Cauză și efect

Avem un guvern socialist. De fapt, toate guvernele post-decembriste au fost socialiste. Un guvern care de când a preluat guvernarea, a mărit/introdus taxe și a direcționat banii electoral. E socialism curat, care ține până se rupe elasticul sau până explodează mămăliga. Se discută mult despre evaziune, dar nu se arată de ce există evaziune și de nivelul ei este atât de ridicat. Evaziunea nu există, neapărat, din lăcomie, din cauze de genă națională sau din cauză de ineficiență administrativă de a colecta taxe și impozite. Nu, evaziunea e cauzată de supra-impozitare. Supra-impozitarea e generată de sifonarea banului public și cheltuirea lui fără noimă economică. Un cerc vicios. Azi, cum necum încă bani sunt. Nu atât de multi câți și-ar dori guvernul, dar încă amână și costuri electorale negative și explozii sociale. Mai dezamăgit pare electoratul de răsucirea de 180 grade față de subiecte anterioare. Nemulțumirea față de guvernare încă e redusă. Și tocmai inversarea propagandistică a cauzei cu efectul, e manipulatorie și pune în oprobriul public pe evazioniștii cei răi care nu plătesc taxe către guvernul bine intenționat.

Deficit

Matematica nu ascultă de politicieni, o recunoște chiar primul ministru. Guvernul promite măriri salariale pentru anul 2014 (pensii, salariul minim, etc), dar acum constată și chiar anunță că există un mare deficit de încasări. Veniturile bugetare nu sunt pe măsura cheltuielilor. De fapt, de la rectificarea anterioară, una negativă, s-a văzut un deficit de încasări. Rectificarea negativă trecută a fost ambalată și prezentată ca un succes prin TVA redus la pâine. Acum deficitul s-a adâncit, inclusiv prin măsura anterioară, prin celelalte taxe mărite sau nou introduse. Guvernul socialist nu înțelege că mărind taxele va avea mereu încasări mai mici și nu mai mari. Și acum soluția avansată ca temă de discuție și anume creșterea cotei unice va avea, de va fi impusă, aceleași efecte contrare. Și acest guvern are o problemă de concepție. Ea își fixează întâi cheltuielile și apoi aproximează cât și unde vor veni veniturile. Se pare că estimările au fost prea optimiste sau nu țin pasul nici pe departe cu dorințele de a cheltui. Se poate ca fiscul usl să nu fie mai grozav decât fiscul pdl și că problema nu e numai de colectare. Nivelul evaziunii e la cote înalte, dar taxele multe și mari obligă la evaziune. Risipa bugetară este imensă, banul public este sifonat masiv. 40% din buget ne spune N. Văcăroiu, președintele Curții de Conturi, adică o nimica toată de 12 miliarde de euro anual (cam cât profitul estimat pentru stat din exploatarea clamată de la Roșia Montană!). Și Curtea de Conturi e un organism fără dinți, doar constată și nu se întâmplă nimic. Guvernul e condus contabil și nu managerial, din păcate. Și mereu taxe mai mari și mai multe care să acopere cheltuieli tot mai mari, fie electorale, fie clientelare, nu vor duce decât în fundătură economică.

Matematica e grea, guvernul nu adună bani suficienți de la cei ce mai plătesc sau mai pot plăti. Și se laudă că se împrumută, bani care oricum nu vor ajuta decât la plata unor datorii deja făcute. În primii 10-15 ani posdecembriști era ușor; se dădea drumul tiparniței de bani și o păcăleală imensă amăgea o nație întreagă. Investițiile străine s-au prăbușit la un minim istoric; mărirea cotei unice e o măsură negativă pentru puținii investitori ce ar mai veni. Alte investiții sunt controversate. Norii negri apasă România, dar vine un an electoral, plin de promisiuni fără legătură cu realitatea cruntă.

Evoluția reală a puterii de cumpărare

Înainte și după criză, salariul în România a avut evoluții interesante. Dacă între anii 2000-2008, salariul creștea peste nivelul inflației, înseamnă că românilor le-a crescut salariul real sau puterea de cumpărare. Au fost ani de boom imobiliar (nu economic!), ani în care guvernanții au aruncat în stânga și-n dreapta cu măriri salariale (și la pensii creșterile au fost mult, mult mai însemnate!).

Dar a venit și criza, sau revenirea la normalitate, căci anormală era bula imobiliară. Ciclul economic și-a manifestat iar prezența, cu faza ei ultima. Și România a fost traversată de convulsii sociale, iar salariul real și puterea de cumpărare a românilor a scăzut (dramatic, zic unii). Cifrele reci statistice, relevă lucruri interesante, multe diferite de propaganda unora sau altora:

1. În perioada 2000-2008, salariul real în România a crescut cu 13,3%. E de departe cea mai mare creștere în Europa, unde țări avansate au crescut subunitar, iar Germania (motorul european) a scăzut!! 

2. În perioada 2009-2012, salariul real în România a scăzut cu 1,7%. Nu e atât de rău pe cât ne-am plâns noi soarta. Interesante sunt și evoluțiile altor țări: astfel Bulgaria a scârțâit înainte de criză și impresionează în criză - de la +2,1% a trecut la +5,4%!

Aceste exemple arată poate că unele țări au crescut conjunctural puterea de cumpărare, pe când altele au fost mai prudente și predictibile, sau chiar au reușit să se restructureze și revigoreze tocmai în criză!

Datele detaliate aici

Pâinea mai scumpă

Se pare ca pâinea nu va fi mai ieftină ci mai scumpă! Și nu pentru că producătorii își vor băga în buzunar diferența de TVA. Ci pentru că se vor da norme metodologice încât pâinea nu va mai fi comercializată oriunde, în orice condiții. Va fi nevoie de casă de marcat dedicată, de spațiu separat de alte sortimente de mărfuri. Adică de costuri suplimentare la comercianți, costuri care trebuie recuperate din preț. În plus, dacă vor primi drept mai puțini să comercializeze pâinea, în anumite zone clienții trebuie să se deplaseze în alte zone ale localității pentru ași procura pâinea zilnică. 

Ce e mai grav e că s-au mărit taxe în alte zone, zone deja evazioniste, iar încasările nu vor creste acolo ci vor scădea. Ilogica economică la guvern e în floare!

Rotația banilor

Inițial am crezut că a câștigat Ponta la loto, de era atât de darnic (la anunțul rectificării bugetului). Dar nu e așa. A mutat banii între ministere. A mărit prognoza PIB și implicit deficitul bugetar. Pare o mișcare de imagine, oare avem ceva referendum/uri toamna asta? Poate chiar un Ponta lansat spre Cotroceni? Pare un aranjament TB cu VP. Și țara se scufundă sub taxe tot mai mari și mai multe. Argumentul scăderii TVA la pâine e aplicat pe dos la taxele pe alcool și altele. Dovada de inconsecvență economică.

Rotația banilor spre capitole cu impact electoral; nicio prețuire spre impactul economic. Rectificarea bugetară e doar o rotație a banilor, tot mai puțini dealtfel. Și țări mari europene se zgâlțăie și tremura serios, iar România nu face nimic spre salvarea ei. Apetența spre furt e cu atât mai mare, cu cât țara se aproprie de prăpastie. Cine se salvează, se salvează individual. Țara se va mai salva? Și dacă raspunsul va fi afirmativ, cu siguranța va fi sub altă formă. Sau poate se va impune renașterea din propria-i cenușă. Trăim vremuri tulburi, interesante, pe pielea noastră!
Rotația banilor ascunde un adevăr: e o rectificare pe minus, efect al scăderii încasărilor bugetare.

Ineptocratie

„a system of government where the least capable to lead are elected by the least capable of producing, and where the members of society least likely to sustain themselves or succeed, are rewarded with goods and services paid for by the confiscated wealth of a diminishing number of producers.”

 „Je ne pense pas que nous vivions en démocratie. Je pense que nous avons une « ineptocratie », c’est à dire un système de gouvernement où les moins capables de diriger le pays sont élus par les moins capables de produire quoi que ce soit. Où les membres de la société les moins capables de subvenir à leurs besoin et de réussir dans la vie sont récompensés par des biens et des services qui ont été payés par la confiscation de la richesse et du travail d’un nombre de producteurs en constante diminution.”

„o forma de guvernământ în care cei mai puțin capabili de a conduce sunt aleși de cei mai puțini capabili de a produce, și unde cei mai puțini capabili membri ai societății sunt răsplătiți cu bunuri și servicii plătite prin confiscarea avuției unui număr scăzut de producători”

 Ineptocrație. Un termen rar folosit și destul de recent. Un termen care descrie guvernarea din țările euro-atlantice. Un termen care explică socialismul secolul XXI. Un termen care explică statul social. Și în cele din urmă, explică de ce în acest mod lumea civilizată se îndreaptă spre faliment.