Cauză și efect

În lumea aceasta toate cele care se întâmplă au, de regulă, o cauză. Nimic nu este întâmplător, așa se mai spune. Putem vorbi de conceptul de "cauză-efect" care se referă la relația în care un eveniment sau o acțiune (cauză) duce la un rezultat sau o consecință (efect).

Exemple de cauze și efecte economice:

	Cauza	Efectul
Inflația:	Emisiunea excesivă de monedă sau o cerere mai mare decât oferta.	Creșterea prețurilor bunurilor și serviciilor, devalorizarea monedei naționale.
Bulele speculative:	Supraevaluarea activelor (cum ar fi acțiunile sau imobiliarele) din cauza optimismului excesiv al investitorilor.	O criză economică, șomaj crescut și reducerea consumului.
Datoriile excesive:	Acumularea de datorii de către guverne, companii sau persoane, depășind capacitatea de rambursare.	Pierderea încrederii investitorilor, falimente, șomaj și scăderea consumului.
Șocuri economice:	Evenimente neașteptate, cum ar fi dezastre naturale, pandemii sau schimbări politice majore.	Efect: Perturbarea activității economice.

 

Acest subiect a fost tratat pe larg de economiști, iar unul din modulele teoretice este diagrama Ishikawa sau diagrama în ”os de pește” (Fishbone). Diagrama este utilizată în procesele industriale, pentru analiza proceselor și creșterea calității. În cazul de mai jos avem conceptul de 5M, factori sau cauze care influențează procesele industriale. 5M reprezintă materialele, mașinile (utilaje), metodele de operare, muncitorii și mediul.

Printr-un grafic Pareto se pot departaja influențele datorate fiecărei cauze în parte.

 

 

După beție ai dureri de cap și iei pastile amare. Pe cine dai vina, pe alcool sau pe pastile? La pastile amare ajungi datorită alcoolului. Dacă uiți ordinea faptelor, înjuri pastilele. Cam asta se întâmplă azi în România.

România este în situația Titanicului. A avut căpitani iresponsabili și a ajuns în furtună supraîncărcat cu cheltuieli. De fapt, a creat furtuna într-un pahar de apă. Nava este în pericol a se scufunda. Cum se poate reabilita nava?

Pentru ca o navă să plutească în stare de echilibru este necesar să fie îndeplinite simultan următoarele două condiții:

·        greutatea apei dezlocuite să fie egală cu greutatea navei (legea lui Arhimede);

·        centrul de greutate al navei și centrul de carenă să se găsească pe aceeași verticală.

Prin urmare, dacă nava a ajuns supraîncărcată, echilibrul se poate obține pe două căi: fie reduci greutatea navei, fie faci să crească forța de flotabilitate. În cazul Titanicului românesc, se traduce în jocul dintre scăderea cheltuielilor și creșterea veniturilor. Scăderea presiunii pe navă presupune reducerea greutății încărcăturii acesteia. Prin urmare, când o navă se scufundă, deseori se aruncă lest peste bord. Cum lest pentru bugetul unei țări ar putea însemna cheltuieli inutile, cheltuieli mai puțin utile și cheltuieli care se pot amâna, asta ar sugera renunțarea la acest lest, doar că, posibilul lest este destul de mic ca pondere în buget. Asta deoarece de ani buni bugetul este construit cu cheltuieli rigide (salarii, pensii) duse dincolo de orice limite firești. Dar chiar și acest lest, poartă amprenta unor grupuri de interese în spate, grupuri care sunt ele mici dar extrem de influente. Astfel că, sacrificate și aruncate peste bord sunt alte elemente, mai puțin influente politic. Când nava se scufundă repede, măsurile reactive sunt rapide, foarte puțin calculate, măsuri de urgență. Principiul de bază este scapă cine poate, iar de regulă scapă cei puternici, puternici pe forțe proprii sau cu suport politic. Referitor la creșterea veniturilor, asta nu a fost niciodată o preocupare reală pentru guvernanți. De fiecare dată, singura idee a fost creșterea taxelor. Dar, de foarte multă vreme suntem în situația de a fi situația de paradis fiscal cu pretenții de stat social.

 

Creșterile de taxe duc la inflație, iar asta ajută guvernul căci obligațiile sale sunt în moneda națională, iar inflația majorează masa monetară.

https://cursdeguvernare.ro/inflatie-august-tva-accize-bnr-analiza.html

 

Noile estimări ale PIB spun că la final de an vom avea o creștere economică mult mai mică decât cea prognozată la început de an. Cu alte cuvinte, un PIB mai mic va însemna mai puțini bani la buget. Cu venituri mai mici decât cele prognozate, cu o economie în stagnare, cu o societate în convulsii sociale, eforturile de redresare vor fi mult mai dificile. Procesul de ajustare fiscală extrem de dureros va dura mai mult decât planul inițial dacă economia stagnează sau scade. Când introduci taxe, acestea ajung în prețuri și afectează și economia. Când reduci venituri, sunt mai puțini bani pe piață, deci consumul scade și scade și economia. De fapt, România are o economie ”dopată” cu credite și fonduri europene. Dar orice dopaj nu este permanent, iar al României datează deja de foarte mult timp.

https://www.zf.ro/zf-24/comisia-nationala-prognoza-revizuit-jos-estimarile-privind-cresterea-22900736

 

Nava românească a fost dusă în furtună. Măsurile luate, deși incoerente în multe privințe, țin corabia încă pe linia de plutire și trec temporar testul agențiilor de rating. Inflația, reducerea creșterii economice sunt efecte normale ale măsurilor luate; nu este nici o surpriză aici.

https://economedia.ro/raport-erste-costurile-restabilirii-credibilitatii-fiscale-pentru-romania-crestere-economica-mai-lenta-si-inflatie-mai-mare-planurile-fiscale-apreciate-de-investitori-si-agentiile-de-rating.html

 

România a exagerat teribil cu modelul creșterii pe consum și pe datorie. Grupurile de interese (legitime sau nu), fie ele sindicale, profesionale, ale oamenilor de afaceri au luptat pentru o felie cât mai mare din buget. Nimeni nu a fost preocupat să facă acest tort să fie mai mare. De aici rezultă câteva probleme. Grupurile mai mici, sunt mai omogene și mai bine motivate sau stimulate, mai rapide în decizii și prin urmare, devin mai active, apelează la lobby și obțin o felie mai mare din tort. Grupurile mai mari reușesc cu greutate să ia decizii (uneori au nevoie de consens sau proceduri), sunt eterogene, sunt rigide și indivizii care le compun sunt mai puțin stimulați pentru a depune eforturi pentru binele grupului. Lupta pe mărimea feliilor din tort consumă resurse și nu face tortul mai mare, ba chiar îl pot scădea, căci resursele consumate pe lobby puteau produce efectiv ceva benefic. Lupta distributivă duce la învingători și perdanți, deci și la resentimentele celor din urmă. Chiar și când lupta redistributivă duce la creșterea deficitului bugetar, se ajunge la inflație care îi va afecta mai mult pe perdanți. Orice mărire de pensii și salarii care nu sunt efectul creșterii economice (creșteri din ”pix”) se întorc ca un bumerang împotriva tuturor prin inflație, prin creșteri de taxe, impozite, dobânzi, în final prin sărăcia mai tuturor.

Dezmățul ultimilor doi ani ne duce la șapte ani de austeritate, de parcurgere a unui deșert. Din păcate, în asemenea momente avem nevoie de coeziune socială, numai că lumea este mai dezbinată ca oricând. După lupta pe felia de tort, care a fost destul de dură, urmează o luptă și mai aprigă de supraviețuire. Și, în asemenea situații, medicul (bun sau rău) este cel admonestat și nu cel care ți-a produs cangrenă, nu cel care te-a dus în situație limită. Premierul de azi este reversul monedei celor doi anteriori; mai mult, cei doi premieri anteriori l-au făcut posibil și necesar pe cel de azi. ”Doctorul” nu apare din senin, cineva face posibil și necesar apariția lui. Iar acest ”doctor” nu ajungea ”căpitanul” navei numite România dacă situația nu era cu adevărat gravă.

România are o gravă problemă instituțională, ”legea este făcută” de grupuri de interese axate pe distribuție. O asemenea societate nu va progresa și ajunge, uneori, în situații limită. România are nevoie de grupuri atotcuprinzătoare, de axare pe producție (creșterea tortului). Doar atunci, toți românii vor avea de câștigat, nu doar cei influenți, nu doar cei speciali. Avem nevoie de o Românie a cetățenilor normali, egali, nu una a câtorva cetățeni speciali, nu de o Românie lipsită de coeziune într-o lume și perioadă istorică plină de frământări. Avem nevoie de cetățeni educați care să priceapă cel puțin succesiunea logică de la cauză la efect. Poate nu vor avea o educație economică înaltă, dar una de bun simț i-ar putea face să respingă ”cadouri otrăvite”, i-ar face să înțeleagă că binele pe datorie nu ține mult și că, mai devreme sau mai târziu, faptele ne ajung în urmă și produc consecințe.

 

 

œ    Cucu Edmond

Valuri și pachete

A trecut, după prelungiri, cu mari sforțări și umflări de mușchi, pachetul doi de măsuri fiscale.

https://economedia.ro/amendamentele-partidelor-la-pachetul-2-de-reforma-psd-vrea-sa-fie-pastrat-impozitul-pe-cifra-de-afaceri-dar-sa-se-introduca-simultan-si-taxa-pe-afiliati-extinsa-usr-vrea-eliminarea-obligatiei-pent.html

 

Reforma administrației publice locale a fost amânată întrucât au fost opoziții serioase la ea; premierul vrea o reducere drastică a numărului de salariați, pe când alții vor o fake-reformă, adică reducerea prin eliminarea locurilor vacante, adică zero economie). Oricum, un model de reducere standard, implică un procent aplicat tuturor, și celor responsabili care au bine calibrat numărul de funcționari cât și celor care au mult umflată schema de personal. Cred, că se consumă multe energii pentru un rezultat mic (cam 1,2 miliarde lei efect bugetar). Mult zgomot pentru foarte puțin. Ori, asemenea măsuri sunt reversibile, curând (peste un an sau doi, schemele de personal vor fi iarăși umflate). România nu are nevoie de cârpeli ci de reforme adevărate, adică, în acest caz, de reorganizare administrativă. O treime din primării nu își pot plăti nici salariile din fonduri proprii, cu alte cuvinte, există doar pentru salariile angajaților nu pentru cetățeni. Dacă ținem cont că o primărie ar trebui să facă și investiții, rezultă că procentul de unități administrative teritoriale (UAT) ar trebui redus cu minim 40%.

 

 https://www.mediafax.ro/politic/guvernul-bolojan-a-dat-datele-judetele-unde-vor-fi-concediati-cei-mai-multi-angajati-afla-aici-situatia-de-la-tine-din-judet-23604223

O altă măsură, eliminarea IMCA (impozitul pe cifra de afaceri) a fost retrasă, numai că a rămas activă și măsura alternativă (taxa pe afiliați). Această taxă prevede eliminarea deductibilității pe servicii de management/consultanță/drepturi de proprietate intelectuală. Această măsură era de mult timp necesară pentru că era o portiță legală prin care profitul era mutat în afara țării și a fiscului român. Taxa pe afiliați nu are impact economic asupra activității firmelor și aduce la buget sume de trei ori mai mari decât impozitul pe cifra de afaceri așa cum arată calculele specialiștilor. Consultantul fiscal Adrian Luca a făcut o serie de calcule pentru a compara impactul celor două măsuri diferite:

Ø  IMCA a adus în plus aproximativ 1,2 miliarde lei (aproximativ 240 milioane euro) față de cât ar fi plătit companiile fără acest impozit;

Ø  Noua taxă pe afiliați, care limitează deductibilitatea cheltuielilor de management, consultanță și drepturi de proprietate intelectuală la 1% din total cheltuieli, va genera în jur de 800 milioane euro anual - de peste 3 ori mai mult decât IMCA.

https://economedia.ro/consultant-fiscal-noua-taxa-pe-afiliati-loveste-in-multinationale-semnificativ-mai-dur-decat-impozitul-pe-cifra-de-afaceri-va-aduce-de-3-ori-mai-multi-bani.html

 

Analistul fiscal Iancu Guda arată că IMCA aduce foarte puțin la buget (0,36 miliarde lei) dar generează 107000 șomeri; acești șomeri sunt resorbiți în economie, dar, probabil, la salarii cu mult mai mici, deci scade și consumul și taxele pe salarii. Cu alte cuvinte, IMCA are efect aproape nul la veniturile statului.

https://www.antena3.ro/economic/iancu-guda-critica-reintroducerea-taxei-de-1-pe-cifra-de-afaceri-n-a-facut-nimic-ce-a-facut-pe-plus-s-a-anulat-pe-minus-758082.html

 

A fost calculat impactul pachetului unu asupra deficitului bugetar. Pe anul în curs, creșterea TVA reprezintă aproape 60% din reducerea de 0,51% PIB a reducerii deficitului bugetar pe anul în curs. Și în anul 2026, creșterea TVA va reprezenta 50% din reducerea deficitului bugetar. Asta apropo de faptul că unii au clamat (ba chiar și dat semnătură) că se poate ajusta bugetul și fără creșterea TVA.

https://economedia.ro/grafic-impactul-masurilor-fiscale-asupra-reducerii-deficitului-bugetar-economisti-primul-pachet-a-fost-esential-pentru-evitarea-unei-crize-iminente-dar-e-nevoie-de-reforme-structurale-suplimentare.html

 

În ultima perioadă s-a speculat intens pe ajutorul economic pe care România îl dă vecinei Ucraina. Adevărul este că sprijinul este mic: 1,5 miliarde de euro în trei ani și jumătate. Asta în timp ce România a primit peste 100 de miliarde de euro de la Uniunea Europeană de la aderarea din 2007. Mai precis de la cetățenii țărilor mai bogate din UE care au finanțat masiv ridicarea nivelului de trai al românilor.

Dacă facem o comparație cu Ungaria, țară al cărui lider (Viktor Orban) este fățiș și vehement anti-Ucraina, vedem că România nu a ajutat cu mult mai mult Ucraina (dacă ne raportăm la procente PIB și la numărul populației). Cu alte cuvinte, guvernanții noștri secretoși s-au lăudat a fi pro-Ucraina, s-au văitat că asta le-a mărit deficitul bugetar, dar de fapt, contribuția lor este similară cu a unei țări al cărei lider spune ”Huo Ucraina”. Între 3,5% PIB (cifră fantezistă a unui fost premier) și realitatea unui 0,2% PIB este o diferență uriașă. Acest mai puțin de 0,2% PIB înseamnă cam 2% din problemele bugetare ale României. Cu alte cuvinte, o sumă marginală. Sprijinul acordat Ucrainei de către România este o falsă problemă!

https://cursdeguvernare.ro/romania-sprijin-ucraina-militar-consiliul-fiscal.html

 

După primele șapte luni, deficitul bugetar este egal cu cel aferent aceleași perioade a anului trecut (4,04% PIB). Cu alte cuvinte, cele câteva măsuri aplicate au reușit doar să compenseze acele măsuri de creșteri de cheltuieli (pensii și salarii) operate anul trecut.

https://cursdeguvernare.ro/executia-bugetara-iulie-deficit-rectificare-venituri-cheltuieli-buget.html

 

Guvernul se mișcă greoi. A plecat din start cu un compromis nefiresc, adică unul face reforma dureroasă și altul vine după aceea la partea mai plăcută a guvernării (rotativa premierilor). Guvernul evoluează cu sabia lui Damocles deasupra capului, oricând poate suferi o implozie. Mediul exterior îl amenință cu valuri de proteste, greve, blocaje (de la profesori la magistrați). Susținerea populară (atâta câtă este) se erodează rapid. Susținerea prezidențială este palidă. Eșecul guvernului actual nu va fi un simplu eșec. Va fi eșecul tentativei de a ne rezolva singuri problemele pe care ni le-am creat iresponsabil. Dacă acest guvern eșuează, vor veni alții (FMI) și restructurarea deficitului bugetar (pe parte de cheltuieli și venituri) va fi mult mai dură. După marea criză din anii 2009-2010, Grecia care inițial a refuzat categoric măsurile propuse de organisme internaționale (ba chiar a făcut și un referendum în acest sens), a fost lăsată să se corecteze singuri și aceeași lideri (de extremă stânga) au aplicat o austeritate cu mult mai dură decât cea propusă de FMI. După 15 ani, Grecia nu și-a mai revenit. 15 ani pierduți de greci au fost urmarea unui ”suveranism” găunos. Oare asta ne dorim?

 

 

œ    Cucu Edmond