Există semnale că viitorul foarte apropiat poate aduce o nouă criză economică mondială. Despre unele semnale am mai vorbit deja. Și acum, ca și-n 2008, România merge spre criză cu un plus de accelerație, un plus important dat de măsurile economice din anul 2015. În 2015 România a făcut ceva unic în plan economic: și relaxare fiscală (accentuat agresivă) și măriri de cheltuieli salariale. Iar experimentul acesta, deși sună tentant, se poate întoarce foarte curând ca un bumerang împotriva noastră. Iar dacă în 2009 exista marjă de manevră la datoria publică și tot s-a ajuns la măsuri severe de austeritate, acum acel avantaj a dispărut, iar posibile consecințe pot fi cu adevărat dramatice.
Au existat și-n 2008 semnale (târzii și neconvingătoare totuși): „Nu mai trageţi de economie, că se rupe şi o să izbim avionul!“, avertiza guvernatorul BNR Mugur Isărescu în 2008, anticipând că, din cauza avansului prea accelerat al cererii, consumului şi creditării, urma să avem o „aterizare dură“ în 2009-2011.
Şi acum, ca şi atunci, consumul creşte accelerat, pe fondul creşterii puterii de cumpărare a populaţiei şi scăderii taxelor, iar asta nici măcar nu ne ajută economia, căci majoritatea bunurilor de consum vin din import. Prin urmare, pe datorie (deficit triplu!) sprijinim locurile de muncă din Occident. Economia se încălzește, se supraturează pentru că creşte peste potenţialul propriu. Cifrele vor arăta bine și-n 2016, dar asta nu va fi bine.
România e ”din nou peste potenţial, cu o creştere nesănătoasă care poate duce la o nouă răsturnare de situaţie dacă - aşa cum s-a întâmplat în 2009-2011 - cererea ar scădea brusc.”
Și acest lucru se va petrece fără îndoială căci ”o legitate nescrisă a economiei spune că dacă un indicator (sau o industrie, un sector din economie) creşte excesiv, acela va fi afectat, la un moment dat, de scăderi excesive. Asta s-a întâmplat şi în anii de criză: după ce în 2007-2008 construcţiile, industria şi importurile creşteau şi cu 40%, scăderile au fost la fel de abrupte în 2009-2011.”
Există și multiple semnale externe alarmiste, exemplu Soros care are un „deja-vu“
Miliardarul american George Soros a declarat recent că evoluţiile pieţelor financiare din această perioadă îi amintesc de conjunctura economică din 2008, an în care se prefaţa una dintre cele mai grave crize din istorie. Scăderea abruptă a pieţei de capital chineze, urmată de restul burselor pare a-i confirma pesimismul. Publicaţia financiară „The Economist“ a analizat predicţia lui Soros pentru a vedea dacă există o corespondenţă cu ceea ce se întâmpla în urmă cu şapte ani. Interesant este că principalele prognoze făcute de instituţiile financiare nu anticipează o criză economică în 2016, la fel cum n-au făcut-o nici în 2008. Banca Mondială a modificat prognoza pentru acest an în scădere, de la 3,3% la 2,9% (valoare mai mare decât pentru 2015). În ianuarie 2008, raportul Fed prevedea o expansiune a economiei de 1,3 – 2%, în scădere faţă de prognoza de toamnă 2007.
Există și indicatori concreți care anticipează o criză: scăderea indicatorului pentru evoluţia sectorului industrial din SUA la 48,2 (sub 50 înseamnă încetinirea producţiei industriale). Situaţia este identică şi în cea de a doua economie a lumii, China, unde industria frânează. Schimburile comerciale la nivel global sunt şi ele în scădere. Dar cea mai mare necunoscută pentru economia mondială este stabilitatea sistemului bancar din China, o țară care de decenii raportează mereu ritmuri uriașe de creștere economică. Datoria totală (publică şi privată) a Chinei a urcat în prezent la aproximativ 28.000 miliarde de dolari, ceea ce reprezintă peste 240% din PIB, conform datelor oficiale ale Băncii centrale din Beijing. Creşterea este îngrijorătoare de 50%, realizată doar în patru ani.
Necunoscută este însă proporţia de credite neperformante din totalul activelor bancare. Oficial, banca chineză admite puţin peste 5%. Estimările analiştilor independenţi se situează însă undeva la peste 20% din totalul creditării, adică peste 3.000 de miliarde de dolari (cât PIB-ul Germaniei). Iar o asemenea sumă poate provoca o reacţie în lanţ care poate conduce la o nouă recesiune.
Ca și-n 2008, suntem și acum la fel de bine ”cotați” pentru a intra în criză. Astfel, un studiu efectuat de revista financiară „Bloomberg“, în care sunt analizate şansele a 93 de ţări de a intra în recesiune în 2016, precum şi prognoza de expansiune a PIB, situează România printre statele cu risc mediu de recesiune. Dacă pentru creşterea PIB, mediana răspunsurilor economiştilor intervievaţi este de 3,8% pentru 2016 (ceea ce ne plasează în primul sfert al statelor analizate), riscul de a ne confrunta cu o recesiune este de 1 la 10. Dublu faţă de Polonia, care are şanse de 5% sau Ungaria care are 0% şanse de recesiune. Bulgaria este, de data aceasta, la egalitate cu noi. Iată că şi acum, ca şi în 2008, contextul internaţional nu arată deloc bine. Dar, la fel ca în urmă cu 7 ani, oficialităţile de la Bucureşti sunt atât de optimiste, încât la o scădere semnificativă a taxelor adaugă creşteri generoase de pensii şi salarii, respectând întocmai reţeta perfectă pentru intrarea într-o nouă recesiune.
Analize interne ale unor bănci de prestigiu își sfătuiesc clienții speciali să se pregătească de ce e mai rău și să-și vândă aproape toate activele și obligațiunile.
”Royal Bank of Scotland își sfătuiește clienții să se pregătească pentru ”un an cataclismic” marcat de o criză globală a deflației, avertizând că marile burse ar putea cădea cu până la o cincime iar barilul de petrol ar putea fi cotat cu 16 dolari.
Divizia de creditare a RBS afirmă că piețele dau semnale de stres similare celor 2008, din lunile care au precedat declanșarea crizei Lehman.
”Vindeți absolut tot, cu excepția obligațiunilor de înaltă calitate. Vorbim de redobândirea capitalurilor, nu de rentabilitatea capitalurilor. Suntem într-un hol foarte aglomerat care are ieșiri de urgență foarte strâmte”, se afirmă într-o notă trimisă clienților de conducerea Diviziei de Credite.
Andrew Roberts, șeful Diviziei, afirmă că piața creditelor și comerțul global se contractează - o adevărată provocare pentru bilanțurile corporative și câștigurile de capital în condițiile în care ponderile datoriei globale au atins un nivel record.
”China a pornit o corecție majoră care va avea efect de bulgăre de zăpadă. Acțiunile și creditarea au devenit foarte periculoase”, afirmă Roberts, care se așteaptă ca Wall Street și bursele europene să înregistreze scăderi între 10 și 20 la sută.
”Londra este vulnerabilă în situația unui șoc negativ. Toți aceia care acționează după mentalitatea tipică companiilor din domeniile minier și petrolier, potrivit cărora dividentele sunt în siguranță, o să constate cu surprindere că lucrurile nu mai stau deloc așa”, consideră Andrew Roberts.
Bursele de pe piețele emergente au scăzut luni la cel mai redus nivel din ultimii șase ani, iar monedele țărilor respective s-au depreciat pentru a șaptea zi consecutiv, deoarece temerile privind perspectivele de creștere ale Chinei au determinat investitorii să renunțe la activele mai riscante, transmit Reuters și Bloomberg.”
Probleme sunt pe toate piețele de la țări emergente până la China sau Rusia.
Datele publicate în acest weekend arată că prețurile producției industriale în China au scăzut pentru a 46-a lună consecutiv, alimentând speculațiile privind extinderii încetinirii creșterii economice.
'Datele dezamăgitoare din China au creat și mai multe incertitudini și au sporit aversiunea față de risc pe piețele bursiere și valutare din statele emergente. De asemenea, cei mai mulți investitori au dubii că piețele financiare chineze se vor stabiliza curând. Ținând cont de volatilitatea piețelor financiare, cel mai bine este să rămâi pe margine și să-ți păstrezi lichiditățile', a afirmat analistul Jonathan Ravelas, de la BDO Unibank Inc. în Manila.
Un indice privind ratele de schimb ale monedelor statelor emergente a ajuns luni la cel mai scăzut nivel înregistrat vreodată, în timp ce wonul sud-coreean a atins cel mai redus nivel din iulie 2010.
Cele mai semnificative deprecieri s-au înregistrat în rândul monedelor din Africa de Sud, Rusia, Malayezia și Coreea de Sud.”
http://www.comisarul.ro/politic/exploziv/cifre-care-dau-fiori-vine-criza_671825.html
http://economie.hotnews.ro/stiri-burse-20722834-rbs-avertizeaza-urmeaza-cataclismic-vindeti-tot-bursele-putea-cadea-20-petrolul-putea-ajunge-16-baril.htm
Daniel Dăianu analizând aceste informații apreciază că sunt argumente și întrunite condiții ca o nouă criză economică să revină în forță.
”Scenariul rău nu este lipsit de plauzabilitate deoarece economia globală este într-o stare fragilă, cu multe incertitudini și dezechilibre, cu limite evidente în eficacitatea măsurilor adoptate de guverne și bănci centrale. Să nu neglijăm, totodată, tensiuni geopolitice, haosul din regiuni ale lumii (mai ales țări arabe), terorismul, etc. Toate constituie un cocktail de circumstanțe care invită necazuri.
Pe de alta parte, determinări mecanice nu operează în acest câmp de analiză și în realitate. Iar ce unii anticipează pentru 2016 s-ar putea întâmpla nu în acest an.. Vom trăi și vom vedea.”
http://cursdeguvernare.ro/daniel-daianu-un-nou-val-de-criza-in-lume-in-2016.html
Dar asta nu e tot, economia chineză bate tot mai tare la porțile Uniunii Europene, iar dacă se va acorda Chinei statutul de economie de piață, efectele economice vor fi negative, inclusiv pentru România: ”Rezultatul acestor negocieri va avea un impact major asupra economiei româneşti în timp: industria nu va putea face faţă invaziei chineze care subvenţionează puternic exporturile şi stabileşte administrativ preţurile fără să se uite la costuri. În joc sunt milioane de locuri de muncă în Europa şi în România. ” crede Petre Ianc, fost director în Ministerul Economiei.
http://www.zf.ro/business-international/cel-mai-puternic-avertisment-pentru-economia-romaneasca-china-isi-va-exporta-criza-in-europa-si-in-romania-vor-fi-inchise-fabrici-14964466
România încă jubilează la cifrele PIB-ului, dar curând vâlvătaia creșterii economice prin consum se va stinge și ce va rămâne în urmă? O industrie puternic încetinită, o lipsă acută de investiții. Iar cu efectul topit al consumului, cu deficit triplu, cu investiții reduse și cu industrie încetinită și conexată la o piață europeană azi în stagnare, dar mâine posibil în scădere, România poate ateriza în 2017 mult mai brusc decât a făcut-o în 2010.
