Tic-Tac

Vechea guvernare a avut împotrivă  mass-media, o opoziție puternică și nemulțumirea populară. USL a scăpat de primele două, iar a treia e încă la nivel controlabil. Numai că, evenimentele se precipită în Europa întreagă, iar întrebarea ce se pune, nu mai este dacă, ci când va exploda și în Romania. Și dacă până acum întrebarea era cui îi va exploda în față, acum e cert că șansele lui Ponta cresc exponențial. Iar o explozie nu va prăbuși doar USL-ul, ci cam toată clasa politică.

De ce se întâmplă asta? În afara problemelor noastre, există o problemă europeană. Statele s-au dezvoltat și au trăit peste posibilități prin credit al guvernelor, al băncilor. Câtă vreme economiile erau în creștere și debușeele comerciale încă disponibile, fenomenul și-a continuat expansiunea. A fost nevoie de criză ca totul să se dovedească un uriaș cu picioare de lut. Europa și statul social sunt pe cale să se prăbușească. Pentru că s-au făcut exagerări, pentru că s-a amanetat viitorul pentru prezent, pentru că politicienii au devenit tot mai corupți și populiști.

Europa și-a pierdut din competivitate astfel, fiind depășită de SUA, iar ambele sunt călcate în picioare de China, de un popor care muncește pe mai nimic, mai multe ore, care imită și clonează orice în lumea asta. Vezi aici detalii despre competivitatea europeană.

Criza din Cipru a readus în atenție problemele sistemului financiar și a condus la niște soluții inimaginabile până de curând. Taxarea depozitelor ca măsură de salvare a băncilor, e un furt oricum am analiza-o. Dar orice taxă e furt, până la urmă, iar Cipru nu avea ce taxe să pună, când mai toată economia lor înseamnă bănci. Numai că excepția Cipru, e pe cale să devină un model de urmat, conform declarației unui oficial (vezi aici) și a faptului că încă de anul trecut se discută despre o asemenea directivă europeană.

Și Cipru nu e ultima, alte țări urmează la rând. Și țări esențiale pentru UE precum Italia, Spania, Portugalia și chiar Franța (în faliment conform declarației de aici).

Tic-tac se aude și răsuna tot mai tare. A scăpat avertismentul ăsta un politician versat de la putere (vezi aici). Tic-tac, tic-tac.. Cine se salvează?

Europa în bătaia vanturilor

Evenimentele din Cipru sunt îngrijorătoare. Pe mai multe planuri: democratic, financiar și chiar existențial.

Taxa pe depozite bancare, în orice cuantum, este un furt. Și o mare bilă neagră pentru democrație.

Pentru Europa e un mare semn de întrebare față de depășirea crizei economice. Ce pare a se întâmpla în Cipru, se poate repeta mâine în alte țări precum: Spania, Italia, Irlanda, etc. Iar asta amenință supraviețuirea UE. Și criza e încă departe de sfârșit, poate nu departe de un alt vârf, față de care tot ce-a fost până acum să pară un paleativ. O spune o voce autorizată: Bogdan Glăvan, profesor de economie.

"Pe de o parte, este clar că vom asista la confiscări de avuţie în aproape toate ţările din UE."

"Suntem la început, ni s-a oferit un promo timp de câţiva ani şi acum vedem în sfârşit episodul pilot."

vezi aici

O opinie similară a faptului că suntem în fața unui test ce se poate generaliza îl avem aici

Dincolo de criza datoriilor suverane, avem o criză nerezolvată a sistemului bancar.

Taxe, taxe

Se spune că orice STAT există datorită unui contract originar între cetățeni și STAT. E o teorie, nu se cunosc date reale care să susțină asta. Cetățenii nu s-au întâlnit să se pună de acord ca e nevoie de STAT care sa ofere tuturor apărare, ordine publică, politică externă, administrație, educație, etc. Și de-a lungul secolelor, STATUL s-a extins și s-a umflat spre STATUL SOCIAL, SOCIALIST sau COMUNIST. Și ca STATUL să existe, s-au inventat taxele. Și cum STATUL se umfla, cu atât creșteau taxele de tot felul, iar serviciile oferite erau tot mai proaste și tot mai nemulțumitoare pentru cetățeni. Dar cetățenii nu pot ieși din STAT, deși urmașii celor fondatori ai STATULUI (presupuși semnatari ai acordului, contractului) nu au mai fost niciodată întrebați dacă vor sa continue existența STATULUI. 

În ultimii 23 de ani, STATUL s-a susținut tot mai mult prin taxe, aplicate în mod special firmelor și persoanelor private, bani risipiți în sectorul public. Și chiar în perioada bulei imobiliare, când banii (proveniți din investiții, împrumuturi private sau muncitori romani din Vest) tot mai mulți veneau flux peste guvern, totuși taxele nu se reduceau, ba chiar apăreau altele noi, căci STATUL inventa alte modalități de împărțire și risipire a rezultatelor muncii altora. Apoi a venit criza, fluxul s-a oprit, ba chiar s-a ajuns la reflux și STATUL a încercat să subziste cu aceleași cheltuieli mai întâi mărind taxarea celor ce erau și asa mult prea taxați. Mai apoi, efortul de macro-stabilizare a fost disipat și spre sectorul bugetar, cu efectele sociale și politice cunoscute. După producerea macro-stabilizării, când supapa taxării putea fi redusa și dat un balon de oxigen firmelor, a venit un nou val de taxare a căror efecte nefaste urmează să-și producă urmări (și totul pentru o noua repartiție a bugetului, axata pe bugetari).

Multe raportări de la ANAF spun că 40% din firmele controlate sunt amendate. Acest procent mare ridică firesc niște semne de întrebare:
- fie legislația nu e cunoscută de firme, asta presupunând că se schimbă prea des sau nu e clară;
- fie nivelul taxelor și impozitelor este prea mare, încât singura șansă a firmelor de a rezista este să aleagă calea evaziunii fiscale;
- fie controalele sunt mult prea severe și e un scop în sine acordarea de amenzi, pentru completarea veniturilor bugetului de stat și indirect și al organelor de control.
Cred că adevărul le include pe toate trei și atunci firesc ar fi ca guvernanții să ia măsurile ce se impun:
- simplificarea și mai ales menținerea legislației pe o perioadă mai lungă de timp;
- reducerea taxării, pentru că nimeni nu alege să facă evaziune decât forțat de împrejurări.

Taxele sunt prea multe, sunt colectate de la "fraieri", marii șmecheri nu plătesc niciodată. Și de ce ai plăti când vezi câtă batjocură se aplică banului public? De ce-ar plăti mereu unii care muncesc din greu pentru a se îmbuiba pe alții care sunt inutili, nefolositori sau care sunt o adevărată pacoste pentru țară, niște adevărate lipitori?
Mișcările de pe scena europeană, anti-sistem, arată că lucrurile au mers mult prea departe. Cei taxați și suprataxați se vor întoarce mai devreme sau mai curând împotriva STATULUI care nu și-a respectat partea lor din contractul social originar. STATUL nu va dispărea, dar va căpăta alte valențe, posibil "Statul minimal", iar cei ce muncesc și produc nu vor mai fi jecmăniți ca până acum.

Dam sau luam

Dăm sau luăm? Unde dăm și de unde luăm ce dăm?

Măriri venituri (plus de cheltuieli sociale ale guvernului)	Măriri impozite (plus de venituri pentru guvern)
Reîntregirea salariilor bugetarilor (ultima tranșă)	Creșterea tarifelor la gaze, energie electrică
Indexarea pensiilor	Suprataxarea companiilor energetice
Creșterea salariului minim	Extinderea bazei de impozitare a agricultorilor
	Impozitul de 3% pe microîntreprinderi
	Creșterea impozitelor locale (obligatorie în cele din urmă doar pentru primăriile cu pierderi)
	Contribuții suplimentare de la angajatori urmare a creșterii salariului minim
	Mărirea accizelor la diverse produse

Prin urmare, tot ce se dă se ia din altă parte: de la toți câte un pic și de la unii mai mult.

Firesc ar fi fost ca plusul de cheltuieli să fie urmare a unei creșteri economice care generează venituri suplimentare la bugetul de stat. Sau și mai necesar, creșterea economică să conducă la o relaxare fiscală. Dar tot ce se dă e urmare a unei impozitări suplimentare, de parcă taxele și impozitele n-ar fi fost suficient de mari și sufocante. Și ca întotdeauna, aproape toată povara va cădea pe privat. Impozitul de 3% pe cifra de afaceri aplicat microintreprinderilor (în loc de 16% aplicat pe venit) va conduce la faliment și șomaj pentru mare parte a firmelor (efect similar forfetarului). Noul impozit agricol va lovi în agricultori.

 vezi

Și taxe noi și mai mari sunt de așteptat să apară în partea a doua a anului. Guvernul are o notă de plată a datoriilor istorice care va trebui achitată, măcar în rate. E vorba de despăgubiri retrocedări, plata unor drepturi câștigate în instanțe, etc.

Buget al unui guvern socialist. Accent pe cheltuieli publice sociale având ca sursă de finanțare nu creșterea economică ci creșterea taxelor.

Buget 2013

Despre bugetul cetățeanului român.

Buget construit optimist (adică un curs mic 4.5 lei/euro și o creștere economică de 1,8%, ambele nerealiste). Plus 3,5 Miliarde euro față de bugetul anului trecut! Iar sursele suplimentare sunt improbabile.

Analiza aici: vezi

sau aici: vezi

Și cu tot optimismul, bugetul asta e foarte departe de așteptările create în ultimii 3 de opoziție usl-istă și chiar în cele 8 luni de guvernare.

Dar poate guvernul va face și altceva (aici: vezi).

În plus, nu știm dacă acest proiect de buget a fost negociat cu forurile europene, care ar urma probabil să taie din cifrele nerealiste sau prea optimiste. Foarte probabil, în partea a doua a anului, se vor inventa taxe noi, precum deja preconizatul forfetar reinventat.

Bilanț sau manipulare a cifrelor economice

Se apropie o nouă campanie electorală (de parcă ea ar fi încetat vreodată!).

Și cum raportarea la trecut e mereu uzitată, premierul Ponta a facut un soi de bilanț de la preluarea guvernării. Numai că, compară situația actuală cu cea de anul trecut, facând abstracție de primele 5 luni ale anului sub guvernele Boc si Ungureanu. Dupa cum se demonstrează aici , de fapt situația e total diferită decât propaganda guvernamentală.

Pe scurt:

1. Colectarea de taxe de către ANAF, nu e mai strălucită după plecarea prezumtiv-infractorului Blejnar, ritmul de creștere a colectării fiind în scădere.

2. Investițiile au fost practic amputate de guvern, micul plus rămas în august fiind datorat primelor 5 luni.

3. Au scăzut și banii atrași din UE, ceea ce arată că problemele sunt mai profunde și nu țin numai de politic.

Dar, la electorat, va ajunge mesajul veniturilor parțial reîntregite. Că această revenire s-a facut prin mărirea deficitului bugetar, așa cum am scris demult, asta nu contează aproape deloc pentru marea masă electorală. Că, prin inflație, veniturile sunt amputate continuu, nici asta nu se prea spune.

Economia mondială este în criză și estimările aproape oficiale spun că încă vreo 10 ani criza încă va submina creșterea economică. Că apogeul crizei nu a fost atins în Europa, am mai spus; Grecia o bombă cu ceas doar amânată explozia, Spania, Italia și alte țări cu probleme acute. Momentan, noi suntem contra curentului, mărind cheltuieli de personal. Dar România e vulnerabilă economic, din motive expuse anterior. Iar soluții miraculoase nu există. Neoficial se anunță doi ani foarte grei; numai că politicienii fac abstracție și promit măsuri populiste.