România transformată

Studiul domnului Florin Georgescu, prim-viceguvernator BNR: ”Capitalul în România anului 2015” este un studiu economic complex ce suscită maxim interes.

Studiul arată prefacerile, transformările suferite de economia românească în ultimii 25 ani. Se poate observa că economia a progresat spectaculos și nivelul de trai a crescut pentru marea parte a salariaților și pensionarilor. Din păcate, locurile de muncă sunt mult mai puține, iar problema demografică amenință periculos viitorul pensiilor în România.

”

II. 1. De unde am plecat şi unde suntem

În anul 1989                              În anul 2014

·      PIB era 42,6 mld. echivalent euro o  Industrie: 46,2% o  Agricultura: 14,4% o  Construcţii: 5,5% o  Alte ramuri: 37,5% ·      Număr salariaţi = 8,2 mil. persoane ·      Număr pensionari = 3,7 mil. persoane ·      Rata de dependenţă = 2,2 salariaţi/ un pensionar

·      PIB este 150 mld. euro (de 3,5 ori mai mare decât în anul 1989) o  Industrie 25,2% (-21 pp) o  Agricultura 5,5% (-8,9 pp) o  Construcţii 7% (+1,5 pp) o  Alte ramuri: 62,3% (+24,8 pp) ·      Număr salariaţi = 4,4 mil. persoane (-46%) ·      Număr pensionari = 5,2 mil. persoane (+41%) ·      Rata de dependenţă = 0,85 salariaţi/ un pensionar

II. 2. De unde am plecat şi unde suntem

În anul 1989                                În anul 2014

·   Puterea de cumpărare: o    a unui salariu mediu  = 6 coşuri de consum alimentar (corectat la 4 coşuri alimentare, deoarece mărfurile respective, nefiind în magazine, pentru acestea se plătea de cele mai multe ori suprapreţ) → la acest coş alimentar aveau acces 8,2 mil. pers. o    a unei pensii medii = 4 coşuri de consum alimentar (3,6 ori) → la acest coş alimentar aveau acces 3,7 mil. pers. o    Acces relativ sigur la o locuinţă cu chirie mică în timp de câţiva ani •    Veniturile şi a avuţia populaţiei erau mai egalitar repartizate, potrivit ideologiei comuniste

·   Puterea de cumpărare: o    a unui salariu mediu= 8,4 coşuri de consum alimentar (+40%, respectiv +110% faţă de nivelul recalculat) → la acest coş alimentar au acces 4,4 mil. pers. o    a unei pensii medii = 5,3 coşuri de consum alimentar (+33%, respectiv +47% faţă de nivelul ajustat) → la acest coş alimentar au acces 5,2 mil. pers. o    Statul asigură locuinţe cu chirie în situaţii foarte rare; cetăţenii trebuie să-şi cumpere locuinţele necesare •    Polarizare ridicată în ceea ce priveşte repartiţia veniturilor şi a avuţiei populaţiei

II. 3. De unde am plecat şi unde suntem

În anul 1989                                    În anul 2014

·   Proprietate de stat dominantă şi cooperatistă într-o măsură redusă ·   Lipsa acţiunii pieţei şi preţuri fixate de stat ·   Datorie publică zero şi disponibilităţi valutare de 1,5 mld. USD ·   Libertăţile individuale erau puternic îngrădite ·   Pe piaţă se manifestau acute lipsuri de alimente, alte bunuri de consum şi servicii

·   Capital public 17% şi privat 83% (43% autohton – 40% străin) ·   Economie de piaţă funcţională cu o concurenţă în creştere ·      Datoria publică netă este de 54 mld. euro (36% din PIB) ·      Libertăţi individuale conform standardelor europene, manifestate în cadrul democraţiei şi economiei de piaţă funcţională ·      Abundenţa pe piaţa alimentară, a altor bunuri de consum şi a serviciilor

II. 4. De unde am plecat şi unde suntem

În anul 1989                               În anul 2014

·      Alimentarea cu caldură şi energie electrică era deficitară, cu frecvente întreruperi ·   Ce promitea orânduirea comunistă? o Creşterea continuă a nivelului de trai al cetăţenilor (în condiţiile libertăţilor individuale minimale)

·      Alimentare corespunzătoare cu caldură şi energie electrică ·   Ce promite actualul sistem democratic? o    Libertăţi individuale ridicate şi o viaţă mai bună pentru cetăţeni, în funcţie de programul politic al partidelor câştigătoare în alegerile democratice.

”

Studiul continuă cu o analiză a economiei Românie pornind de la alți indicatori mai puțin promovați: Venitul Național Brut.

”

•          Produsul intern brut reflectă totalitatea activităţii economice realizate pe teritoriul unei ţări, atât de rezidenţi, cât şi de nerezidenţi şi reprezintă valoarea adăugată brută obţinută în ţară de români şi străini

•          Venitul naţional brut reflectă totalitatea activităţii economice realizate de către rezidenţi, indiferent de ţara în care se desfăşoară aceasta → şi reprezintă valoarea adăugată brută obţinută de români în ţară şi străinătate

•          Ţările dezvoltate economic, care deţin investiţii in străinătate, au venitul naţional brut mai mare decât produsul intern brut cu 1-3 procente, în timp ce în cazul statelor emergente, inclusiv al României, situaţia este inversă

Nivelul de trai este dat de ce încasează (VNB) un stat şi mai puţin de ce produce (PIB). UE calculează contribuţia în funcţie de VNB

•              Raportul VNB/PIB a scăzut cu 3 p.p.

•              În 1989, VNB era mai mare decât PIB cu 0,4 mld. euro (+1%)

•              După 1990, situaţia se inversează, PIB fiind tot mai mare faţă de VNB

•               În 2013, diferenţa negativă dintre VNB și PIB ajunge la 2,7 mld. euro (-2%)

 Intrările din veniturile salariaților români peste hotare compensează numai parţial ieşirile de venituri obținute de capitalul străin în România.

•              Ecartul maxim a fost consemnat în anul 2007, când veniturile plătite către restul lumii au fost cu 49% mai mari (3,4 mld. euro) decât încasările din străinătate

•              În 2013, încasările străinilor din România depăşesc cu 46% (2,7 mld. euro) încasările românilor în străinătate”

Economia României are încă probleme de competivitate, care reies și din analiza consumului intermediar.

”Creşterea mai rapidă a consumului intermediar decât a producţiei totale → reduce majorarea PIB

•     Creştere puternică a ponderii CI în valoarea producţiei atât faţă de anul 2000 (+2,8 pp), cât mai ales raportat la anul 2008, când s-a declanşat criza (+3,8 pp)

•     Această evoluţie negativă indică un grad relativ redus de complexitate a economiei, un cadru fiscal-contabil lax, precum şi indisciplină financiară → transfer prin preţ şi cheltuieli subiective ale firmelor

•        Consumul intermediar (CI) reprezintă valoarea totală a bunurilor şi serviciilor utilizate ca intrări în procesul de producţie

•        Consumurile intermediare sunt o modalitate de a oferi un supliment important de nivel de viaţă managerilor şi acţionarilor (T. Piketty – Capitalul in secolul XXI, 2013, pg. 979)”

Comparând economia României cu a altor țări europene, prin prisma acestui indicator se concluzionează următoarele:

”Creşterea mai rapidă a consumului intermediar  decât a producţiei totale → atenuarea majorării PIB (2)

•     Ponderea consumului intermediar în producţie la nivelul statelor dezvoltate se situează în jurul a 50% (56,3% în România)

•     Se remarcă un nivel uşor mai ridicat (+1,5 pp) în cazul Germaniei, datorită ponderii mai ridicate a industriei în formarea VAB, prin ramurile mașini, utilaje și echipamente, autovehicule de transport rutier, alte mijloace de transport”

Pedigreul socialist al economistului Florin Georgescu se face resimțit în următorul indicator: repartiția venitului național net.

”Repartiţia venitului naţional net se face preponderent în favoarea capitalului, limitându-se veniturile din muncă.

În teorie raportul este 60-65% pentru muncă şi de 30-35% pentru capital.

În timp ce în ţările dezvoltate, capitalului îi revine 40% din VNN şi muncii 60%, în România, situaţia este inversă: capitalul primeşte 60%, iar munca sub 40% in 2014

Deşi în anul 2000 raportul era 50% - 50%, după 2008 (raport 48% - 52%), costul crizei a fost transferat asupra salariaţilor, iar raportul s-a degradat pentru muncă la 40%, capitalului revenindu-i 60% (evoluţie favorizată de legislația muncii adoptată în 2010)

Din punct de vedere al acestui indicator, suntem în urma țărilor din regiune:

”Repartiţie mai echilibrată a venitului naţional net între muncă şi capital în regiunea Europei Centrale şi de Est.

Situaţia actuală a remunerării muncii în raport cu capitalul este semnificativ mai slabă în România (sub 40%), comparativ cu statele emergente din regiune

•            Ungaria 52%

•            Bulgaria 47,5%

•            Polonia 44% ”

PIB-ul României a crescut spectaculos în ultimii 25 de ani. România e mai bogată sau nu? Cât din bogăție revine statului, cât românilor, cât firmelor străine prezente în România? Un studio al patrimoniului național, al capitalului, relevă date foarte interesante.

”

•              Patrimoniul naţional reprezintă ansamblul activelor financiare şi nefinanciare, estimate la preţul pieţei, deţinute de cetăţenii şi administraţia publică centrală şi locală a unei ţări la un moment dat

•              Patrimoniul naţional net se exprima în formă netă şi este format din:

o   Activele nefinanciare (locuinţe, terenuri, clădiri, maşini, echipamente, brevete etc.)

o   Activele financiare (conturi bancare, obligaţiuni, acţiuni, plasamente în fonduri de pensii, contracte de asigurări etc.),

din care se scad

o   Pasivele financiare (totalitatea datoriilor)

•              Patrimoniul naţional cuprinde din punct de vedere al proprietăţii:

o   Patrimoniul privat → aparţinând persoanelor fizice

o   Patrimoniul public → aparţinând autorităţilor publice (administraţia centrală, autorităţi locale şi sistemele de asigurări sociale)

Patrimoniul naţional al României a crescut din 2003, dar îşi revine lent după criză.

Patrimoniul naţional este preponderent de nefinanciară (87% în sectorul imobiliar)

Patrimoniul privat reprezintă 65% din patrimoniul național

În prezent raportul patrimoniu/VNN în ţările dezvoltate revine la nivelele înalte de acum 100 de ani (practice cele de dinaintea celor 2 războaie mondiale, de 600-700% VVN)

Raportul patrimoniu/venit în România este la jumătate faţă de ţările dezvoltate

•    Până în 2007, raportul Patrimoniu/VNN creşte, atingând 493%, datorită sporirii patrimoniului (îndeosebi nefinanciar) mai repede decât VNN

•    Ulterior declanşării crizei, valoarea raportului scade pe fondul reducerii mai rapide a patrimoniului naţional (îndeosebi nefinanciar), decât a VNN, ajungând la 290%

→ realizarea convergenţei reale va apropia România de ţările dezvoltate şi la acest indicator

În ultimii 15 ani, capitalul privat din România a devenit dominant:

•    Nivelul capitalului s-a multiplicat de 3,8 ori din anul 2000, ajungând la 118 mld. euro (+87 mld. euro) în anul 2014

•    Capitalul privat reprezintă componenta cea mai dinamică → a crescut de 7,3 ori, în timp ce capitalul public s-a majorat de numai 1,2 ori

•    Astfel ponderea capitalului privat în total capital a sporit cu cca. 40 p.p., ajungând la 83% concomitent cu scăderea celui public la 17%

Creşterea accentuată a capitalului privat a fost susţinută în proporţii aproape egale de antreprenorii locali şi străini:

•     Nivelul capitalului străin a crescut de 17 ori (+44 mld. euro)

•     Volumul capitalului autohton a sporit de 5 ori (+40 mld. euro)

•     Pornind de la baze diferite, ponderea capitalului străin în total capital privat s-a majorat cu 28 p.p, până la 48%, pe fondul scăderii capitalului autohton până la 52%

În România randamentul capitalului este foarte ridicat

Randamentul măsoară totalul veniturilor anuale obţinute din capital, raportat la capitalul investit

În România, randamentul capitalului privat autohton a crescut continuu de la 11% în 2003 la 21% în 2013, factorul determinant fiind creşterea de la 52% la 60% a remunerării capitalului din VNN → expresie a concurenţei relativ slabe pe piaţa capitalului şi a forţei reduse de negociere a salariaţilor

În ţările dezvoltate bogate în capital, în care este mai echilibrat raportul capital-muncă în VNN, randamentul capitalului este mai mic (6% - Franţa, 8% - Marea Britanie, 10% - Germania)

Randamentul (r) este raportul dintre ponderea remunerării capitalului în VNN și indicatorul patrimoniu naţional/VNN  → T. Picketty, 2013”

Cum stăm cu fondurile europene absorbite de România:

”O mare parte din fondurile europene absorbite de România s-au materializat în capital fix, îndeosebi public

•              Din suma de 32 mld. Euro primită de la Uniunea Europeană, în perioada 2005-2015, cca. 40% (12,6 mld. euro) au fost utilizate pentru formarea de capital fix (preponderent  public).

Din total, suma de 3 mld. euro (9%) reprezintă fonduri de preaderare, din care 53% (1,6 mld. euro) au fost folosite pentru constituirea capitalului fix (majoritar public

Și totuși, în ciuda atâtor prefaceri, România este departe economic de potențial său:

”Structura pe ramuri a economiei româneşti relevă un aport redus de VAB pe salariat

Nivelul VAB/salariat pe principalele sectoare economice

•      Primele locuri în UE(2014)

o    Luxemburg (110.300 euro)

o    Irlanda (89.500 euro)

o    Suedia (80.500 euro)

o    Danemarca (74.500 euro)

•      România (15.300 euro) – penultima poziţie din UE productivitate relativ redusă în comparaţie cu celelalte state membre

o   Agricultură slab dotată tehnic

o   Industrie cu grad scăzut de prelucrare

Contribuţia redusă de VAB pe salariat a sectorului serviciilor în raport cu industria manufacturieră.”

 România după 25 de ani de capitalism e profund transformată, chiar dacă multe tare ale trecutului atârnă încă foarte greu. Sigur nu a ajuns acolo unde visam, e încă departe economic de potențial. Erori economice au fost făcute foarte multe și România încă nu și-a găsit o cale directă spre bunăstare, progres economic.