Viitor de "aur"

Un lucru e clar, de la anul vom avea parte de noi taxe și taxe mărite. Găurile din buget se vor lărgi și mai mult, iar nota de plată, ca întotdeauna, vine după alegeri. Pruncul negru al taxelor e zămislit deja și tot crește și se va naște la început de an viitor. Desigur, toți se vor lepăda de el și nu-și vor recunoaște aportul biologic în procrearea lui (filmul ăsta a mai rulat la noi). Politicienii onești ar trebui să recunoască că, indiferent de cine va ajunge la Cotroceni la final de an, taxele vor crește cu siguranță. 

Semnele ce sunt un preview al anului următor se văd încă de acum: discuții despre mărirea asigurărilor de sănătate, măriri anunțate de taxe pe case și clădiri, pe terenuri (unele spectaculoase, altele dezmințite sau retrase de la o zi la alta).

Scapă cine poate (așa cum spunea un politician). Unii au scăpat deja demult, în țări străine (cea mai mare scădere demografică a ultimului secol, peste efectul oricărui război mondial), alții încă așteaptă și tot așteaptă ca normalitatea să atingă și această țară. Dar normalitatea e suma acțiunilor și inacțiunilor noastre ale tuturor.

Dacă însă veți vedea anul viitor construită autostrada Transilvania și dublate toate pensiile și salariile, atunci înseamnă că din buget se va fi furat doar jumătate decât acum. Simplu! Și totuși atât de uriaș lucru ca guvernanții să fure ceva mai puțin!

CAS sau cas(h)?

CAS-ul va rămâne mare (cu majuscule) ca azi sau va fi ceva mai mititel: cas (cu minuscule)? E posibilă sau nu reducerea cu cele 5%? Exista argumente care să compenseze gaura din buget? Există context economic sau măsuri compensatorii care să facă sustenabilă această măsură?

CAS va deveni cas, numai dacă există soluții care produc cash!

Și în stil tipic românesc, soluțiile nu vin prin scăderi de cheltuieli ci prin măriri de taxe! S-ar repeta poveștile ultimilor 2 ani (cel puțin).

Iar guvernarea va încerca prestidigitația de a prezenta (a se citi manipula) realitatea, astfel încât să fim orbiți de plus și să nu vedem (simțim) minusul. Deși, cine citește mai bine, vede dincolo de statistici (am scris aici)

Dacă la celebra șuetă în care o diplomă celebră nu s-a susținut cu argumente (celebra simplă hârtie A4 sau marele studiu de impact ce nu există), ulterior s-au sugerat anumite surse, dar, după cum vedeți demonstrația de aici, argumentele sunt subțiri, circumstanțiale (taxa pe stâlp) sau relative. Iar supraaciza pe combustibil parcă era pentru infrastructură sau am uitat deja asta?
Totul e un talmeș-balmeș guvernamental fără o viziune clară, iar măsurile se anulează unele pe altele, unele măsuri salarile anulate de taxe directe și indirecte (aplicate firmelor care se vor reflecta în prețuri) sau reducerea CAS anulată de creșterea salariului minim cum se demonstrează aici.

Dar, cheltuielile cresc mereu an de an, chiar și-n vreme de criză (cu o mică excepție de scurtă durată) , iar susținerea acestora implică taxe noi și mai mari. 

Pentru a putea reduce sustenabil CAS, pentru a îndeplini cerințele MTO și în general pentru a face alte lucruri necesare, este nevoie de stabilirea priorităților, de tăierea cheltuielilor inutile, a risipei, de reducerea corupției.

Dar, cine să facă asta? Nimeni, căci toată clasa politică există și înflorește tocmai pe aceste false priorități, pe risipă și pe corupție.

Suntem întrun cerc vicios și ne scufundăm an de an mai mult în marasm.

Plus sau minus?

Când guvernanții pot jongla (și o fac tot mai mult!) cu beneficiile sociale precum și cu impozitele și taxele, totul devine un joc de plus și minus. Adică unii câștigă (de regulă nu toți!), iar toți pierd (dar nu toți la fel de mult!).

În final, guvernanții vor clama Plusul și vor minimaliza Minusul! Cifrele, spun unii, suportă orice și pot susține orice adevăr contrafăcut. Propaganda manipulatorie face restul. Până la urmă, aparențele primează în fața realității! (până la o limită, desigur).

Ce te faci atunci când cifrele (i)reale nu sunt acordate între ele?

Concludent e exemplul de mai jos: în contrast și contradicție cu creșterile economice ale ultimelor ani, totuși veniturile medii ale oamenilor scad! 

Mai mult, oamenii se tem mai tare de viitor și-și fac economii pentru zile și mai negre!

Detalii și explicații aici

Curent. Ieftin sau scump.

Curentul poate fi mai scump sau mai ieftin. Totul depinde de autorități dar poate depinde și de consumatori. Două exemple în antiteză.

Mai scump, prin corupția politică a autorităților de reglementare și control (vezi aici).

Mai ieftin, prin inteligența unor manageri (culmea de stat!) care s-au adaptat la economia de piață și au cumpărat prin bursă energie mult mai ieftină (vezi aici).

Când sistemul nu e bine organizat, răul sau binele depinde de oameni (de competența și/sau cinstea acestora).

Bumerangul suprataxării

Așa cum anticipam, suprataxarea produce efecte contrare. Guvernul a mărit succesiv taxarea (prin recalcularea accizei și acciza suplimentară) carburanților, dar nu a câștigat atât cât sconta. Simplu, desigur. Mulți au preferat sa alimenteze mai puțin sau să alimenteze din țări vecine unde prețul carburanților este mai mic (în special marii transportatori, deși au fost momiți de guvern cu o recuperare de 4 eurocenți).

Scădere de 16% față de luna anterioară este enorm, dar totuși abia luna viitoare se va vedea mai bine cu cât a scăzut consumul (căci posibil ca în luna anterioară unii să-și fi făcut mici stocuri). Totuși e un minus de 6% față de luna similară a anului trecut. Vânzări mai mici, rezultă bani mai puțini la buget decât estima guvernul. Vezi aici detalii.

Deasemenea, deși consumul general a crescut cu 6%, TVA colectat a crescut cu doar 2%, prin urmare diferența s-a îndreptat spre evaziune fiscală. Vezi detalii aici.

Investițiile străine directe au crescut cu 30%, dar au scăzut investițiile statului cu 42%. Urmarea, impozitul pe salarii a scăzut cu 2%, deci mai mulți șomeri din mediul privat. Vezi detalii aici.

Cum se califică fapta de a introduce acciza suplimentară de 7 eurocenți în ciuda oprobriului public, în ciuda multor economiști obiectivi și în final din doritele încasări suplimentare să înregistreze un minus de 21 milioane de euro? Gândire de socialist? Încăpățânare în fața argumentelor?  Cum am mai scris și-n alte articole, taxe mai mari (și mai multe) nu este egal cu încasări mai mari, ba chiar pot duce la încasări mai mici. Dar socialiștii (practic toată clasa politică românească) nu știu economie elementară, iar pentru cheltuieli bugetare mereu mai mari, introduc taxe tot mai multe și mai mari, întro spirală nebună fără sfârșit, ca apoi în fața grevei fiscale tot mai extinse să se lamenteze de evaziune fiscală, de egoismul patronilor care nu se lasă jupuiți (pardon impozitați!).

Întrebarea este dacă politicienii vor învăța din greșeli sau suntem condamnați să le repete iar și iar?

Acciza pe prostie

Banii din acciză merg la bugetul mare; nu există un fond special. Bugetul pentru drumuri/autostrăzi e același precum cel de anul trecut; bugetul ministerului dezvoltării este dublu față de anul trecut. Consecință logică: primarii și consiliile județene vor primi bani masiv pentru mici proiecte locale: podețe, canalizări, drumuri comunale, etc. Cu autostrăzile rămânem tot pe unde suntem, în pași de melc sau chiar de rac spre magnific viitor! Și mai suntem și tigri ai prețurilor la combustibili! (vezi aici)

Dacă nu o fi "porumbelul" ministrului de finanțe cu destinația socială (salarii și pensii) adevărul gol, nefardat. Ar fi cu adevărat grav, pentru o economie încă șubredă.

UPDATE
Premierul amestecă merele cu perele (aici). NU guvernul face prețul petrolului; influența în preț o are guvernul prin taxe și accize. Ori când au crescut petroliștii prețul, accizele au scăzut (nu foarte mult, e adevărat); acum prețul crește artificial prin acciza suplimentară și modificarea calculului accizei. Conjunctura economică ar fi fost de scădere a prețurilor. Influenta la preț a dat-o guvernul Boc prin creșterea TVA.