Eterna dilemă

Discuțiile privind legea salarizării (revigorate în an electoral) sunt mereu o capcană a politicienilor față de electorat. Și ele nu vor avea niciodată o finalitate deoarece pleacă de la o premisă greșită: cât ar merita să câștige un salariat pentru a duce o viață decentă pentru o țară europeană. Și cum niciunei categorii nu i se poate spune că nu merită un salariu comparabil occidental, atunci în final realitatea dură a posibilităților duce la învrăjbire fără sens între categorii salariale. Și mai important este cât alegem să oferim prezentului și cât viitorului. Se argumentează că România oferă un procent de PIB prea mic pentru salarii, dar judecata e incorectă. România colectează la buget cu 10% PIB mai puțin decât o țară dezvoltată. Și mai mult de atât, țările dezvoltate și-au rezolvat problema cu infrastructura, iar economia merge din plin. În plus, în țările dezvoltate, mediul privat ridică plafonul salarial și nu invers cum este la noi. Legea salarizării ar trebui să cuprindă doar indici de ierarhizare, iar coeficientul decisiv trebuie dat de economie. Până nu se înțeleg aceste lucruri, oricâte demisii am avea, nu vom ajunge la o soluție.

După studii europene (analiza Comisiei Europene - Administration and the civil service in the EU 27 member states) sau după studiul firmei de consultanță A.T. Kearney, numărul de bugetari în România raportat la populație este unul foarte ridicat. Am plecat în 1990 de la 10% și am ajuns la 26% în 2014, asta în timp ce media europeană este de 15% .

https://www.zf.ro/eveniment/numarul-de-bugetari-continua-sa-insemne-peste-un-sfert-din-totalul-angajatilor-din-economie-fata-de-10-din-total-in-anii-90-13711836

”Problema României nu este neapărat aceea că sunt prea mulți salariați în sectorul public, ci faptul că sunt prea puțini angajați în sectorul privat și mulți dintre aceștia sunt plătiți cu salariul minim, care este foarte scăzut”, a declarat într-un interviu pentru AGERPRES, Luminița Chivu, director general al Institutului Național de Cercetări Economice 'Costin C. Kirițescu' (INCE), din subordinea Academiei Române. Sunt și studii care demonstrează că nu avem atât de mulți bugetari la total salariați. Și totuși, această e o viziune etatistă, una care pune efectul înaintea cauzei. Nu e vina mediului privat că nu reușește să genereze mai multe locuri de muncă, mai specializate și implicit mai bine remunerate. Statul taxează excesiv munca, statul inhibă investițiile, statul cheltuie mult și prost resurse adunate de la tot mai puțini contribuabili și enumerarea poate continua. Statul trebuie optimizat pe realitatea economică, nu trebuie blamat mediul privat că nu reușește să fie la înălțimea aspirațiilor birocrației de stat.
http://www.agerpres.ro/economie/2015/08/26/interviu-luminita-chivu-ince-romania-nu-are-prea-multi-salariati-in-sectorul-public-ci-prea-putini-in-sectorul-privat-13-40-38

Și totuși, nivelul de trai în România e mai bun decât ne pare, relevă un studiu al site-ului numbeo.com. Surprinzător ungurii o duc mai rău decât românii.

Iar între orașele din România, Bucureștiul nu e pe primul loc ci abia pe locul 5 (după 4 orașe din Ardeal).

http://cursdeguvernare.ro/romania-nivelul-de-trai-efectiv-in-context-european.html

Costul muncii a crescut în ultimii 4 ani, asta după ce a traversat 4 ani de criză cu pierderi aproape zero. Aceste costuri sporite de 19% creează probleme productivității muncii și atractivității economice.



http://cursdeguvernare.ro/costul-muncii-in-pib-ul-pe-locuitor-in-euro-cum-se-pozitioneaza-romania-in-ue-si-ce-concluzii-putem-trage.html

Salariile tot continuă să crească în ultimii ani, atât în valoare absolută cât și-n procent PIB. Autorul  zf.ro Adelina Mihai se întreabă unde e reforma în administrație când salariile cresc și numărul de bugetari nu scade.

”Cu 1,2 milioane de angajaţi, sectorul bugetar are o pondere de 26% în efectivul total de salariaţi din economie. Spre comparaţie, în Polonia, bugetarii reprezintă 25% din totalul salariaţilor, în Franţa procentul este de 20%, în Germania este de 15%, iar în Cehia este de 34%”. România are azi mai mulți bugetari decât în anul 1989, deși azi funcțiile statului sunt mai mici, numărul de cetățeni mai mic cu 4-5 milioane, iar informatica azi e altceva azi decât era incipientă acum 26 de ani.

http://www.zf.ro/eveniment/unde-e-reforma-administratie-salariile-bugetarilor-cresc-iar-numarul-angajati-scade-e-regretabil-ultimii-trei-ani-s-realizat-echilibru-intre-alocarile-cresterile-salariale-alocarile-investitii-15275759

Dezgheț

Se topește excedentul bugetar din prima lună și devine tot mai evident că acest buget e greu de susținut anul acesta.

Execuția bugetară nu diferă în structura sa față de cea de anul trecut, numai că unele componente arată tot mai urât.

http://cursdeguvernare.ro/executia-la-2-luni-excedentul-bugetar-s-a-topit-rapid-cheltuielile-majorate-peste-posibilitati.html

De fapt, cauza e simplă, crede Bogdan Glăvan: ”epuizarea fulgerătoare a excedentului bugetar realizat la începutul anului nu se datorează în principal problemelor de colectare, ci creșterii cheltuielilor publice”.

Tot analistul ne spune că tendința de a îndemna iar la fugărirea evazioniștilor este o falsă rezolvare a problemei: ”Sigur, veți spune, acum ce altceva ne rămâne de făcut decât să-i fugărim pe evazioniști, doar nu putem scăderea salariile la loc! Aveți dreptate, dar asta doar fiindcă politicul nu acceptă să dimensioneze cheltuielile la venituri. Tăierea la loc a salariilor bugetarilor este imposibilă doar din punct de vedere politic. Dar nu trebuie să ne resemnăm. Mi-e teamă că tocmai acest gen de gândire a adus grave deservicii României în ultimele decenii. În loc să căutăm să stoarcem sectorul privat de resurse pentru a căpătui un buget umflat populist, nu este mai rațional să ne opunem inflației de cheltuieli?”
https://logec.ro/executia-bugetara-si-falsele-dileme/

Până la urmă se pare că totul se rezumă la o unghiul sub care privești problema. Astfel, din unghiul de privire al doamnei Anca Dragu, ministrul finanțelor, raportarea încasărilor pe trimestrul I 2016 se face la program și nu la perioada similară a anului 2015 (circumstanțele economice fiind substanțial diferite).
http://economie.hotnews.ro/stiri-finante-20909536-dragu-exista-recomandarea-expertilor-fmi-amana-introducerea-noi-masuri-relaxare-fiscala.htm

Dezghețul din titlu nu înseamnă că vine primăvara în economie; dezghețul nu-și are cauza în efectul de seră ci în măsurile economice prociclice, în experimentul (unic!) de a combina relaxarea fiscală cu expandarea cheltuielilor publice. Dezghețul e utilizat ca un termen negativ, ca unul ce poate aduce un cataclism economic.

Consumul încă duduie, mult prea mult și asta nu e un semn bun căci produce deficit de cont curent (importuri mai mai decât exporturi) și nici nu va dura mult ca efect economic.
http://cursdeguvernare.ro/semnale-de-alarma-privind-supraincalzirea-prin-consum.html

Iar politicul din parlament face ce știe el mai bine în an electoral, dă multe lovituri de berbece în deficitul bugetar și asa foarte fragil. Guvernul e îngrijorat de aceste lucruri și pus sub presiune încearcă să o dreagă cu o ordonanță pentru mărirea salariilor unor bugetari (asta după ce a respins 3 proiecte de lege ale salarizării unitare ca fiind nerealiste, pe buna dreptate).
http://cursdeguvernare.ro/guvernul-ingrijorat-de-initiativele-parlamentului-care-produc-costuri-bugetare.html

Și totuși, cu toate veniturile suplimentare ale cetățenilor rezultat al combinației de măriri salarii și reduceri de taxe, ponderea taxelor și impozitelor cresc iar în bugetul gospodăriilor (logic ar fi fost să scadă cu creșterea consumului, nu? Sau cresc alte taxe și impozite mult prea mult?).


http://cursdeguvernare.ro/ins-gospodaria-in-2015-taxele-si-impozitele-nivel-record-in-cheltuielile-unei-familii.html


http://adevarul.ro/economie/bani/romanii-dau-mai-putini-bani-mancare-mai-bautura-cosul-zilnic-produs-produs-infografie-1_57052c2d5ab6550cb8afbf61/index.html

Ultimul raport ING exprima îngrijorări pertinente: "Agenda populistă de dinaintea alegerilor reprezintă o amenințare serioasă pe termen scurt la stabilitatea macro. Cu toate că ne așteptăm la o consolidare fiscală care să readucă ponderea în PIB a datoriei publice pe o traiectorie descendentă după alegeri, ne temem că va fi nevoie de o majorare a taxelor, unele măsuri fiind prea costisitoare din punct de vedere politic pentru a fi inversate (creșterea salariilor)".
http://cursdeguvernare.ro/ritmul-de-crestere-al-salariilor-accelereaza-in-februarie-ing-ne-temem-ca-dupa-alegeri-vor-creste-taxele-reversarea-cresterii-salariilor-bugetarilor-este-prea-costisitoare-politic.html

8 riscuri sistemice (majoritatea în creștere!) amenință România, aceasta este constatarea Băncii Naționale a României.


http://cursdeguvernare.ro/raport-bnr-cele-8-riscuri-sistemice-la-adresa-stabilitatii-financiare-doua-noi-doua-in-crestere-trei-in-stagnare-si-unul-in-scadere.html

”Un deficit bugetar care depășește 1,5% din PIB va avea drept consecință depășirea pragului de alertă al datoriei publice în următorii trei ani, iar probabilitatea de a înregistra o încetinire a creșterii economice sau chiar o recesiune depășește 50%” este avertismentul formulat de Mugur Isărescu, guvernatorul BNR.
http://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-20921458-patru-avertismente-ale-lui-mugur-isarescu-adresa-guvernului-ciolos-parlamentului.htm

Drum greșit

Industria scade, exporturile asemenea, importurile cresc, suficiente semne care îl fac pe Moise Guran să afirme că economia merge invers decât pare celor mai mulți.

http://www.biziday.ro/2016/03/13/cateva-semne-ce-ne-arata-ca-economia-merge-invers-decat-crede-lumea/

"Trebuie să fim realiști. Personal, nu am văzut niciodată în cei 25 de ani pericole mai mari la adresa stabilității economice și financiare a României. Deși am avut o creștere substanțială a salariului minim, situația macroeconomică bună este adevărat nu se reflectă întocmai la nivelul populației și firmelor. Există nemulțumiri, există tensiuni. Mulți oameni și multe firme mici o duc în continuare greu. (...) Când încă mai sunt multe de făcut pentru ca stabilitatea macroeconomică să se transmită în creșterea nivelului de trai și a calității vieții, ne confruntăm cu riscul adevărat de a pierde cel puțin o parte din progresele obținute atât de greu. Creșterea deficitului public în 2016 până la limita europeană de 3% din PIB și mai ales perspectiva unui deficit bugetar de aproape 4% din PIB în 2017 va duce categoric la intrarea datoriei publice pe o traiectorie ascendentă și ne arată că nu am învățat destul din principiul potrivit căruia în perioada de creștere economică susținută, trebuie să și economisim. Când avem mai mult, nu trebuie să cheltuim tot, trebuie să facem rezerve", a explicat marți (15 martie 2016) guvernatorul BNR Mugur Isărescu în cadrul unei conferințe pe teme de dezvoltare regională.

http://www.gandul.info/financiar/avertismentul-lui-mugur-isarescu-nu-am-vazut-niciodata-in-ultimii-25-de-ani-un-pericol-mai-mare-15108076

În anii 2012-2015, au fost operate măsuri de creșteri salariale unor largi categorii sociale (măsuri posibile prin creștere economică, prin noi datorii publice și prin amputarea investițiilor publice). Care a fost rezultatul paradoxal? A crescut inegalitatea socială!!! Exact ca în anii 2007-2008.

Plecată la intrarea în UE de la o valoare de 37,8%, România a coborât treptat ( 36,0% în 2008 și 34,9% în 2009) până la palierul din perioada 2010 – 2012 (33,2% – 33,3%).

De ce ajunge aici? Pentru că în anii de creștere economică, politicienii sunt generoși în a inventa pensii și drepturi speciale care măresc inegalitățile sociale.

http://cursdeguvernare.ro/cand-pib-creste-odata-cu-saracia-coeficientul-inegalitatii-sociale-in-ue-si-colegele-de-pluton-ale-romaniei.html

România nu are clar un model de creștere economică și de aceea evoluția este deseori în zigzag. Valentin Lazea, economistul sef al BNR, identifică confuziile care există la nivelul societății și mai ales la mediul de afaceri:

“Nu poți să spui că vrei un stat minimal, că statul e un prost administrator, să-i luăm resursele, și apoi să spui că vrei ca statul să aducă infrastructură, educație, sănătate”, a declarat Lazea, la conferința Growth Forum - Strategia de dezvoltare a României și convergența la euro, organizată de Profit.ro la BNR. Dacă opțiunea mediului de afaceri e pentru statul minimal, atunci acesta ar trebui să-și asume furnizarea acestor servicii.

“A doua confuzie, gravă, e că nu s-a stabilit direcția prin care vrem să creștem economia”, adaugă Lazea, care moderează un panel privind modelul de dezvoltare a României.

A treia confuzie ține tot de conduita capitalului. Mediul de afaceri cere relaxări fiscale și, eventual, monetare, dar nimeni nu spune că vrea reforme structurale, care ar crește potențialul economiei, adaugă Lazea.

“Discursul public general este unul ca și cum am trăi într-o țară de zâne. Dacă trăim prost în această țară, nu e pentru că reflectă o stare de valori, obiceiuri, ci pentru că așa s-a nimerit”, spune economistul.

http://www.profit.ro/stiri/economie/lazea-bnr-in-romania-persista-confuzii-grave-mediul-de-afaceri-vrea-stat-minimal-dar-care-sa-ofere-infrastructura-educatie-sanatate-15406918

O analiză atotcuprinzătoare despre 2016 dar mai ales 2017 e semnată de Alexandra Pele și Cristian Grosu. Dar cum 2016 e anul în care se înnoiesc speranțele și promisiunile deșarte, o astfel de analiză nu prezintă interes, din păcate. 
Sursele care astăzi creează entuziasm, pot deveni numai într-un an de-o toxicitate gravă pentru economie, cred analiștii susmenționați.

Un inventar al punctelor nevralgice și riscurilor anului 2017, care se coc chiar acum la începutul lui 2016 :
1- Deficitul și datoria publică
Deficitul bugetar de la 1,1% din PIB în 2015 la aproape 3% din PIB în acest an, iar în 2017 se va apropria de 4%.

2- Creșterea prin consum peste potențial, investițiile, supraîncălzirea
Problema: sursele și sustenabilitatea creșterii – consum în loc de investiții și producție

3- Deficitul bugetului de pensii: pragul de 4 miliarde de euro a fost depășit încă din 2015 – presiunea crește pe anul 2017 din cauza măririlor și indexărilor
Bugetul de pensii crește fără acoperire în sfera contribuțiilor – banii trebuie luați de altundeva.

4- Cererea, oferta internă și dezechilibrul balanței comerciale
Deficitul balanței comerciale va pune presiune pe datoria publică și pe cea privată.

5- Inflația mascată de măsuri administrative și demascarea ei
Pentru anul 2017, se anunță anularea a 2 efecte de bază, care maschează inflația reală (TVA la alimente și cota generală de TVA).

6- Distanță tot mai mare între salarii și productivitatea care le acoperă
Decalajul între sporul de productivitate a muncii depuse și remunerarea acesteia se situează la 14,5%, valoare extrem de mare.
Creșterea salariilor fără acoperire în productivitate va pune presiune pe toate palierele macroeconomice cu forța a câteva miliarde de euro: consum peste potențial, importuri, datorie publică/privată,  inflație.

7- Finanțarea economiei și efectele încă neprevăzute ale legii dării în plată
Creditarea economiei va intra sub semnul neprevăzutului, din cel puțin două motive:
a- Măsurile anticiclice de politică monetară ale BNR pentru ținerea sub control a consumului ar putea duce la creșterea dobânzilor și scumpirea banilor.
b- Forma în care va ieși din Parlament legea ”dării în plată”

Efecte generale în economie și societate, după opinia autorilor studiului:

• Pierderea echilibrului macroeconomic
• Accentuarea divergențelor între regiuni (Orice măsuri de diminuare a divergențelor interne au nevoie de finanțare, lucru care nu se regăsește în deficitul bugetar)
• Creditarea îngreunată
• Creșterea taxelor locale

Politicul, cred analiștii, vor reacționa tot ca-n anii 2009-2010: prin măsuri de redresare reactive și haotice.
Exemplele sunt arhicunoscute: anulări de creșteri de salarii (dar care se plătesc eșalonat în urma acțiunilor în instanță), creșteri de taxe și accize: TVA, taxa pe stâlp, supraaciza la combustibil.

Autorii analizei enumeră semnele rele ale începutului de an 2016:

”-deficitul comercial în luna ianuarie a fost de 3 ori mai mare decât în ianuarie 2015. Exporturile au scăzut cu 1,5%, importurile au crescut cu 3,1%. Și abia anul acesta urmează explozia importurilor.
-industria a scăzut în ianuarie 2016 cu 1,2% față de ianuarie 2015 și cu 2,3% față de decembrie 2015
-ținerea sub control a deficitului se face prin tăierea cheltuielilor și a investițiilor, nu pe creșterea veniturilor: excedentul conjunctural la bugetul general consolidat din luna ianuarie are în spate tensiuni importante si se sprijină în bună parte pe teama autorităților locale de a face plăți.
-excedentul din 2015 a fost spulberat la sfârșitul anului, către administrațiile locale, potrivit unei gestiuni pur electorale: blocarea investițiilor și amânarea lor pentru ultima sută de metri potrivit algoritmurilor politice.
-PIB crește, investițiile nu
-În ciuda scăderii TVA, prețurile la consumator se păstrează
-Fondurile europene pe exercițiul 2014-2020 sunt în același stadiu ca în primii 3 ani din exercițiul 2007-2013
-Marile proiecte naționale sunt în acest moment de nefinanțat – deficitul (dublu față de cel din 2015) este ”consumat” de măsurile fiscale din anul 2015.
- diferența dintre bugetul de pensii și contribuțiile efective a ajuns la un maxim istoric de 50%, într-o valoare absolută de peste 4 miliarde de euro (2,6% din PIB)
-producția pentru piața internă este mult în urma majorărilor salariale.”

http://cursdeguvernare.ro/o-problema-care-se-coace-in-2016-riscurile-anului-2017-si-finantatorii-lor.html

Evoluțiile începutului de an au făcut ca economiștii și investitorii străini să tragă un semnal de alarmă: dacă și pe viitor vom creste doar pe consum, vom continua fără investiții și nu va fi redusă povara fiscală, atunci am putea intra în stagnare în cel mult un an de zile.
"Iată creșterea industrială, cu trei ramuri principale. Linia albastră este industria în totalitatea ei - după aceasta creștere susținută de trei-patru ani, aici, în noiembrie, decembrie 2015, ianuarie 2016 a început scăderea. De la ce vine? De la linia verde și de la cea galbenă - adică industria extractivă și energia. Extracțiile au scăzut mult pentru ca prețul petrolului e foarte mic, iar energia a intrat la apă pentru că nu mai e prea multă industrie care sa cumpere energie, plus că a fost o iarnă caldă și fără consum prea mare. Pe stagnare, dar totuși sus, a rămas doar industria prelucrătoare - cu vedeta ei - construcțiile de mașini. În creștere continuă este doar consumul, momentan”, explică corespondentul ProTV, Mihai Peticilă.

Unde vom ajunge curând după ce se va stinge focul de paie: ”Vom intra pe o panta descendentă, în sensul că la sfârșitul anului viitor, dacă nu se schimbă ceva, invariabil vom intra într-o stagnare dacă nu recesiune”, explica George Sofian, economist.
http://stirileprotv.ro/stiri/financiar/romania-traieste-doar-din-consum-si-ignora-semnalul-de-alarma-ce-risca-economia-tarii-in-perioada-imediat-urmatoare.html

Puhoi de semne

Puhoi de semne se adună; îmi este tot mai greu să le contabilizez pe toate.

Norii grei se adună peste economia mondială; la fel ca-n 2008, din America poate porni taifunul. Iar dezechilibrele economiei românești (sumă a populismelor interne) sunt mult mai grave azi. În plus, plasa de siguranță a datoriei publice mici a dispărut.

„O cădere a cererii în Europa nu va putea fi compensată de creşterea cererii interne. România este prea dependentă de UE în privinţa exporturilor (şi a importurilor). Avansul PIB nu se bazează doar pe majorarea cererii interne ca urmare a reducerilor de taxe şi creşteri salariale, ci şi pe banii trimişi acasă de românii din străinătate sau pe investiţiile străine. Apoi industria noastră produce subansambluri pentru produsele finite din UE. O reducere a cererii externe va lăsa fără lucru, deci fără bani, nişte oameni. Cu excepţia Dacia, poate, care s-a descurcat bine în criză având în vedere preţul mai scăzut al produselor finite, toţi ceilalţi vor avea de suferit. În industrie, investiţiile au fost ani de zile amânate. În lipsa acestora, nu poţi pretinde ca industria să producă pentru piaţa internă ceea ce nu a produs până atunci pentru piaţa internă. Toate aceste lucruri la un loc vor face ca cererea internă să se reducă, dacă cererea externă se reduce. Prin urmare compensarea nu se va produce“, susţine categoric economistul Dragoş Cabat.

Optimiștii cred că șocul extern va fi absorbit de bufferul de bani rezultat din economiile populației și din măsurile fiscale (reducere a taxelor și mărire a salariilor), dar chiar și ei admit că poți crește prin consum, dar doar pe un termen foarte scurt; investițiilor le revine rolul a împinge economia înainte, durabil și sustenabil.

http://www.zf.ro/eveniment/sua-intra-in-recesiune-industriala-are-romania-un-plan-b-poate-consumul-intern-sa-suplineasca-reducerea-exporturilor-romanesti-daca-criza-va-atinge-si-europa-15005884

Ray Dalio, cel mai de succes manager de fond speculativ, avertizează asupra faptului că abilitatea băncilor centrale de a stimula creșterea economică prin reducerea costului datoriei se apropie de sfârșit.

Avertismentul îngrijorător este acela că băncile centrale ar putea fi neputincioase în intenţia de a opri criza financiară sau recesiunea cu tactici inflaționiste în scenariul lui Dalio.

http://www.capital.ro/avertismentul-unui-investitor-superciclul-de-75-de-ani-al-datoriilor-se-apropie-de-sfarsit.html

Bancheri americani apreciază că ne aflăm undeva între mijlocul și finalul ciclului economic de creștere. Expertul Certinvest, Daniela Vasile, afirmă că o nouă criză economică are loc la 58 de luni, conform studiilor Biroului American de Cercetare Economică. 4 mari amenințări sunt identificate de expertul Certinvest:

- Industria în scădere în China
- Deprecierea mărfurilor
- Supra-îndatorarea companiilor
- Prăbușirea burselor.

http://www.stiripesurse.ro/patru-mari-amenintari-pentru-economie_980744.html

Apropo de riscuri, participanții la Forumul Economic Mondial de la Davos, enumeră câteva dintre acestea:

- încălzirea globală
- migrația în masă
- criza apei
- conflictele interstatale
Publicația britanică Management Today identifică alte pericole majore pentru sectoare economice:
- atacurile cibernetice
- șocurile de pe piața energiei
- șomajul
- bulele activelor
- crizele fiscale.

http://a1.ro/news/economic/cat-de-posibila-este-o-noua-criza-economica-mondiala-si-care-sunt-riscurile-care-sperie-companiile-id443814.html

„Atât de multe acţiuni bancare scad atât de abrupt. Cred că oamenii încă nu şi-au dat seama ce se întâmplă, iar aceasta mă îngrijorează. Mă îngrozeşte ce-mi arată graficele pe termen lung“, a spus Raoul Pal, fost strateg al Goldman pentru CNBC. El a recunoscut că nu a mai văzut de mult timp o situaţie atât de sumbră.

http://www.zf.ro/business-international/ma-ingrozeste-ce-mi-arata-graficele-pe-termen-lung-actiunile-bancilor-europene-si-americane-au-scazut-atat-de-mult-in-atat-de-putin-timp-ca-se-vorbeste-deja-de-o-criza-15035665

Noi suntem azi mult mai expuși decât eram în anul 2008. Datoria publică a crescut și-n ultimii 3 ani, ani de creștere economică trâmbițată. Conform raportului Curții de Conturi, în perioada 2012-2014 datoria pe cap de locuitor a urcat semnificativ, de la 2.706 la 3.314 euro; efectele sociale din ultimii ani nu au venit atât din creșterea economică, cât din împrumuturi, adică un mai bine pe datorie. Iar cea mai mare parte a venit din datorie internă, la bănci din România. 

http://www.profit.ro/stiri/economie/in-primii-doi-ani-de-guvernare-ponta-datoria-publica-a-crescut-de-la-2-706-la-3-314-euro-pe-cap-de-locuitor-14732254

Economistul șef al BNR arată că avem o creștere economică peste potențialul firesc, una nesănătoasă. ”Calea uşoară a adoptării de măsuri fiscale a condus la o creştere de 4% care nu este adevărată - este dopată cu politici fiscale şi monetare”, a spus Valentin Lazea la colocviul “Creşterea economică potenţială”. Reformele structurale sunt singurele care conduc la creşterea sănătoasă a PIB, nu măsurile fiscale de dopare, susţine Lazea. În acest moment creşterea potenţială a economiei este de 3% din PIB, mai spune economistul, tot ce este peste acest procent este “dopaj”. Eu completez zicând că suntem acum în perioada euforiei (de la beție sau dopaj, e doar un detaliu), iar trezirea va fi la fel de brutală.

http://www.zf.ro/banci-si-asigurari/economistul-sef-al-bnr-cresterea-economica-de-4-nu-este-reala-este-dopata-cu-masuri-fiscale-15032880

Iar mai binele de astăzi a derapat de economia reală: la o scădere de productivitate a muncii de 0,1%, creșterea reală a salariului (după ajustarea cu inflația) a urcat la 14,4%. Așa ceva e evident nesustenabil.

 

http://cursdeguvernare.ro/semnal-salariul-real-a-urcat-in-decembrie-cu-peste-14-dar-productivitatea-muncii-ramane-mai-scazuta-decat-in-anul-precedent.html

Criza datoriilor e departe de a fi încheiată și poate exploda oricând.
http://www.zf.ro/banci-si-asigurari/criza-care-arde-mocnit-economia-mondiala-in-spatele-sistemului-financiar-global-sta-pe-un-butoi-de-pulbere-o-problema-de-trilioane-de-dolari-care-va-afecta-toate-economiile-lumii-15045726

În interviul cu scriitorul și profesorul universitar Claude Karnoouh luat de ziaristul Alexandru Petria se pune punctul pe ”i” referitor la ceea ce amenință viitorul României:

”Totdeauna m-am ferit să fiu profet. Știu că mulți intelectuali se prezintă astfel, dar eu nu. Cum zicea maestrul meu filozof Gérard Granel, viitorul n-are chip… Ce putem să sugerăm sunt niște tendințe. În primul rând, trebuie să notăm că emigrația duce cei mai buni studenți în străinătate și majoritatea dintre ei nu mai revin (vin să-și viziteze familia, dar viața lor e în afara țării), ceea ce mi se pare, din păcate, că e datorită nivelului de corupție din toate instituțiile publice și private. Aici nu se pot promova oameni meritocratic, numai cu PCR, pile, cunoștiințe și relații… sunt bineînțeles excepții, dar regula e cum am zis… așa că forțele cele mai bune se duc. A doua problemă este starea demografică. E evident că România a întrat într-un proces de mare scădere demografică, si asta amenință viitorul ei. Știu că elitei politice post-89 nu-i pasă. Aș adăuga și fenomenul sărăciei care crește tot mai mult, și care face din România de azi o țară în stare tipică de lumea a treia: capitala și trei sau patru orașe au centralizat bogăția, și restul rămâne într-o stare de sărăcie ca a țărilor mai sărace din Africa. Fostul sistem comunist, cu toate defectele lui, măcar a încercat să pună pe picioare o dezvoltare echilibrată în toate colțurile țării, dar azi această voință politică e terminată, concentrarea capitalului e la București, la Cluj, la Timișoara și la Constanța. Efectele acestei politici sunt teribile pentru orașele mijlocii și mici, unde deșcolarizarea este masivă și amestecată cu dezindustrializarea. Toate astea înseamnă ruinarea socială a țării, unde o elită smulge cât mai mulți bani care sunt trimiși în străinătate, pentru reciclarea în marele business”.

Radiografia este pertinentă, dar conștiința publică e încă adormită.

http://www.stiripesurse.ro/romania-are-viitorul-amenin-at_981822.html

Pentru banca americană Citigroup, economia mondială pare prinsă într-o „spirală a morţii” care poate accentua declinul preţurilor petrolului, poate duce la recesiune şi pesimism de durată pe bursele de acţiuni, scrie CNBC. Tot în SUA, spread-urile randamentelor ridicate ale obligaţiunilor companiilor din sectorul energiei au sărit la niveluri record.

„Această situaţie face ca Lehman să pară o plimbare în parc”, crede Thomas Thygesen.

http://www.zf.ro/business-international/analistii-vad-semne-de-recesiune-in-tot-ce-misca-economia-se-afla-in-fata-unei-constelatii-de-riscuri-15047308

Acum întrebarea „paranoică” este dacă dobânzile în România nu vor ajunge şi ele negative aşa cum se întâmplă în Vest sau mai nou, în Cehia. Ca să ţii banii la bancă ajungi să plăteşti tu, client.

http://www.zf.ro/burse-fonduri-mutuale/vestea-proasta-bursele-intreaga-lume-au-reintrat-scadere-puternica-investitorii-au-pierdut-tot-au-castigat-ultimii-doi-ani-vestea-buna-bucuresti-leul-s-apreciat-fata-euro-romania-devenit-destinatie-15052776

10 semne pe care economiștii le consideră indicii că o nouă criză este pe punctul de a se declanșa la nivel global:

• Scăderea schimburilor comerciale internaționale. Indicele Baltic Dry, care monitorizează tarifele de transport ale mărfurilor pe mare, a atins în luna ianuarie cel mai redus nivel de după 2008.
• Comenzile noi din industria SUA, cea mai mare economie a lumii, au scăzut în ianuarie pentru a 14-a lună consecutiv.
• Profiturile companiilor listate pe principalele burse se află în declin, după ce atinseseră un maximum în al treilea trimestru din 2014. Capitalizarea burselor de capital este și ea în scădere . Este o evoluție care de regulă a precedat declanșarea crizelor economice.
• Cinci mari bănci europene se confruntă cu probleme financiare grave. Printre ele, cea mai mare bancă germană, Deutsche Bank. Următoarele pe listă: Credit Suisse, Santander, Barclays și RBS, toate aflate pe un trend descrescător la burse.
• Gradul de îndatorare al Chinei a urcat spectaculos, ajungând la aproape 285% din PIB. Există riscul, pe fondul încetinirii economiei, ca sistemul bancar chinez să se confrunte cu un volum imens, de 5.000 de miliarde de dolari reprezentând credite neperformante.
• Banca Japoniei a trecut dobânda de referință pentru depozite în domeniul negativ într-o încercare disperată de a forța băncile să dea mai multe credite economiei reale.
• Economia globală se confruntă cu o scădere dramatică a prețului petrolului, care provoacă pierderi importante companiilor petroliere și industriei orizontală.
• Scăderea în continuare a burselor de mărfuri, materiile prime păstrându-se la prețuri foarte mici. Economiile emergente resimt puternic scăderea cererii: Brazilia, Africa de Sud, Rusia, Venezuelea se află deja în recesiune.
• În 2015, investitorii care au mizat pe profitul furnizat de dividendele acordate pentru acțiunile cotate au pierdut. Nu mai puțin de 394 de companii listate au anunțat reduceri drastice ale dividendelor, mult peste cazurile înregistarte în 2008 (295). Vîrful s-a înregistrat în 2009, la apogeul crizei financiare: 527 de companii au tăiat sau eliminat dividendele cuvenite acționarilor.
• Deflația care afectează economia europeană în ciuda programelor de relaxare fiscală a băncilor centrale. Analiștii Deutsche Bank spun că efectul secundar al politicilor monetare a condus la umflarea pieței obligațiunilor cu 700 de miliarde de dolari față de 2008, în detrimentul piețelor de capital.

http://adevarulfinanciar.ro/articol/10-semne-care-indica-intrarea-economiei-globale-intr-o-noua-criza/

Legendarul investitor Jim Rogers, cel care a înțeles mai bine decât nimeni altul cum funcționează piețele și fluxurile de capital, drept care a făcut și avere, transmite acum un mesaj fără echivoc: investitorii din toată lumea realizează că petrecerea s-a terminat. Acțiunile sunt “umflate” iar băncile centrale nu vor avea de ales și vor trebui să intervină din nou.

Dar, de data aceasta, nu va putea fi oprită criza, iar oameni din toată lumea vor “simți durerea”, inclusiv în China și în Statele Unite.

“Toți vom suferi… Pot să mă gândesc la foarte puține locuri ce nu vor suferi. Băncile centrale vor intra în panică. Vor face orice pentru a salva piețele. Este artificial… nu va funcționa… vine un moment în care indiferent câți bani ai, piața are mai mulți bani. Nu știu dacă îi vor spune QE (Quantitative Easing, relaxare cantitativă) în viitor… cine știe cum o vor numi pentru a o masca… vor încerca tot ce le stă în putere … tipărirea de mai mulți bani sau reducerea dobânzilor, sau achiziția de active… dar, din păcate, oricât PR sau cosmetizări vor folosi, piața știe că s-a terminat și că nu vom mai juca jocul acesta”.

http://economie.hotnews.ro/stiri-burse-20782843-legendarul-investitor-jim-rogers-avertizeaza-petrecerea-terminat-toti-vom-suferi-piata-stie-terminat-nu-vom-mai-juca-jocul-acesta.htm

„Dacă ar izbucni o nouă criză, am fi loviţi exact ca data trecută“, „canalele“ de propagare sunt aceleaşi: capitalul străin, exporturile şi panica, crede economistul Dragoş Cabat.
Dimpotrivă, economistul Ionuţ Dumitru spune că nu sunt motive de îngrijorare, iar ceea ce se întâmplă pe piaţa bursieră poate fi numit „volatilitate“, dar nu criză: „Faptul că economia României nu mai are dezechilibrele din 2008, iar cererea internă este în creştere, nu doar că o fereşte în bună măsură de turbulenţe, dar ar putea chiar să o ajute să profite“.
Economistul Dragoş Cabat crede că: „Totuşi, dacă va fi o nouă criză, vom fi loviţi ca şi data trecută. Băncile nu vor mai finanţa piaţa locală, prin urmare nivelul de lichiditate va scădea. Efectul se va vedea imediat pe absorbţia de fonduri UE, pentru că nu va mai exista cofinanţare. Exporturile vor fi afectate de scăderea cererii, cererea internă se va restrânge ca urmare a instalării panicii şi, nu în ultimul rând, deficitele s-ar majora. Nu mai avem dezechilibrele din 2008, dar nu suntem feriţi cu totul.“
Conform redactorului Iulian Anghel, canalele de propagare a crizei în România dacă în economia mondială ar începe o nouă criză sunt următoarele:
- Dacă va fi o criză financiară, băncile străine nu vor mai finanţa piaţa locală, iar nivelul lichidităţii va scădea semnificativ.
- Efectul imediat va fi reducerea absorbţiei fondurilor UE, pentru că nu va mai exista cofinanţare pentru ele.
- Cererea de export se va reduce ca urmare a restrângerii pieţelor partenere la export.
- Cererea de consum se va restrânge pentru că va interveni panica. Achiziţiile pentru bunuri de consum îndelungat vor fi amânate, iar statul va face economiei comenzi mult mai mici.
- Deficitele ar putea sări de ţintele stabilite, ceea ce ar obliga statul să-şi reducă cheltuielile, în primul rând pe cele de investiţii, apoi pe cele de bunuri şi servicii (în ultima criză au fost tăiate şi salariile, cu consecinţe severe asupra consumului, dar şi asupra sistemului bancar).
http://www.zf.ro/eveniment/nori-de-furtuna-peste-economia-mondiala-capitalul-strain-exporturile-si-panica-canalele-de-propagare-in-romania-a-unei-eventuale-noi-crize-15070150

Cataclism profetic

Există semnale că viitorul foarte apropiat poate aduce o nouă criză economică mondială. Despre unele semnale am mai vorbit deja. Și acum, ca și-n 2008, România merge spre criză cu un plus de accelerație, un plus important dat de măsurile economice din anul 2015. În 2015 România a făcut ceva unic în plan economic: și relaxare fiscală (accentuat agresivă) și măriri de cheltuieli salariale. Iar experimentul acesta, deși sună tentant, se poate întoarce foarte curând ca un bumerang împotriva noastră. Iar dacă în 2009 exista marjă de manevră la datoria publică și tot s-a ajuns la măsuri severe de austeritate, acum acel avantaj a dispărut, iar posibile consecințe pot fi cu adevărat dramatice.

În analiza următoare (ANALIZĂ 2008 vs. 2015 Similarităţi între situaţia economică de dinaintea izbucnirii crizei din 2008 şi cea de acum) se arată că: ”Şi în anul trecut, ca şi în anul dinaintea crizei, consumul a crescut cu aproape 10%, producţia internă nu a mai făcut faţă cererii, astfel că imporurile s-au înteţit, iar veniturile populaţiei au crescut accelerat. La fel ca în urmă cu şapte ani, semnele crizei sunt tot mai evidente pe pieţele financiare internaţionale, dar în România optimismul oficialităţilor este debordant. ”

Au existat și-n 2008 semnale (târzii și neconvingătoare totuși): „Nu mai trageţi de economie, că se rupe şi o să izbim avionul!“, avertiza guvernatorul BNR Mugur Isărescu în 2008, anticipând că, din cauza avansului prea accelerat al cererii, consumului şi creditării, urma să avem o „aterizare dură“ în 2009-2011.

Şi acum, ca şi atunci, consumul creşte accelerat, pe fondul creşterii puterii de cumpărare a populaţiei şi scăderii taxelor, iar asta nici măcar nu ne ajută economia, căci majoritatea bunurilor de consum vin din import. Prin urmare, pe datorie (deficit triplu!) sprijinim locurile de muncă din Occident. Economia se încălzește, se supraturează pentru că creşte peste potenţialul propriu. Cifrele vor arăta bine și-n 2016, dar asta nu va fi bine.

România e ”din nou peste potenţial, cu o creştere nesănătoasă care poate duce la o nouă răsturnare de situaţie dacă - aşa cum s-a întâmplat în 2009-2011 - cererea ar scădea brusc.”

Și acest lucru se va petrece fără îndoială căci ”o legitate nescrisă a economiei spune că dacă un indicator (sau o industrie, un sector din economie) creşte excesiv, acela va fi afectat, la un moment dat, de scăderi excesive. Asta s-a întâmplat şi în anii de criză: după ce în 2007-2008 construcţiile, industria şi importurile creşteau şi cu 40%, scăderile au fost la fel de abrupte în 2009-2011.”

Există și multiple semnale externe alarmiste, exemplu Soros care are un „deja-vu“

Miliardarul american George Soros a declarat recent că evoluţiile pieţelor financiare din această perioadă îi amintesc de conjunctura economică din 2008, an în care se prefaţa una dintre cele mai grave crize din istorie. Scăderea abruptă a pieţei de capital chineze, urmată de restul burselor pare a-i confirma pesimismul. Publicaţia financiară „The Economist“ a analizat predicţia lui Soros pentru a vedea dacă există o corespondenţă cu ceea ce se întâmpla în urmă cu şapte ani. Interesant este că principalele prognoze făcute de instituţiile financiare nu anticipează o criză economică în 2016, la fel cum n-au făcut-o nici în 2008. Banca Mondială a modificat prognoza pentru acest an în scădere, de la 3,3% la 2,9% (valoare mai mare decât pentru 2015). În ianuarie 2008, raportul Fed prevedea o expansiune a economiei de 1,3 – 2%, în scădere faţă de prognoza de toamnă 2007.

Există și indicatori concreți care anticipează o criză: scăderea indicatorului pentru evoluţia sectorului industrial din SUA la 48,2 (sub 50 înseamnă încetinirea producţiei industriale). Situaţia este identică şi în cea de a doua economie a lumii, China, unde industria frânează. Schimburile comerciale la nivel global sunt şi ele în scădere. Dar cea mai mare necunoscută pentru economia mondială este stabilitatea sistemului bancar din China, o țară care de decenii raportează mereu ritmuri uriașe de creștere economică. Datoria totală (publică şi privată) a Chinei a urcat în prezent la aproximativ 28.000 miliarde de dolari, ceea ce reprezintă peste 240% din PIB, conform datelor oficiale ale Băncii centrale din Beijing. Creşterea este îngrijorătoare de 50%, realizată doar în patru ani.

Necunoscută este însă proporţia de credite neperformante din totalul activelor bancare. Oficial, banca chineză admite puţin peste 5%. Estimările analiştilor independenţi se situează însă undeva la peste 20% din totalul creditării, adică peste 3.000 de miliarde de dolari (cât PIB-ul Germaniei). Iar o asemenea sumă poate provoca o reacţie în lanţ care poate conduce la o nouă recesiune.

Ca și-n 2008, suntem și acum la fel de bine ”cotați” pentru a intra în criză. Astfel, un studiu efectuat de revista financiară „Bloomberg“, în care sunt analizate şansele a 93 de ţări de a intra în recesiune în 2016, precum şi prognoza de expansiune a PIB, situează România printre statele cu risc mediu de recesiune. Dacă pentru creşterea PIB, mediana răspunsurilor economiştilor intervievaţi este de 3,8% pentru 2016 (ceea ce ne plasează în primul sfert al statelor analizate), riscul de a ne confrunta cu o recesiune este de 1 la 10. Dublu faţă de Polonia, care are şanse de 5% sau Ungaria care are 0% şanse de recesiune. Bulgaria este, de data aceasta, la egalitate cu noi. Iată că şi acum, ca şi în 2008, contextul internaţional nu arată deloc bine. Dar, la fel ca în urmă cu 7 ani, oficialităţile de la Bucureşti sunt atât de optimiste, încât la o scădere semnificativă a taxelor adaugă creşteri generoase de pensii şi salarii, respectând întocmai reţeta perfectă pentru intrarea într-o nouă recesiune.

Analize interne ale unor bănci de prestigiu își sfătuiesc clienții speciali să se pregătească de ce e mai rău și să-și vândă aproape toate activele și obligațiunile.

”Royal Bank of Scotland își sfătuiește clienții să se pregătească pentru ”un an cataclismic” marcat de o criză globală a deflației, avertizând că marile burse ar putea cădea cu până la o cincime iar barilul de petrol ar putea fi cotat cu 16 dolari.

Divizia de creditare a RBS afirmă că piețele dau semnale de stres similare celor 2008, din lunile care au precedat declanșarea crizei Lehman.

”Vindeți absolut tot, cu excepția obligațiunilor de înaltă calitate. Vorbim de redobândirea capitalurilor, nu de rentabilitatea capitalurilor. Suntem într-un hol foarte aglomerat care are ieșiri de urgență foarte strâmte”, se afirmă într-o notă trimisă clienților de conducerea Diviziei de Credite.

Andrew Roberts, șeful Diviziei, afirmă că piața creditelor și comerțul global se contractează - o adevărată provocare pentru bilanțurile corporative și câștigurile de capital în condițiile în care ponderile datoriei globale au atins un nivel record.

”China a pornit o corecție majoră care va avea efect de bulgăre de zăpadă. Acțiunile și creditarea au devenit foarte periculoase”, afirmă Roberts, care se așteaptă ca Wall Street și bursele europene să înregistreze scăderi între 10 și 20 la sută.

”Londra este vulnerabilă în situația unui șoc negativ. Toți aceia care acționează după mentalitatea tipică companiilor din domeniile minier și petrolier, potrivit cărora dividentele sunt în siguranță, o să constate cu surprindere că lucrurile nu mai stau deloc așa”, consideră Andrew Roberts. 

Bursele de pe piețele emergente au scăzut luni la cel mai redus nivel din ultimii șase ani, iar monedele țărilor respective s-au depreciat pentru a șaptea zi consecutiv, deoarece temerile privind perspectivele de creștere ale Chinei au determinat investitorii să renunțe la activele mai riscante, transmit Reuters și Bloomberg.”

Probleme sunt pe toate piețele de la țări emergente până la China sau Rusia.

Datele publicate în acest weekend arată că prețurile producției industriale în China au scăzut pentru a 46-a lună consecutiv, alimentând speculațiile privind extinderii încetinirii creșterii economice.

'Datele dezamăgitoare din China au creat și mai multe incertitudini și au sporit aversiunea față de risc pe piețele bursiere și valutare din statele emergente. De asemenea, cei mai mulți investitori au dubii că piețele financiare chineze se vor stabiliza curând. Ținând cont de volatilitatea piețelor financiare, cel mai bine este să rămâi pe margine și să-ți păstrezi lichiditățile', a afirmat analistul Jonathan Ravelas, de la BDO Unibank Inc. în Manila.

Un indice privind ratele de schimb ale monedelor statelor emergente a ajuns luni la cel mai scăzut nivel înregistrat vreodată, în timp ce wonul sud-coreean a atins cel mai redus nivel din iulie 2010.

Cele mai semnificative deprecieri s-au înregistrat în rândul monedelor din Africa de Sud, Rusia, Malayezia și Coreea de Sud.”

http://www.comisarul.ro/politic/exploziv/cifre-care-dau-fiori-vine-criza_671825.html

http://economie.hotnews.ro/stiri-burse-20722834-rbs-avertizeaza-urmeaza-cataclismic-vindeti-tot-bursele-putea-cadea-20-petrolul-putea-ajunge-16-baril.htm

Daniel Dăianu analizând aceste informații apreciază că sunt argumente și întrunite condiții ca o nouă criză economică să revină în forță.

”Scenariul rău nu este lipsit de plauzabilitate deoarece economia globală este într-o stare fragilă, cu multe incertitudini și dezechilibre, cu limite evidente în eficacitatea măsurilor adoptate de guverne și bănci centrale. Să nu neglijăm, totodată, tensiuni geopolitice, haosul din regiuni ale lumii (mai ales țări arabe), terorismul, etc. Toate constituie un cocktail de circumstanțe care invită necazuri.

Pe de alta parte, determinări mecanice nu operează în acest câmp de analiză și în realitate. Iar ce unii anticipează pentru 2016 s-ar putea întâmpla nu în acest an.. Vom trăi și vom vedea.”

http://cursdeguvernare.ro/daniel-daianu-un-nou-val-de-criza-in-lume-in-2016.html

Dar asta nu e tot, economia chineză bate tot mai tare la porțile Uniunii Europene, iar dacă se va acorda Chinei statutul de economie de piață, efectele economice vor fi negative, inclusiv pentru România: ”Rezultatul acestor negocieri va avea un impact major asupra economiei româneşti în timp: industria nu va putea face faţă invaziei chineze care subvenţionează puternic exporturile şi stabileşte administrativ preţurile fără să se uite la costuri. În joc sunt milioane de locuri de muncă în Europa şi în România. ” crede Petre Ianc, fost director în Ministerul Economiei.

http://www.zf.ro/business-international/cel-mai-puternic-avertisment-pentru-economia-romaneasca-china-isi-va-exporta-criza-in-europa-si-in-romania-vor-fi-inchise-fabrici-14964466

România încă jubilează la cifrele PIB-ului, dar curând vâlvătaia creșterii economice prin consum se va stinge și ce va rămâne în urmă? O industrie puternic încetinită, o lipsă acută de investiții. Iar cu efectul topit al consumului, cu deficit triplu, cu investiții reduse și cu industrie încetinită și conexată la o piață europeană azi în stagnare, dar mâine posibil în scădere, România poate ateriza în 2017 mult mai brusc decât a făcut-o în 2010.

http://www.zf.ro/eveniment/lipsa-investitiilor-din-ultimii-ani-se-razbuna-productia-industriala-inregistreaza-o-crestere-de-doar-2-6-14964632

România transformată

Studiul domnului Florin Georgescu, prim-viceguvernator BNR: ”Capitalul în România anului 2015” este un studiu economic complex ce suscită maxim interes.

Studiul arată prefacerile, transformările suferite de economia românească în ultimii 25 ani. Se poate observa că economia a progresat spectaculos și nivelul de trai a crescut pentru marea parte a salariaților și pensionarilor. Din păcate, locurile de muncă sunt mult mai puține, iar problema demografică amenință periculos viitorul pensiilor în România.

”

II. 1. De unde am plecat şi unde suntem

În anul 1989                              În anul 2014

·      PIB era 42,6 mld. echivalent euro o  Industrie: 46,2% o  Agricultura: 14,4% o  Construcţii: 5,5% o  Alte ramuri: 37,5% ·      Număr salariaţi = 8,2 mil. persoane ·      Număr pensionari = 3,7 mil. persoane ·      Rata de dependenţă = 2,2 salariaţi/ un pensionar

·      PIB este 150 mld. euro (de 3,5 ori mai mare decât în anul 1989) o  Industrie 25,2% (-21 pp) o  Agricultura 5,5% (-8,9 pp) o  Construcţii 7% (+1,5 pp) o  Alte ramuri: 62,3% (+24,8 pp) ·      Număr salariaţi = 4,4 mil. persoane (-46%) ·      Număr pensionari = 5,2 mil. persoane (+41%) ·      Rata de dependenţă = 0,85 salariaţi/ un pensionar

II. 2. De unde am plecat şi unde suntem

În anul 1989                                În anul 2014

·   Puterea de cumpărare: o    a unui salariu mediu  = 6 coşuri de consum alimentar (corectat la 4 coşuri alimentare, deoarece mărfurile respective, nefiind în magazine, pentru acestea se plătea de cele mai multe ori suprapreţ) → la acest coş alimentar aveau acces 8,2 mil. pers. o    a unei pensii medii = 4 coşuri de consum alimentar (3,6 ori) → la acest coş alimentar aveau acces 3,7 mil. pers. o    Acces relativ sigur la o locuinţă cu chirie mică în timp de câţiva ani •    Veniturile şi a avuţia populaţiei erau mai egalitar repartizate, potrivit ideologiei comuniste

·   Puterea de cumpărare: o    a unui salariu mediu= 8,4 coşuri de consum alimentar (+40%, respectiv +110% faţă de nivelul recalculat) → la acest coş alimentar au acces 4,4 mil. pers. o    a unei pensii medii = 5,3 coşuri de consum alimentar (+33%, respectiv +47% faţă de nivelul ajustat) → la acest coş alimentar au acces 5,2 mil. pers. o    Statul asigură locuinţe cu chirie în situaţii foarte rare; cetăţenii trebuie să-şi cumpere locuinţele necesare •    Polarizare ridicată în ceea ce priveşte repartiţia veniturilor şi a avuţiei populaţiei

II. 3. De unde am plecat şi unde suntem

În anul 1989                                    În anul 2014

·   Proprietate de stat dominantă şi cooperatistă într-o măsură redusă ·   Lipsa acţiunii pieţei şi preţuri fixate de stat ·   Datorie publică zero şi disponibilităţi valutare de 1,5 mld. USD ·   Libertăţile individuale erau puternic îngrădite ·   Pe piaţă se manifestau acute lipsuri de alimente, alte bunuri de consum şi servicii

·   Capital public 17% şi privat 83% (43% autohton – 40% străin) ·   Economie de piaţă funcţională cu o concurenţă în creştere ·      Datoria publică netă este de 54 mld. euro (36% din PIB) ·      Libertăţi individuale conform standardelor europene, manifestate în cadrul democraţiei şi economiei de piaţă funcţională ·      Abundenţa pe piaţa alimentară, a altor bunuri de consum şi a serviciilor

II. 4. De unde am plecat şi unde suntem

În anul 1989                               În anul 2014

·      Alimentarea cu caldură şi energie electrică era deficitară, cu frecvente întreruperi ·   Ce promitea orânduirea comunistă? o Creşterea continuă a nivelului de trai al cetăţenilor (în condiţiile libertăţilor individuale minimale)

·      Alimentare corespunzătoare cu caldură şi energie electrică ·   Ce promite actualul sistem democratic? o    Libertăţi individuale ridicate şi o viaţă mai bună pentru cetăţeni, în funcţie de programul politic al partidelor câştigătoare în alegerile democratice.

”

Studiul continuă cu o analiză a economiei Românie pornind de la alți indicatori mai puțin promovați: Venitul Național Brut.

”

•          Produsul intern brut reflectă totalitatea activităţii economice realizate pe teritoriul unei ţări, atât de rezidenţi, cât şi de nerezidenţi şi reprezintă valoarea adăugată brută obţinută în ţară de români şi străini

•          Venitul naţional brut reflectă totalitatea activităţii economice realizate de către rezidenţi, indiferent de ţara în care se desfăşoară aceasta → şi reprezintă valoarea adăugată brută obţinută de români în ţară şi străinătate

•          Ţările dezvoltate economic, care deţin investiţii in străinătate, au venitul naţional brut mai mare decât produsul intern brut cu 1-3 procente, în timp ce în cazul statelor emergente, inclusiv al României, situaţia este inversă

Nivelul de trai este dat de ce încasează (VNB) un stat şi mai puţin de ce produce (PIB). UE calculează contribuţia în funcţie de VNB

•              Raportul VNB/PIB a scăzut cu 3 p.p.

•              În 1989, VNB era mai mare decât PIB cu 0,4 mld. euro (+1%)

•              După 1990, situaţia se inversează, PIB fiind tot mai mare faţă de VNB

•               În 2013, diferenţa negativă dintre VNB și PIB ajunge la 2,7 mld. euro (-2%)

 Intrările din veniturile salariaților români peste hotare compensează numai parţial ieşirile de venituri obținute de capitalul străin în România.

•              Ecartul maxim a fost consemnat în anul 2007, când veniturile plătite către restul lumii au fost cu 49% mai mari (3,4 mld. euro) decât încasările din străinătate

•              În 2013, încasările străinilor din România depăşesc cu 46% (2,7 mld. euro) încasările românilor în străinătate”

Economia României are încă probleme de competivitate, care reies și din analiza consumului intermediar.

”Creşterea mai rapidă a consumului intermediar decât a producţiei totale → reduce majorarea PIB

•     Creştere puternică a ponderii CI în valoarea producţiei atât faţă de anul 2000 (+2,8 pp), cât mai ales raportat la anul 2008, când s-a declanşat criza (+3,8 pp)

•     Această evoluţie negativă indică un grad relativ redus de complexitate a economiei, un cadru fiscal-contabil lax, precum şi indisciplină financiară → transfer prin preţ şi cheltuieli subiective ale firmelor

•        Consumul intermediar (CI) reprezintă valoarea totală a bunurilor şi serviciilor utilizate ca intrări în procesul de producţie

•        Consumurile intermediare sunt o modalitate de a oferi un supliment important de nivel de viaţă managerilor şi acţionarilor (T. Piketty – Capitalul in secolul XXI, 2013, pg. 979)”

Comparând economia României cu a altor țări europene, prin prisma acestui indicator se concluzionează următoarele:

”Creşterea mai rapidă a consumului intermediar  decât a producţiei totale → atenuarea majorării PIB (2)

•     Ponderea consumului intermediar în producţie la nivelul statelor dezvoltate se situează în jurul a 50% (56,3% în România)

•     Se remarcă un nivel uşor mai ridicat (+1,5 pp) în cazul Germaniei, datorită ponderii mai ridicate a industriei în formarea VAB, prin ramurile mașini, utilaje și echipamente, autovehicule de transport rutier, alte mijloace de transport”

Pedigreul socialist al economistului Florin Georgescu se face resimțit în următorul indicator: repartiția venitului național net.

”Repartiţia venitului naţional net se face preponderent în favoarea capitalului, limitându-se veniturile din muncă.

În teorie raportul este 60-65% pentru muncă şi de 30-35% pentru capital.

În timp ce în ţările dezvoltate, capitalului îi revine 40% din VNN şi muncii 60%, în România, situaţia este inversă: capitalul primeşte 60%, iar munca sub 40% in 2014

Deşi în anul 2000 raportul era 50% - 50%, după 2008 (raport 48% - 52%), costul crizei a fost transferat asupra salariaţilor, iar raportul s-a degradat pentru muncă la 40%, capitalului revenindu-i 60% (evoluţie favorizată de legislația muncii adoptată în 2010)

Din punct de vedere al acestui indicator, suntem în urma țărilor din regiune:

”Repartiţie mai echilibrată a venitului naţional net între muncă şi capital în regiunea Europei Centrale şi de Est.

Situaţia actuală a remunerării muncii în raport cu capitalul este semnificativ mai slabă în România (sub 40%), comparativ cu statele emergente din regiune

•            Ungaria 52%

•            Bulgaria 47,5%

•            Polonia 44% ”

PIB-ul României a crescut spectaculos în ultimii 25 de ani. România e mai bogată sau nu? Cât din bogăție revine statului, cât românilor, cât firmelor străine prezente în România? Un studio al patrimoniului național, al capitalului, relevă date foarte interesante.

”

•              Patrimoniul naţional reprezintă ansamblul activelor financiare şi nefinanciare, estimate la preţul pieţei, deţinute de cetăţenii şi administraţia publică centrală şi locală a unei ţări la un moment dat

•              Patrimoniul naţional net se exprima în formă netă şi este format din:

o   Activele nefinanciare (locuinţe, terenuri, clădiri, maşini, echipamente, brevete etc.)

o   Activele financiare (conturi bancare, obligaţiuni, acţiuni, plasamente în fonduri de pensii, contracte de asigurări etc.),

din care se scad

o   Pasivele financiare (totalitatea datoriilor)

•              Patrimoniul naţional cuprinde din punct de vedere al proprietăţii:

o   Patrimoniul privat → aparţinând persoanelor fizice

o   Patrimoniul public → aparţinând autorităţilor publice (administraţia centrală, autorităţi locale şi sistemele de asigurări sociale)

Patrimoniul naţional al României a crescut din 2003, dar îşi revine lent după criză.

Patrimoniul naţional este preponderent de nefinanciară (87% în sectorul imobiliar)

Patrimoniul privat reprezintă 65% din patrimoniul național

În prezent raportul patrimoniu/VNN în ţările dezvoltate revine la nivelele înalte de acum 100 de ani (practice cele de dinaintea celor 2 războaie mondiale, de 600-700% VVN)

Raportul patrimoniu/venit în România este la jumătate faţă de ţările dezvoltate

•    Până în 2007, raportul Patrimoniu/VNN creşte, atingând 493%, datorită sporirii patrimoniului (îndeosebi nefinanciar) mai repede decât VNN

•    Ulterior declanşării crizei, valoarea raportului scade pe fondul reducerii mai rapide a patrimoniului naţional (îndeosebi nefinanciar), decât a VNN, ajungând la 290%

→ realizarea convergenţei reale va apropia România de ţările dezvoltate şi la acest indicator

În ultimii 15 ani, capitalul privat din România a devenit dominant:

•    Nivelul capitalului s-a multiplicat de 3,8 ori din anul 2000, ajungând la 118 mld. euro (+87 mld. euro) în anul 2014

•    Capitalul privat reprezintă componenta cea mai dinamică → a crescut de 7,3 ori, în timp ce capitalul public s-a majorat de numai 1,2 ori

•    Astfel ponderea capitalului privat în total capital a sporit cu cca. 40 p.p., ajungând la 83% concomitent cu scăderea celui public la 17%

Creşterea accentuată a capitalului privat a fost susţinută în proporţii aproape egale de antreprenorii locali şi străini:

•     Nivelul capitalului străin a crescut de 17 ori (+44 mld. euro)

•     Volumul capitalului autohton a sporit de 5 ori (+40 mld. euro)

•     Pornind de la baze diferite, ponderea capitalului străin în total capital privat s-a majorat cu 28 p.p, până la 48%, pe fondul scăderii capitalului autohton până la 52%

În România randamentul capitalului este foarte ridicat

Randamentul măsoară totalul veniturilor anuale obţinute din capital, raportat la capitalul investit

În România, randamentul capitalului privat autohton a crescut continuu de la 11% în 2003 la 21% în 2013, factorul determinant fiind creşterea de la 52% la 60% a remunerării capitalului din VNN → expresie a concurenţei relativ slabe pe piaţa capitalului şi a forţei reduse de negociere a salariaţilor

În ţările dezvoltate bogate în capital, în care este mai echilibrat raportul capital-muncă în VNN, randamentul capitalului este mai mic (6% - Franţa, 8% - Marea Britanie, 10% - Germania)

Randamentul (r) este raportul dintre ponderea remunerării capitalului în VNN și indicatorul patrimoniu naţional/VNN  → T. Picketty, 2013”

Cum stăm cu fondurile europene absorbite de România:

”O mare parte din fondurile europene absorbite de România s-au materializat în capital fix, îndeosebi public

•              Din suma de 32 mld. Euro primită de la Uniunea Europeană, în perioada 2005-2015, cca. 40% (12,6 mld. euro) au fost utilizate pentru formarea de capital fix (preponderent  public).

Din total, suma de 3 mld. euro (9%) reprezintă fonduri de preaderare, din care 53% (1,6 mld. euro) au fost folosite pentru constituirea capitalului fix (majoritar public

Și totuși, în ciuda atâtor prefaceri, România este departe economic de potențial său:

”Structura pe ramuri a economiei româneşti relevă un aport redus de VAB pe salariat

Nivelul VAB/salariat pe principalele sectoare economice

•      Primele locuri în UE(2014)

o    Luxemburg (110.300 euro)

o    Irlanda (89.500 euro)

o    Suedia (80.500 euro)

o    Danemarca (74.500 euro)

•      România (15.300 euro) – penultima poziţie din UE productivitate relativ redusă în comparaţie cu celelalte state membre

o   Agricultură slab dotată tehnic

o   Industrie cu grad scăzut de prelucrare

Contribuţia redusă de VAB pe salariat a sectorului serviciilor în raport cu industria manufacturieră.”

 România după 25 de ani de capitalism e profund transformată, chiar dacă multe tare ale trecutului atârnă încă foarte greu. Sigur nu a ajuns acolo unde visam, e încă departe economic de potențial. Erori economice au fost făcute foarte multe și România încă nu și-a găsit o cale directă spre bunăstare, progres economic.