Cauză și efect

Avem un guvern socialist. De fapt, toate guvernele post-decembriste au fost socialiste. Un guvern care de când a preluat guvernarea, a mărit/introdus taxe și a direcționat banii electoral. E socialism curat, care ține până se rupe elasticul sau până explodează mămăliga. Se discută mult despre evaziune, dar nu se arată de ce există evaziune și de nivelul ei este atât de ridicat. Evaziunea nu există, neapărat, din lăcomie, din cauze de genă națională sau din cauză de ineficiență administrativă de a colecta taxe și impozite. Nu, evaziunea e cauzată de supra-impozitare. Supra-impozitarea e generată de sifonarea banului public și cheltuirea lui fără noimă economică. Un cerc vicios. Azi, cum necum încă bani sunt. Nu atât de multi câți și-ar dori guvernul, dar încă amână și costuri electorale negative și explozii sociale. Mai dezamăgit pare electoratul de răsucirea de 180 grade față de subiecte anterioare. Nemulțumirea față de guvernare încă e redusă. Și tocmai inversarea propagandistică a cauzei cu efectul, e manipulatorie și pune în oprobriul public pe evazioniștii cei răi care nu plătesc taxe către guvernul bine intenționat.

Deficit

Matematica nu ascultă de politicieni, o recunoște chiar primul ministru. Guvernul promite măriri salariale pentru anul 2014 (pensii, salariul minim, etc), dar acum constată și chiar anunță că există un mare deficit de încasări. Veniturile bugetare nu sunt pe măsura cheltuielilor. De fapt, de la rectificarea anterioară, una negativă, s-a văzut un deficit de încasări. Rectificarea negativă trecută a fost ambalată și prezentată ca un succes prin TVA redus la pâine. Acum deficitul s-a adâncit, inclusiv prin măsura anterioară, prin celelalte taxe mărite sau nou introduse. Guvernul socialist nu înțelege că mărind taxele va avea mereu încasări mai mici și nu mai mari. Și acum soluția avansată ca temă de discuție și anume creșterea cotei unice va avea, de va fi impusă, aceleași efecte contrare. Și acest guvern are o problemă de concepție. Ea își fixează întâi cheltuielile și apoi aproximează cât și unde vor veni veniturile. Se pare că estimările au fost prea optimiste sau nu țin pasul nici pe departe cu dorințele de a cheltui. Se poate ca fiscul usl să nu fie mai grozav decât fiscul pdl și că problema nu e numai de colectare. Nivelul evaziunii e la cote înalte, dar taxele multe și mari obligă la evaziune. Risipa bugetară este imensă, banul public este sifonat masiv. 40% din buget ne spune N. Văcăroiu, președintele Curții de Conturi, adică o nimica toată de 12 miliarde de euro anual (cam cât profitul estimat pentru stat din exploatarea clamată de la Roșia Montană!). Și Curtea de Conturi e un organism fără dinți, doar constată și nu se întâmplă nimic. Guvernul e condus contabil și nu managerial, din păcate. Și mereu taxe mai mari și mai multe care să acopere cheltuieli tot mai mari, fie electorale, fie clientelare, nu vor duce decât în fundătură economică.

Matematica e grea, guvernul nu adună bani suficienți de la cei ce mai plătesc sau mai pot plăti. Și se laudă că se împrumută, bani care oricum nu vor ajuta decât la plata unor datorii deja făcute. În primii 10-15 ani posdecembriști era ușor; se dădea drumul tiparniței de bani și o păcăleală imensă amăgea o nație întreagă. Investițiile străine s-au prăbușit la un minim istoric; mărirea cotei unice e o măsură negativă pentru puținii investitori ce ar mai veni. Alte investiții sunt controversate. Norii negri apasă România, dar vine un an electoral, plin de promisiuni fără legătură cu realitatea cruntă.