Fenomenul “bulei imobiliare” din perioada 2000-2008, l-aș compara cu un Caritas. Sectorul privat (firme și bănci) s-a împrumutat masiv. Românii au luat credite și și-au tras vile, case, mașini, plasme, etc.
Această frenezie a consumului a adus încasări substanțiale la buget. Guvernanții au plasat aceste venituri în creșteri de pensii, salarii și ajutoare sociale câștigând voturi. Bineînțeles că și-au tras și partea leului din contracte publice sau din privatizări, dar toată lumea era mulțumită. Evident că totul era un Caritas, o schemă piramidală ce nu putea dura la infinit. A venit criza și totul s-a topit. Doar că românii aveau rate de plătit și guvernanții nu mai aveau bani pentru toate dorințele românilor. Am amăgit criza un an de zile cu credit guvernamental de la FMI & co, după care am trecut la strânsul curelei. Partea economiei bazate pe producție merge mai bine decat anterior crizei, mă refer la industrie și agricultură. Partea economiei bazate pe consum, nu va mai atinge curând nivelul exuberanței din perioada Caritasului financiar-global.
Criza e departe de a fi încheiată. Cei prudenți, raționali, economi vor răzbate. E testul responsabilității față de prezent dar mai ales față de viitor.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu