Două Românii

Lumea se dezvoltă cu viteze tot mai mari, iar pentru asta e nevoie de infrastructură care să faciliteze circulația bunurilor și serviciilor. Despre proasta gestionare a dezvoltării infrastructurii și mai recent clara indiferență am mai scris. Mulți nu înțeleg că infrastructura este esențială în dezvoltarea unei țări. Există zone ale României (câteva județe din Ardeal conectate la rețeaua europeană de autostrăzi și caz special capitala) în care nivelul investițiilor este ridicat, în care problema locurilor de muncă este una a cererii, adică nu există muncitori suficienți pentru oferta de locuri de muncă, locuri de muncă mult mai bine plătite decât în restul țării, în cealaltă Românie, una care pare condamnată la sărăcie și dependență guvernamentală (la o creștere de venituri prin măriri sectoriale de salarii sau la o reducere de taxe).

Să te lauzi cu excedent dar să închei anul cu minus la numărul de kilometri de autostradă, asta e cel mai jalnic paradox posibil. Și excedentul se va topi imediat în gurile flămânde ale administrației locale care are nevoie de muniție electorală.

Să discuți și să negociezi apoi luni de zile pe codul fiscal, ca mai apoi guvernul cu pixul să-l schimbe din înainte de a se aplica, asta nu poate decât dovadă de neprofesionalism, de conducere haotică Impactul calculat este de 0,3% PIB. Și acesta e doar începutul, guvernanții nu se pot opri să facă asemenea mișcări în ani normali de guvernare, darămite în ani electorali. Și cu cât e mai șifonată imaginea guvernanților cu atât crește apetența spre măsuri populiste.

Infrastructura rutieră este cum este, iar cea feroviară e praf. Și suntem defazați față de Europa nu numai în fapte cât și-n intențiile viitoare. Astfel, Europa preconizează creșterea transportului feroviar de mărfuri și persoane, iar noi procedăm în continuare invers.

Ultimii trei de guvernare au adus creștere economică și o creștere a nivelului de trai. Secretele acestor performanțe sunt împrumuturi externe (cca 11 miliarde de euro), reducerea investițiilor publice, o rată superioară a accesării fondurilor europene și taxe noi. În ultimul an s-a accentuat reducerea investițiilor publice și de la supra-taxare s-a trecut la reduceri agresive de taxe.
Reducerea investițiilor publice a permis încadrarea în deficit, reduceri de taxe, ceea ce libertarienii aplaudă. Numai că modelul economic actual nu conduce la dezvoltare afirmă Valentin Lazea, economistul șef al BNR: ”Niciodată, în nicio ţară creşterea economică sustenabilă nu a fost obţinută prin relaxarea politicilor monetare şi fiscale. Aceste relaxări, monetare şi fiscale, sunt destinate doar să cumpere timp pentru politicieni ca aceştia să poată implementa reforme structurale.”
Un guvern socialist aplică un stat mai minimal, un stat care nu mai construiește autostrăzi, spitale și școli. Din acest punct de vedere, reducerea taxelor e justificată, statul oferă mult mai puțin cetățenilor ei. Numai că amânarea investițiilor în infrastructură nu rezolvă nimic, mediul privat nu va înlocui statul iar infrastructură tot va trebui construită. Între timp excedentele s-au transformat în cheltuieli permanente și e nevoie de creșteri economice superioare care să permită realizarea infrastructurii.
Editorialistul Iulian Anghel în www.zf.ro se întreabă dacă nu există cumva o schismă între oamenii de afaceri și economiști, între viziunea pe termen scurt și viziunea pe termen mediu și lung.
După cum spune redactorul economic Marin Pană, România execută un viraj fiscal forțat la limita derapajului, un viraj fără marjă de siguranță.
De ce nu ne face direct UE infrastructura? Că e evident faptul că Ministerul Transporturilor și CNADR-ul nu poate, nu vrea, nu știe.
Să ne grăbim un pic până o altă recesiune economică ne va găsi iar nepregătiți, așa cum iarna ne suprinde de fiecare dată!

http://cursdeguvernare.ro/e-drept-ca-nu-avem-autostrazi-dar-macar-infrastructura-feroviara-e-praf-planul-european-si-masterplanul-romanesc-doua-lumi-paralele.html
http://cursdeguvernare.ro/9-economisti-de-la-mediul-de-afaceri-la-macroeconomie-si-retur.html
http://www.zf.ro/opinii/inca-o-schisma-de-data-aceasta-a-economistilor-si-a-oamenilor-de-afaceri-14867039
http://cursdeguvernare.ro/virajul-fiscal-fortat-la-limita-de-derapaj.html
http://www.zf.ro/eveniment/sunt-banii-vostri-sunt-companiile-voastre-de-ce-sa-nu-faceti-direct-soselele-14867337
http://economie.hotnews.ro/stiri-finante-20543145-the-telegraph-alta-recesiune-contureaza-singura-intrebare-nu-daca-cand-avea-loc.htm
http://www.profit.ro/stiri/economie/dumitru-consiliul-fiscal-oamenii-nu-vor-dori-sa-contribuie-la-buget-cat-timp-nu-vad-eficienta-cheltuielilor-publice-14470824

Excedentul subdezvoltării

Avem excedent se clamează des și cifrele susțin asta. Dar analizând capitolele din buget se vede clar că excedentul provine din neefectuarea investițiilor publice, naționale și locale.

În pofida declarațiilor guvernamentale, au scăzut încasările din CAS, din TVA, au crescut sumele de la bugetul de stat alocate sistemului de pensii. Și s-au majorat cheltuielile salariale și presiunea pe acest capitol crește (fie pusă de politic prin proiectul Legii salarizării unitare, fie de sindicate sau grupuri sociale adunate pe rețele de socializare).

Analistul Iulian Anghel în www.zf.ro trage concluzia potrivită situației bugetului: ”Este uşor, în condiţiile de mai sus, să susţii: Avem bani! Avem creştere economică! Avem excedent! Aşa că mărim salariile! E bine că se măresc. Dar e ca şi cum guvernul îşi zugrăveşte dormitorul şi îşi cumpără mobilă nouă, dar uită că stă într-o casă fără acoperiş.”

Poate că deviza guvernului este următoarea: decât autostrăzi pe minus mai bine bani în buzunare!

Și presiunile pe buget în anii viitori vor crește arată analistul Marin Pană: ”obligațiile de plată ale statului vor crește cu aproape 50% între 2017 și 2019 și vor reveni peste nivelul din 2012. Numai că, de data aceasta, banii se vor contabiliza nu în bilanțul BNR, care interesează mai puțin publicul larg, ci la bugetul general consolidat, unde vor îngusta considerabil spațiul pentru pensii și salarii ale bugetarilor.”
La rectificarea bugetară guvernul taie banii necheltuiți la infrastructură (fie de la capitolul cheltuieli de capital, fie de la proiecte europene) și îi dirijează spre administrațiile locale.
Opinia lui Ionuț Dumitru, președintele Consiliului Fiscal este consecvent critică: ”Cu toate acestea, cheltuielile de investiții publice au scăzut continuu în ultimii ani, urmând să atingă probabil în 2015 minimul ultimilor 10 ani în termeni de procent din PIB. În acest context, reducerea cheltuielilor de investiții, neînsoțită de o îmbunatățire semnificativă de eficiență, pentru a acoperi reducerile de taxe și creșterile de cheltuieli salariale în sectorul bugetar este contraproductivă și va avea efecte nefavorabile pe termen mediu asupra creșterii economice potențiale a economiei. În plus, reducerea investițiilor nu poate fi decât o amânare a acestora, necesitatea efectuării acestora la o dată ulterioară fiind de natură să pună presiune pe buget pe termen mediu și lung.”

http://www.zf.ro/opinii/guvernul-isi-zugraveste-dormitorul-dar-uita-ca-sta-intr-o-casa-fara-acoperis-14857317
http://cursdeguvernare.ro/datoria-publica-evolutia-in-urmatorii-ani-si-consecintele.html
http://cursdeguvernare.ro/rectificarea-bugetara-deficitul-se-mentine-la-185-din-pib-banii-de-la-infrastructura-sunt-mutati-la-administratiile-locale-care-au-dus-greul-economiilor-la-buget.html
http://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-20524664-consiliul-fiscal-cresterea-salariilor-reducerea-taxe-impozite-duc-2016-deficitul-limita-3-din-pib-concomitent-devierea-semnificativa-tinta-1-deficit-structural.htm

Convergență economică

Dacă vrem să evadăm din coada Europei, trebuie sa ne stabilim priorități și să găsim resurse de dezvoltare accelerată sustenabilă. "Străpungerea", despre care vorbește istoricul Bogdan Murgescu, ar putea fi posibilă, dar nu va veni de la sine, mai ales că-n ultimii 25 de ani fundația valorilor e strâmbă, iar miracolele economice au nevoie de un aer propice. Ținând cont de involuția în domenii esențiale și de fenomenul demografic, viitorul poate fi lesne mai greu decât prezentul.

Radu Crăciun, economistul-șef al BCR, face o analiză economică cu recurs la istorie și observă că România a avut rate înalte de creștere în anumite conjuncturi economice:

”a) resurse financiare din belșug, reprezentate mai ales de intrările de capital străin fie sub forma investițiilor străine directe fie sub forma creditelor denominate în valută și

b) piețe de export europene cu creșteri suficient de mari pentru a propaga o dinamică pozitivă și în economia românească. Intrările de capital au venit însă întro Românie “virgină” care oferea oportunități interesante de investiții chiar dacă acestea erau mai degrabă “naturale” decât consecința unei strategii de dezvoltare.”

Contextul european de stagnare economică, scăderea fluxurilor de capital, precum și reducerea resurselor naturale, sunt provocări majore pentru viitorul economic. Un ritm de creștere economică de 2-3% PIB nu ne va ajuta să reducem vreodată decalajul economic istoric față de Europa.

Pilonii identificați de Radu Crăciun pentru o creștere economică susținută sunt:

a) Un consens politic, pe termen mediu și lung, legat de principalele  probleme structurale nominalizate mai jos, probleme care necesită strategii.

b) Un sistem educational reformat astfel încât să producă atât din punct de vedere calitativ cât și cantitativ absolvenți cu grade variate de calificare care să răspundă cerințelor mediului de afaceri.

”Convergența nivelului de trai al populației cu cel din UE este imposibilă fără convergența valorii adăugate, a productivității medie produse de angajatul roman care în final să asigure și o creștere a puterii de cumpărare și a nivelului de trai.”

Avantajul de cândva al forței de muncă ieftine e azi expirat.

c) O infrastructură de transport, fără de care dezvoltarea ar rămâne neuniformă și limitată, prioritar fiind dezvoltarea axelor de transport vest-est.

d) Depășirea problemei demografice sau veritabilul șoc care va fi ieșirea din câmpul muncii și pensionarea  peste 20 de ani, pe parcursul a doar trei ani, a generațiilor de “decreței”, cu implicații extreme pe sistemul de pensii și cel de sănătate, ambele aflate deja întro situație critică. Încă mai avem timp să corectăm anumite lucruri azi, dar mâine ne va fi imposibil și situația va fi dramatică.

e) Identificarea și utilizarea cu eficiența maximă a tuturor resurselor financiare disponibile pentru dezvoltare. 

f)  Clarificarea strategiei de aderare a României la zona euro.

Concluzia lui Radu Crăciun este următoarea: ”Presupunerea că România va putea să crească accelerat după modelul aplicat în ultimele decenii este falsă și de aceea foarte riscantă. O rupere cu trecutul și nu o extrapolare este necesară în acest moment printro planificare strategică a dezvoltării României, având în vedere că niciunul din proiectele de mai sus nu poate fi realizat pe termen scurt. Ele necesită planificare și apoi consecvență.”

Iar avertismentul final este: ”Romania încă are posibilitatea să aleagă grupul căruia vrea să îi aparțină. Dar timpul nu așteaptă.”

Analizând istoria economică europeană a anilor 1500-2010, istoricul Bogdan Murgescu afirmă că ”străpungerea pe calea dezvoltării, adică ”ajungerea din urmă” sau chiar ”depășirea” țărilor dezvoltate este posibilă, dar nu frecventă în istorie. Exemplele reușitei sunt Danemarca în anii 1885-1914 și Irlanda în anii 1987-2007. Străpungerea a durat circa o generație, iar pregătirea străpungerii cel puțin încă o generație sau mai multe.

În cazul României, o anumită convergență a fost în perioada 2008-2008 de pre-aderare și aderare la NATO și UE. Dar, crede istoricul Murgescu, ”pentru o veritabilă ”ajungere din urmă” va fi nevoie de o upgradare a mixului de activități economice, de îmbunătățirea semnificativă a funcționării instituțiilor, de acumulări la nivelul capitalului uman și de politici sociale mai inclusive”.

Daniel Dăianu a afirmat încă din 2002 setul de priorități necesar ”străpungerii”: ”Experiența mondială arată că ”ajungerea din urmă” (convergența-beta) reclamă rate înalte de economisire și investiții, îmbunătățirea continuă a standardelor educaționale și a forței de muncă (capitalul uman), ameliorarea neîncetată a competitivității, un nivel tolerabil de încordare socială (o coeziune socială apreciabilă); și, cel mai important, cere o creștere constantă rapidă a productivității totale a factorilor de producție - care, la rândul ei, depinde de creșterea înaltă a productivității muncii”.

Iar dacă privim execuția bugetară ce observăm? Procente uriașe alocate asistenței sociale, procent uriaș de 6,3% PIB alocat serviciilor de securitate (de parcă am fi stat polițienesc) pe când media europeană este de doar 3,7% PIB, procente mai mici an de an pentru investiții publice în infrastructură (drumuri, școli, spitale), procente mici alocate capitalului uman și sănătății (educație, cercetare, sănătate). Iar ultimii 25 de ani nu au adus evoluție ci mai degrabă o involuție periculoasă a capitalului uman, atât cantitativ (hemoragia de emigranți) cât și calitativ, iar modelele sociale imitate cvasi-general sunt nocive.
Indicatorul de care depinde potențialul de creștere al României este la cel mai redus nivel din ultimii 10 ani (formarea brută de capital fix - FBCF).

”Dacă alocăm mai mult pentru consum, investim mai puțin și viceversa, proporția considerată corectă în epoca socialistă ca justă pentru dezvoltare rapidă fiind de mai puțin de 70% pentru consum și peste 30% pentru formarea brută de capital.” spune redactorul economic Marin Pană.
Azi statul nu mai este proprietar al economiei, dar are pârghii suficiente pentru a promova o dezvoltare rapidă. Numai că, orice guvern trăiește electoral, prezentul îi este mai ”aproape de cămașă” (cum se spune) decât viitorul.

http://cursdeguvernare.ro/radu-craciun-paradigma-subdezvoltarii-si-absolut-necesara-discontinuitate.html

Bogdan Murgescu: România și Europa. Acumularea decalajelor istorice (1500-2010)
http://cursdeguvernare.ro/potentialul-de-crestere-pe-viitor-al-romaniei-la-cel-mai-mic-nivel-din-ultimii-zece-ani.html

Compromis

Compromis final pe Codul fiscal. Unul cam jalnic, în care s-a etapizat reducerea TVA în două trepte, în care s-au amânat alte câteva măsuri fiscale spre a face un cod mai sustenabil și un deficit mai mic, sub 2% PIB.
http://cursdeguvernare.ro/modificarile-pe-codul-fiscal-dupa-negocierile-politice-partidele-au-coborat-deficitul-din-pix-sub-2.html

A învins stimularea consumului în detrimentul relaxării taxării mediului de afaceri și a muncii. Și nici nu e sigur că deficitul va putea fi ținut sub 2%, căci nu se ține cont de plusul de 1% PIB pentru cheltuieli de apărare, de avalanșa cererilor de majorare de salarii urmare deschiderii cutiei Pandorei și probabil se dorește în continuare același nivel minim al investițiilor publice.

„Cheltuielile de capital reprezin­tă garanţia unei creşterii economice sustenabile în viitor. Scăderea lor din ultimii ani a avut la origine o creştere a eficienţei utilizării banilor, dar, mai ales în anii recenţi, o scădere a numărului de proiecte demarate şi finantaţe. Iar această din urmă evoluţie este preocupantă deoa­rece mediul de afaceri nu va avea cum să se dezvolte în lipsa unei infrastructuri solide, iar cererea şi consumul în creştere vor fi satisfăcute prin creşterea importurilor“, comentează Radu Crăciun, economist-şef al BCR.

Una din componentele importante în formarea PIB-ului, este vorba de industrie, se apropie de stagnare, iar semnele ce vin din China și vor afecta implicit și Europa, vor reduce comenzile și exporturile. Balanța comercială negativă se va agrava căci apetența pentru consum va accelera importurile. Iar prețurile vor reveni curând, căci costurile de producție nu au fost atinse de relaxarea fiscală (care a stimulat cererea și nu oferta).

http://www.zf.ro/eveniment/cand-romania-plange-dupa-infrastructura-investitiile-statului-au-ajuns-la-minimul-ultimilor-10-ani-14691397

http://www.capital.ro/avertisment-din-epicentrul-crizei-asia-trage-dupa-ea-toata-economia-globala.html

Noul consens politic pe codul fiscal îl dezamăgește pe Moise Guran, care deși a susținut stimularea consumului, afirmă că mediul de afaceri ar fi fost mai interesat de celelalte măsuri fiscale.

http://www.biziday.ro/2015/08/28/cum-am-mai-ratat-un-cincinal-inainte-de-a-l-incepe/

Și apropo de solicitările de creșteri salariale, un studiu mai atent arată deformări diferite ale veniturilor diferitelor sectoare de bugetari, atât la reducere cât și la creștere. De aceea o lege o salarizării (care există dar nu e aplicată!) ar corecta lucrurile și nu ar mai produce distorsiuni pe viitor între categorii diferite de bugetari.

Încotro?

Dacă tot am vorbit de model economic de dezvoltare, consider că suntem întro cotitură și trebuie să răspundem întrebării: Încotro?

Recapitulez încă o dată impactul bugetar: relaxare fiscală - 2,3% PIB, creșterea salariilor - 1,3% PIB, minim 1% PIB pentru apărare (pact național asumat de toate partidele) - 4,6%. Și investițiile publice sunt în scădere față de 2008 și chiar față de 2010 (anul critic al crizei). O revenire procentuală la nivelul anului 2010 ar mai necesita alți 1,4% PIB (sau 2,4% PIB față de 2008). Prin urmare e nevoie de minim 6 sau 7% PIB pentru a face ca toate promisiunile și angajamentele să fie posibile.

Evident că nu pot fi făcute toate deodată, trebuie eșalonate și mai ales stabilite prioritățile. Ce să facem mai întâi? Să reducem TVA, stimulând consumul? Să reducem alte taxe care împovărează economia precum acciza suplimentara, taxa pe infrastructură, impozitul pe dividende? Să mărim salariile bugetarilor, în special din sănătate și învățământ? Să mărim bugetul apărării căci totuși pacea costă și avem război în proximitate? Să creștem investițiile publice și chiar să le efectuăm căci nevoia de infrastructură (rutieră, cale ferată, spitale, școli, etc) este mare și generează indirect dezvoltare economică și atrag alte investiții private? Ce facem mai întâi: tăiem plăcinta la mărimea de azi sau ne preocupăm să o mărim mai mult? Mărim deficitul bugetar și implicit datoria publică la cote periculoase de suportat pe viitor?

În final, întrebarea e: în ce măsură poate rezista clasa politică (putere și opoziție), dar și sindicate, societate civilă, patronate în fața fetei Morgana eliberate deliberat și totodată periculos din cutia Pandorei?

PIB-ul e 150 miliarde de euro. Adunăm la buget 32-33% din PIB, adică 50 miliarde de euro. Dacă am aduna la buget 40% din PIB cum e media europeană atunci am avea un plus de 7-8% PIB. Din acest buget, din sumele alocate achizițiilor publice se sifonează 40%, adică vreo 4% din PIB. Evaziunea fiscală este estimată la 23 miliarde euro, adică 15% PIB. Prin urmare, există un spațiu uriaș prin care se pierde bogăția țării, minim 25% din PIB (aproape încă un buget!). Voință politică și profesionalism nu prea există în schimb, iar prin populism deșănțat nu vom recupera niciodată decalajul istoric față de Europa.

Guvernanții greci sunt mici copii față de ai noștri!

http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-20368538-economia-steroizilor-fiscali-politica-salariilor-publice-zimbabwe.htm

UPDATE

Acordul stabileste 2% deficit tinta dezirabilă (dupa etapizarea reducerii TVA și prorograrea supraacizei pe carburanti), dar nu se ține cont de impactul cresterilor salariale, de 1% convenit la apărare, de un necesar 1% suplimentar la investiții publice. Un progres mic, impactul codului fiscal și a celorlalte cheltuieli rămâne nesustenabil.

http://cursdeguvernare.ro/final-de-negocieri-pe-codul-fiscal-un-joc-cu-suma-nula.html

Ionuț Dumitru de la Consiliul Fiscal vede în continuare o problemă, deficitul va scădea de la 5% la 4% PIB. Eu zic că se uită de 1% PIB pentru apărare, de prăbușirea investițiilor publice (-1,4% PIB mai puțin față de 2010).

http://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-20369716-presedintele-consiliului-fiscal-declara-ingrijorat-deficitul-bugetar-are-mari-sanse-sara-4-din-pib-2016-prin-codul-fiscal-majorarea-salariilor-bugetarilor.htm

Redactorul Iulian Anghel se întreabă cum de a ajuns sa fie criticată stimularea consumului, după ce ani buni s-a sperat că relansarea consumului ne va scoate din criză. Dar de fapt nu se critică atât metoda, cât contextul (consumul crește oricum viguros) și deficitul bugetar imens creat (care contravine acordurilor internaționale, care e imprudent) și faptului că efectele stimulării consumului se vor topi rapid. În plus există și aberante propuneri de creștere de salarii (aberante în raport cu posibilitățile, fără o reformă profundă și adresate tuturor categoriilor profesionale).

http://www.zf.ro/opinii/consum-vs-investitii-cum-a-ajuns-sa-fie-detestat-consumul-de-la-care-de-la-criza-incoace-aproape-toti-economistii-asteptau-revigorarea-economica-14682951

Noua lege a salarizării unitare (sau creșterile salariale explozive de care se vorbește) nu se poate aplica! Și iată de ce: în primele 6 luni din 2015 guvernul a cheltuit 3,6% din PIB pentru salarii, deci pe tot anul va depăși lejer 7,2% (fără să ținem cont de majorările salariale deja în vigoare), iar prin legea nr. 182/2014 este stabilită o limită de 6,8% PIB pentru 2015 și 6,6% PIB pentru 2016. Dar ce lege sau rațiune are valoare în fața populismului? În plus, procentul alocat cheltuielilor sociale trebuie redus la 6,8% PIB în 2015 față de 7,5% PIB în 2014, adică o contracție importantă, una în antiteză cu explozia anunțată a cheltuielilor.
Prin urmare există un risc imens să o luăm razna, iar ajustarea, necesară la un moment dat, să fie dureroasă. Iar pentru anii următori avem asumate deficite încă și mai mici.

Sigur, pentru a ne încadra în limitele asumate pentru cheltuielile de personal (salarii și pensii), se pot face și concedieri, căci există zone bugetare cu surplus de personal, dar pentru așa creșteri explozive de salarii, ar trebuie reduceri de personal uriașe.
http://cursdeguvernare.ro/apel-inutil-la-ratiune-eventual-la-respectarea-legii-si-angajamentelor.html
http://www.capital.ro/luni-dezvoltarea-subminata-de-lupta-pentru-voturi.html

Schemă logică

O țară ca să se dezvolte are nevoie de deficit bugetar sau nu? Se spune că banii nu ajung niciodată pe măsura necesităților unui stat modern, cu multiple obligații. Și cum banii nu ajung, se spune că e nevoie de deficit bugetar, de regulă orientat spre măsuri economice care să accelereze dezvoltarea economică a țării. În mediul privat, de regulă, firmele se dezvoltă mai degrabă prin economisire decât prin credit. Toate țările moderne au datorii, mai mici sau mai mari, acumulate istoric prin deficitele bugetare de la an la an. Întotdeauna s-a mers pe premisa rostogolirii datoriilor spre generațiile viitoare (cu excepția rambursării datoriei României în anii ”80, măsură sinucigașă și politic și economic). Țările moderne doresc, întro măsură mai mică sau mai mare, să trăiască mai bine decât posibilitățile de moment.

Bun, deci cvasi-unanim deficitul e acceptat ca mijloc economic de dezvoltare. Diferențele apar la modul cum este utilizat acest deficit. De regulă deficitul este îndreptat spre dezvoltarea prin investiții publice. Investițiile publice în infrastructură, care indirect contribuie la dezvoltarea țării, asigurând condiții optime pentru progresul economic. Teoreticienii libertarieni afirmă că nu e treaba statului să facă drumuri, autostrăzi, chiar școli și spitale, acestea fiind decizia comunităților locale și a sectorului privat. Statul este un prost gestionar, e o regulă generală, investițiile pe care le face sunt prost alese (subiectiv), sunt prost realizate și la costuri uriașe. Dar există exemple în care investiții publice realizate de firme private nu și-au dovedit eficiența economică și au fost preluate de către stat. Sectorul privat lucrează pe principiul profitului, nu-și poate asuma pierderi economice pentru un bine comun, pe când statul face asta.

 http://www.biziday.ro/2015/06/29/a3-comarnic-brasov-punct-si-de-la-capat/

Statul român a declarat în ultimii 25 de ani priorități economice precum educația, sănătatea, agricultură, dar în practică acestea au fost cenușărese. Statul român a alocat sume destul de mari pentru investiții publice în infrastructură, dar acestea au fost prost gestionate. Chiar în apogeul crizei guvernul Boc s-a încăpățânat să mențină alocări bugetare mari pentru investiții publice. Guvernul Ponta a schimbat politica economică reducând sumele alocate investițiilor pentru aplicarea de măsuri sociale (creșterea salariului minim, indexarea pensiilor, revenirea nivelului salariilor, alte măsuri sociale). Și cu toată creșterea economică a ultimelor 3 ani, au mai fost necesari și vreo 11 miliarde de euro datorii guvernamentale numai pentru partea socială a guvernării. Pentru investiții, banii nu au mai ajuns, așa că s-au inventat acciza suplimentară pe combustibili și taxa pe infrastructura specială (taxa pe ”stâlp”). Și cu toate aceste sume suplimentare la buget, sume dedicate, totuși sumele cheltuite pe investiții publice au continuat să scadă!

Analistul economic Gheorghe Sofian afirma că România este precum o persoană cu bani la saltea trăind întro coșmelie care se prăbușește pe ea. Avem excedent și atâtea probleme cu drumurile, cu căile ferate, cu școli, spitale, etc. Guvernul a renunțat la investiții, încercând să obțină deficit suplimentar de la UE. Și atunci guvernul a schimbat direcția economică spre stimularea creșterii economice prin consum.

Reducerile de taxe pe TVA au impact asupra consumului, generând cerere de produse și mărind volumul vânzărilor de produse (alimentare și nealimentare). PIB-ul este susținut în creșterea sa, dar efectul se va disipa întrun timp mediu.

România face deficit pentru a crește prin consum. Pentru o țară dezvoltată ar părea bine, pentru noi nu e tocmai bine. Am mai experimentat asta în anii guvernului Tăriceanu. Produsele de consum alimentare și nealimentare provin în mare parte din import, prin urmare consumul sporit va finanța locurile de muncă din Occident, iar banii împrumutați tot de acolo vin!
În perioada interbelica, când Romania era grânarul Europei (chiar dacă exportam puțin când preturile erau mari și mult când prețurile erau mici) ne asiguram 99% din alimente de pe piața internă. Azi 25% din produsele alimentare vin din import (după alții chiar mai mult, 70%, dar în anumite segmente de consum). Stimularea consumului prin reducerea TVA ar fi ajutat mai bine economia dacă nu am consuma  preponderent produse de import (și la produse nealimentare consumul din import este mult mai mare).
http://www.infomm.ro/ro/detalii/cata-mancare-din-import-consuma-totusi-romanii
Romania și Europa. Acumularea decalajelor economice (1500-2010) de Bogdan Murgescu.

Prin urmare facem deficite mari pentru a consuma mai mult.  Reducerea agresivă de TVA, celelalte reduceri anterioare și majorările salariale vor crea dificultăți guvernului viitor. Momentan avem deflație, curând vom avea inflație și nu vom avea mijloace să o combatem. 

http://cursdeguvernare.ro/semne-clare-consumul-a-crescut-deja-stimularea-lui-e-discutabila.html
http://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-20363676-isarescu-cum-adica-reducem-taxele-marim-deficitul-bugetar-apoi-marim-plus-deficitul-pentru-majora-salariile-pensiile-dar-nu-aflam-parerea-celor-care-ocupa-gasirea-banilor-pentru-acoperi-toate-aceste-d.htm

Modelul e greșit, unul mai degrabă libertarian dar aplicat de socialiști. Politicile publice nu trebuie să stimuleze consumul ci munca, producția, investițiile. Creșterea economică susținută de care are nevoie România nu poate veni decât din investiții în infrastructură care să aducă noi investiții private, din investiții în educație, din creșterea productivității.
Reduceri agresive de taxe și axate pe consum, nu s-a mai întâmplat de o asemenea anvergură nicăieri în lume. Și ca și când experimentul nu ar fi suficient de spectaculos și riscant, mai avem și creșterea salariilor bugetarilor de până la 70%. Dezmățul bugetar dinainte de criza economică recentă acum este ridicat la pătrat!

Viitorul e tot mai incert, fenomenul îmbătrânirii populației va crea probleme uriașe națiunii noastre, dar noi trăim în prezent, azi avem nevoie de voturi și de trai peste posibilități (spun și acționează politicienii populiști).
http://www.zf.ro/eveniment/efectul-migratiei-si-al-fertilitatii-scazute-romania-va-fi-in-topul-celor-mai-batrane-15-tari-din-lume-in-2030-14680177
http://www.analizeeconomice.ro/2015/08/crizele-economice-ale-romaniei-de-la.html

http://www.biziday.ro/2015/08/19/buna-crestere-de-salarii-dar-daca-tot-dam-bani-ca-seicii-de-ce-mai-avem-ministri/
http://hymerion.ro/2015/08/18/problema-cresterii-salariilor-personalului-sanitar-in-4-intrebari-si-raspunsuri.html

Dacă tot vorbim de salarii bugetare și de clasificarea lor, uitați cum e în Franța. Medicul e mai bine apreciat decât profesorul.

Și comparația cum România care arată că sectoarele monopoliste (multe de stat) au salarii ridicate.

http://cursdeguvernare.ro/referinta-franta-salariile-sectoriale-raportate-la-salariul-mediu.html

Au crescut arieratele și vor mai crește!
http://cursdeguvernare.ro/artificiu-neobservat-la-rectificarea-bugetara-24-miliarde-credite-de-angajament-pentru-pndl.html