii 2009-2010, Grecia care inițial a refuzat categoric
măsurile propuse de organisme internaționale (ba chiar a făcut și un referendum
în acest sens), a fost lăsată să se corecteze singuri și aceeași lideri (de
extremă stânga) au aplicat o austeritate cu mult mai dură decât cea propusă de
FMI. După 15 ani, Grecia nu și-a mai revenit. 15 ani pierduți de greci au fost
urmarea unui ”suveranism” găunos. Oare asta ne dorim?
œ Cucu Edmond
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu